Portret realist al lui Mihai Viteazul, la 43 de ani. Cum arăta cu adevărat voievodul, în ziua în care a murit

Chipul lui Mihai Viteazul a fost recreat în mod realist, la vârsta de 43 de ani. Un sculptor a realizat în premieră națională portretul tridimensional al acestuia, pe baze științifice, utilizând măsurătorile realizate de un antropolog în anul 1920 și folosindu-se de proceduri de reconstrucție facială specifice anului 2017. Aceasta este probabil reprezentarea cea mai apropiată de realitate a domnitorului. Recontrucția facială a fost realizată în premieră națională, de către sculptorul Radu Tudor Panait cu ajutorul și la inițiativa dr. Adrian Majuru, după măsurătorile craniului de la Mănăstirea Dealu, făcute în 1920 de marele antropolog Francisc Rainer și realizat de , directorul muzeului. Alături de Radu Tudor Panait, la proiect au mai lucrat Hadrian Gavri, Andrei Sibisan, George Pantazin și Doru Mazilu.

Sculptura a fost prezentată public în cadrul unei expoziții deschise la Muzeul Municipiului București. 

Cea mai cunoscută reprezentare a domnitorului este gravura realizată de Aegidius Sadeler II la Praga, 160.

Mihai Viteazul a fost portretizat la curtea de la Praga a lui Rudolf al II-lea în februarie 1601, când a fost primit cu entuziasm şi fascinaţie de cei de la curtea împăratului. Printre aceştia se număra şi Aegidius Sadeler, faimosul gravor născut la Antwerp, în Olanda.

Gravor talentat şi iscusit, Sadeler ajunge la Curtea Împăratului Rudolf al II-lea din Praga în anul 1597, fiind apreciat mai ales pentru copiile sale, uşor de comercializat, după lucrări, dar mai ales portrete celebre, realizate de mari pictori europeni.

Celebrul portret al lui Mihai Viteazul, pe cât de cunoscut este astăzi românilor, pe atât de ascuns a fost timp de aproape 250 de ani, până când în anul 1847, Nicolae Bălcescu împreună Al. G. Golescu o descoperă în biblioteca regală din Paris.

Entuziasmați, cei doi nu ezită să aducă în atenţia românilor acest portret pentru care comandă o serie de copii să fie realizate după piesa originală. Referitor la gravură, Nicolae Bălcescu afirma în acelaşi an în „Magazin istoric pentru Dacia”, nr. IV: „Fizionomia principelui respunde întocmai închipuirii celloru ce au studiatu caracterulu acestui bărbatu extraordinariu”.

Într-adevăr această lucrare impresionează prin caracterul dârz şi viguros al voievodului, surprins cu foarte mare acurateţe de către Sadeler. Voievodul poartă o mantie albă cu guler şi borduri de blană, prinsă la gât; pe cap poartă celebra căciulă din blană de samur (gugiuman), cu surguci din pene de cocor, în montură de pietre preţioase.

În chenarul circular al gravurii, este inscripţionat: „Michael Waivoda Walachiae Transalpinae, utraque fortuna insignis et in utraque eadem virtute, aet. XLIII”, în timp ce la baza gravurii, versurile se traduc: „Atât de mult iubește pe Cristos și Împărăția creștină și unirea Bisericii sub Papă”.

Piesa a fost de vânzare pe artmark.ro, unde a fost prezentată istoria ei. Licitația a plecat de la 2.500 de euro și a fost în final vândută cu 4.750 de euro.