Sesizarea ÎCCJ privind procedura mai rapidă în faza de cameră preliminară a proceselor, discutată de CCR în 24 iunie

Curtea Constituțională a României urmează să discute pe 24 iunie sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în legătură cu o lege care aduce modificări Codului de procedură penală.

Este vorba despre inițiativa prin care parlamentarii au instituit o procedură mai rapidă în faza de cameră preliminară a proceselor în instanțe.

Vinerea trecută, Înalta Curte, în cadrul Secțiilor Unite, a decis sesizarea Curții Constituționale în legătură cu actul normativ pentru modificarea și completarea Legii 135/2010 privind Codul de procedură penală, votat recent în Parlament.

Proiectul introduce mai multe modificări în Codul de procedură penală, printre care noi drepturi pentru victimele agresiunilor. ÎCCJ a atacat la CCR doar partea care se referă la procedura de cameră preliminară, potrivit Agerpres.

Procedură mai rapidă în faza de cameră preliminară

Concret, proiectul votat în Parlament impune o procedură mai rapidă în faza de cameră preliminară, pentru a nu mai depăși durata de maxim 60 de zile, cum se întâmplă în prezent.

În sesizarea trimisă la CCR, ÎCCJ susține că modificările propuse la Codul de procedură penală sunt neconstituționale pentru că afectează coerența procedurii penale și drepturile procesuale ale părților.

Aspecte considerate neconstituționale

Înalta Curte precizează care sunt aspectele din lege pe care le consideră neconstituționale:

Reunirea și disjungerea cauzelor în camera preliminară

Legea introduce posibilitatea reunirii/disjungerii cauzelor în camera preliminară, dar fără corelare cu regulile existente. Judecătorul de cameră preliminară ar ajunge să intre indirect pe fondul cauzei, deși rolul lui se rezumă la verificarea legalității urmăririi penale. Apar blocaje practice: la ce parchet se restituie cauza, cum se separă dosarele reunite, cum se evită soluțiile contradictorii.

În opinia ÎCCJ, reglementarea cuprinsă la pct. 2 din Lege, care prevede introducerea unui nou alineat la art. 43, alin. (4), potrivit căruia

”(4) Prevederile alin. (1) - (3) se aplică și în procedura camerei preliminare. Reunirea nu se poate dispune în contestația formulată împotriva încheierilor prevăzute la art. 346”

ridică probleme de neconstituționalitate din perspectiva art. 1 alin. (5) din Constituție. Soluția legislativă este necorelată cu arhitectura actuală a procedurii camerei preliminare și cu competența funcțională a judecătorului de cameră preliminară, neintegrându-se organic în cadrul normativ existent.

Astfel, actul normativ implică o modificare a competenței funcționale a judecătorului de cameră preliminară care, în analiza sa, va fi ținut să antameze fondul cauzei, deși, potrivit art. 3 și art. 54 din Codul de procedură penală, acesta îndeplinește funcția de verificare a legalității trimiterii ori netrimiterii în judecată, fiind competent să verifice legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală.

Restituirea cauzei pa Parchet

Conform ÎCCJ, aceleași vicii de neconstituționalitate sunt identificate și în privința reglementării de la pct. 3 al actului normativ adoptat, în conformitate cu care

”(3) Prevederile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător în procedura de cameră preliminară. Disjungerea cauzei se dispune și atunci când numai pentru unele dintre infracțiuni sau numai pentru unii inculpați se impune restituirea cauzei la parchet. În cazurile prevăzute la art. 43 alin. (1), judecătorul de cameră preliminară dispune, dacă este cazul, restituirea întregii cauze la parchet”'.

”În arhitectura actuală a procesului penal, potrivit art. 46 alin. (1) din Codul de procedură penală, instanța poate dispune disjungerea cauzei pentru unii dintre inculpați sau pentru unele infracțiuni, atunci când această măsură este necesară pentru buna desfășurare a judecății.

Totodată, conform art. 63 alin. (1) din Codul de procedură penală, dispozițiile art. 46 se aplică și în cursul urmăririi penale. Cu toate acestea, nici dispozițiile menționate și nici normele care reglementează procedura camerei preliminare nu conțin o normă de trimitere care să permită aplicarea instituției disjungerii și în această fază procesuală”, precizează ÎCCJ.

Eliminarea citării la termenele ulterioare în procedura de cameră preliminară

Noua regulă spune că, după primul termen, părțile trebuie singure ”să urmărească parcursul dosarului”. Norma este vagă și neclară.

Se afectează dreptul la apărare și procesul echitabil, deoarece părțile nu mai sunt citate nemaiavând posibilitatea să afle termenele noi stabilite în continuare. Sunt dezavantajate persoanele vulnerabile: deținuți, vârstnici, victime, persoane care nu au acces la internet sau nu dețin cunoștințele digitale pentru utilizarea platformelor.

”Autoritatea de lucru judecat” în camera preliminară

Legea face definitive concluziile judecătorului de cameră preliminară în ceea ce privește legalitatea probelor, aspect ce contrazice jurisprudența CCR, care permite verificarea legalității probelor și în faza de judecată. Instanța de fond ar fi împiedicată să mai analizeze probe obținute nelegal sau neloial. Se limitează dreptul la apărare și rolul instanței de judecată în înfăptuirea justiției.

Pentru a se evita decizii ulterioare care constată neconstituționalitatea unor prevederi normative după aplicarea lor în procedurile judiciare, cu efecte negative asupra instanțelor judecătorești și a soluționării cauzelor, se impune verificarea constituționalității cadrului de reglementare adoptat prin legea atacată.

În ceea ce privește reglementarea cuprinsă la pct. 50 din Lege, care prevede introducerea art. 346(1) cu următorul conținut:

”Art. 346(1) - (1) Încheierile definitive ale judecătorului de cameră preliminară prin care au fost respinse cererile și excepțiile privind legalitatea administrării probelor sau a efectuării actelor de urmărire penală, precum și cele prin care au fost excluse probe administrate în cursul urmăririi penale ori s-a constatat nelegalitatea unor acte de urmărire penală au autoritate de lucru judecat, inclusiv în cazul unei noi trimiteri în judecată după restituirea cauzei la parchet, precum și în cauzele disjunse.

(2) Autoritatea de lucru judecat prevăzută la alin. (1) poate fi invocată în orice stare a procesului', încalcă liberul acces la justiție și dreptul la apărare, întrucât consacră o autoritate de lucru judecat extinsă unor încheieri pronunțate în procedura camerei preliminare, care nu soluționează fondul cauzei și care, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, nu se bucură de plenitudinea efectelor specifice hotărârilor definitive asupra fondului”.

Contradicție cu codul de procedură penală

”Soluția legislativă criticată nu numai că se îndepărtează de jurisprudența Curții Constituționale referitoare la limitele autorității de lucru judecat în materia camerei preliminare, dar intră și într-o contradicție evidentă cu mecanismul procedural reglementat de art. 386 (1) din Codul de procedură penală, afectând coerența internă a reglementării procesual penale și posibilitatea instanței de a asigura respectarea efectivă a garanțiilor fundamentale ale procesului echitabil”, este concluzia ÎCCJ.