Roșia Montană rămâne pe Lista Patrimoniului Mondial în Pericol. UNESCO: Amenințarea reluării mineritului nu a fost eliminată

Peisajul Minier Roșia Montană rămâne pe Lista Patrimoniului Mondial în Pericol, după ce UNESCO a constatat că, deși România a făcut progrese în conservarea sitului, condițiile necesare pentru retragerea acestuia de pe listă nu sunt încă îndeplinite, au transmis oficialii UNESCO pentru Mediafax.

Pe 20 iunie 2024, în ziua în care expira licența de concesiune nr. 47/1999 pentru exploatarea minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roșia Montană, deținută de Societatea Roșia Montană Gold Corporation, Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM) a decis să nu prelungească licența. Decizia a fost contestată în instanță de RMGC. La termenul din 23 septembrie de pe rolul Curții de Apel Alba Iulia privind anularea deciziei ANRMPSG, instanța a amânat din nou judecarea cauzei, pentru data de 18 noiembrie.

Comitetul Patrimoniului Mondial a decis la cea de-a 48-a sesiune, desfășurată în 2026,  menținerea Roșiei Montane pe Lista Patrimoniului Mondial în Pericol. Printre problemele semnalate se numără întârzierile în finalizarea Planului de Management și faptul că litigiile legate de proiectul minier nu sunt încă încheiate.

Potrivit UNESCO, amenințarea reprezentată de o posibilă reluare a activităților miniere nu poate fi considerată complet eliminată cât timp continuă atât disputa juridică privind neprelungirea licenței de exploatare, cât și procedura de anulare a hotărârii arbitrale în litigiul dintre Gabriel Resources și România.

Publicitate

UNESCO: Roșia Montană a făcut progrese, dar nu sunt suficiente

Decizia Comitetului Patrimoniului Mondial consemnează activitatea desfășurată de autoritățile române pentru revizuirea Planului de Management, dezvoltarea unor strategii de interpretare a patrimoniului și implicarea comunității.

În același timp, UNESCO își exprimă îngrijorarea față de întârzierea finalizării Planului de Management revizuit, care fusese estimată anterior pentru prima jumătate a anului 2025. Întârzierea afectează implementarea la timp a măsurilor necesare pentru scoaterea sitului de pe lista patrimoniului aflat în pericol.

Organizația arată că o parte dintre măsurile corective depind direct de soluționarea litigiilor aflate încă în desfășurare.

Printre acestea se numără aprobarea formală a încetării activităților miniere în perimetrul protejat, preluarea controlului asupra lucrărilor miniere subterane și finalizarea Planului de Management.

Licența minieră, una dintre probleme

Licența de concesiune nr. 47/1999 pentru exploatarea minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roșia Montană a fost aprobată în 1999. Documentația oficială a Ministerului Mediului confirmă existența licenței și aprobarea sa prin HG nr. 458/1999.

Licența a ajuns ulterior la Roșia Montană Gold Corporation, iar în 2019 a fost prelungită pentru încă cinci ani.

Pe 20 iunie 2024, ziua expirării acesteia, Agenția Națională pentru Resurse Minerale a decis să nu mai prelungească valabilitatea licenței. Decizia a fost ulterior contestată în instanță de RMGC.

UNESCO menționează explicit în hotărârea din 2026 că acest litigiu este încă în desfășurare și că, din această cauză, autoritățile nu pot considera definitiv înlăturată posibilitatea reluării activităților miniere.

De ce Roșia Montană se află pe Lista Patrimoniului Mondial în Pericol

Peisajul Minier Roșia Montană a fost înscris în Patrimoniul Mondial UNESCO în 2021, în baza criteriilor II, III și IV ale Convenției Patrimoniului Mondial.

UNESCO descrie situl drept cel mai important, extins și divers din punct de vedere tehnic complex cunoscut de exploatare auriferă subterană din perioada romană. Situl cuprinde peste șapte kilometri de galerii antice, alături de zone de prelucrare a minereului, locuire, spații sacre și necropole.

Tot în 2021, Roșia Montană a fost înscrisă simultan pe Lista Patrimoniului Mondial în Pericol. UNESCO indică printre amenințările identificate posibilitatea reluării mineritului aurifer la scară largă, efectul cumulativ al activităților miniere de mici dimensiuni și poluarea apelor provenită din exploatările istorice.

Roșia Montană figurează și în prezent, în 2026, pe lista siturilor aflate în pericol.

Nu există un termen pentru scoaterea Roșiei Montane de pe listă

UNESCO nu a stabilit o dată la care situl ar putea fi eliminat de pe Lista Patrimoniului Mondial în Pericol. Comitetul Patrimoniului Mondial arată că intervalul stabilit anterior pentru realizarea tuturor măsurilor corective este dificil de respectat tocmai din cauza litigiilor aflate încă în derulare.

Autoritățile române trebuie să transmită UNESCO, până la 1 februarie 2027, un nou raport privind starea de conservare a sitului și implementarea măsurilor solicitate. Situația va fi analizată din nou la cea de-a 49-a sesiune a Comitetului Patrimoniului Mondial.

UNESCO cere și evaluarea riscurilor legate de apele din galerii

Problemele identificate de UNESCO nu se limitează la litigiile privind mineritul. Comitetul solicită României să realizeze o evaluare amplă a riscurilor asociate apelor care ies din vechile galerii miniere și să elaboreze un plan oficial de inspecție și întreținere pentru lacurile artificiale istorice folosite în activitățile miniere din secolele XVIII-XIX.

UNESCO mai notează existența unor proiecte privind alimentarea cu apă, canalizarea, tratarea apelor uzate și modernizarea infrastructurii rutiere și solicită informații suplimentare privind impactul acestor lucrări asupra valorii universale excepționale a sitului.

Procesul internațional dintre Gabriel Resources și România nu este încheiat definitiv

Separat de litigiul privind licența minieră, continuă și procedura internațională de anulare a hotărârii arbitrale în cazul Gabriel Resources Ltd. și Gabriel Resources (Jersey) Ltd. împotriva României.

Dosarul a fost înregistrat la ICSID în iulie 2015. Tribunalul arbitral a pronunțat hotărârea pe 8 martie 2024, respingând pretențiile reclamanților în procedura inițială.

Gabriel Resources și Gabriel Resources (Jersey) au solicitat ulterior anularea hotărârii. Cererea de anulare a fost înregistrată oficial de ICSID pe 12 iulie 2024.

Prin urmare, arbitrajul inițial este încheiat, însă procedura de anulare a hotărârii este încă în desfășurare.

Conform situației oficiale publicate de ICSID, procedura de anulare are statutul „pending”. Audierile au avut loc la Washington în perioada 11-12 mai 2026, iar cea mai recentă etapă consemnată este depunerea de către ambele părți a declarațiilor privind costurile, la 1 iulie 2026.