SÂMBĂTĂ, 5 martie: Credincioșii prăznuiesc „Moșii de Iarnă”, înaintea Duminicii Înfricoşătoarei Judecăţi. Tradiții și obiceiuri

În sâmbăta morţilor se dă de pomană colivă, colaci, piftie, sarmale, plăcintă, fructe, vin şi lumănări aprinse. La mormintele rudelor este obligatoriu să fie aprinse măcar două lumânări, care au rolul de încălzi sufletele morţilor.

La praznicul Moşilor de Iarnă, pe 5 martie, în sâmbăta ce precede Duminica Lăsatului sec de carne (din 6 martie)  se împart anumite  alimente: plăcinte și produse lactate. În funcție de obiceiurile locale, pe lângă aceste alimente tradiționale, pentru cei trecuți la viața veșnică se mai împart și vase umplute cu mâncare gătită, cu apă sau băuturi fără alcool, preparate în casa gospodarilor care împlinesc ritualul parastasului.

După data 5 martie urmează săptămâna albă sau a brânzei: 7-13  martie, o etapă pregătitoare pentru începerea Postului Mare. În acest interval, credincioşii au dezlegare să consume mai ales produse lactate: lapte, brânză, bucate de culoare albă, dar și pește și ouă.

Odată cu Moşii de Iarnă începe etapa celor şapte sâmbete de comemorare a celor plecaţi la Domnul, etapă care se încheie în Sâmbăta lui Lazăr ( 21 aprilie) prăznuită înainte de Săptămâna Mare (Săptămâna Patimilor lui Iisus).

De unde provine denumirea de „moșii de iarnă”?

Cuvântul „moși” provine de la „strămoși”, si se referă la persoanele trecute la cele veșnice. Cu apelativul „moși”, sunt numiți nu doar morții, ci și principalele sărbători ce le sunt consacrate, precum și pomenile făcute pentru ei. Din zilele de Moși amintim: „Moșii de primăvară” (de Măcinici), „Moșii de vară” (sâmbătă dinaintea Rusaliilor), „Moșii de toamnă” (în prima sâmbătă din luna noiembrie), „Moșii de iarnă” (sâmbăta de dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne).

Tradiții și obiceiuri

În ziua praznicului, tradiţia spune că, pentru pomenire, sunt necesare mai ales: coliva, un colac, o sticlă de vin, pomelnicul şi lumânări. După posibilităţi, credincioşii mai duc la biserică, spre pomenire, pachete cu piftie, cu carne, brânzeturi, mere şi cu bucatele preferate de cei pe care-i comemorează.

Persoanele comemorate, spune tradiţia, veghează asupra casei  de unde au plecat în eternitate.

Potrivit ritualului creştin ortodox, atât la Moşii de Iarnă (prima din cele şapte sâmbete), cât şi la ultima, Sâmbăta lui Lazăr, creştinii ortodocşi fac parastase: cu preparate de dulce (la Moşii de Iarnă) şi cu mâncare de post la Sâmbăta lui Lazăr, pomenire la care participă, prin tradiţie, mai mult femeile.

Obiceiuri în Transilvania

În această zonă a ţării, în ziua praznicului, gospodinele slujesc la Biserică pachete cu bucatele preferate de cel comemorat. Alături de colivă, gospodinele pun în pachet şi o prăjitură  specială (pupi), un chec umplut cu mere. După slujbă, pachetele se împart celor săraci. În cimitire, se fac slujbe speciale la mormintele rudelor comemorate, se aprind lumânări şi tămâie.

În Banat, se prepară grâu cu unt

Credincioşii bănăţeni prepară pentru acest praznic grâu fiert preparat cu unt şi cu brânză.  În pachetele care se împart săracilor, se pune acest preparat specific praznicului şi carne de porc. La fiecare ofrandă se împarte şi câte o lumânare.

În Bucovina

Gospodinele sfinţesc la biserică pachete cu produse lactate şi cu plăcinte umplute cu brânză. După slujba de pomenire, aceste ofrande se împart familiilor sărace care au mulţi copii.

Bătrânii spun că ziua Moşilor de iarnă mai era cunoscută şi ca Moşii de piftii şi Sâmbăta piftiilor. Este singura zi în care se mănânca piftii sau răcituri. Dacă mai rămâneau, a două zi erau aruncate, pentru a preveni astfel apariţia frigurilor în timpul verii. În această zi nu se lucrează. Femeile care încalcă această poruncă sunt pedepsite să tremure precum piftia şi să li se întoarcă pomana dată.

Lăsatul secului

Lăsatul Secului pentru carne se ține în Duminica Înfricoșatei Judecăți, 6 martie. În toate zonele rurale din țară Lăsatul Secului de Paști joacă un rol extrem de important. La lăsatul secului, înainte de intrarea în Postul Paştelui, în satul tradiţional aveau loc petreceri, fiecare înfruptându-se pe săturate din bucatele de care nu se vor mai putea atinge în post, pentru a nu le duce dorul.

Foarte multe tradiții încă se țin. De exemplu, Lăsata Secului de Paști păstrează tradiții specifice începutului unui an agrar, sărbătorit odată cu echinocțiul de primăvară.

Praznicul de duminică este împodobit, din moși-strămoși, de tradiții pe care creștinii ortodocși le respectă pentru a avea un post ușor, care să înfrâneze puterea de a păcătui.

În foarte multe localități din sudul țării se obișnuiește ca gazda să lege o bucată de halviță cu o sfoară și începe să o plimbe prin fața tinerilor, organizați în echipe de câte doi, având mâinile legate la spate. Fiecare copil încearcă să prindă bucata de halviță cu gura, un lucru mai greu decât și-ar închipui mulți. Majoritatea celor care participa la această tradiție ajung să se murdărească din plin pe față și chiar pe haine. Se spune că persoana care prinde halvița în gură o primește drept recompensă.

O altă datină care se păstrează și în zilele noastre este Legarea grânelor. Acest obicei se practică pentru că păsările sau alte dăunătoare să nu distrugă recolta gospodarilor.

Nu se fac parastase în:

– duminicile de peste an;

– perioada dintre Nașterea și Botezul Domnului;

– de la lasatul secului de carne până la sâmbăta întâi din Postul Mare, sâmbăta Sfântului Teodor;

– din sâmbăta Floriilor până în Duminica Tomei;

– zilele de luni, marți, miercuri, joi și vineri, din Postul Sfintelor Paști, pentru că în aceste zile este săvârșită Liturghia Darurilor mai înainte sfințite.

sursa: creștinortodox.ro