Sfântul Spiridon, ocrotitorul bolnavilor, pomenit de Biserică în 12 decembrie. De se spune că papucii acestuia se tocesc în raclă

În 12 decembrie, în fiecare an, este sărbătorit de Biserică Sfântul Ierarh Spiridon, episcop al Trimitundei. Acesta este considerat ocrotitorul bolnavilor și ”sfântul călător”.

Potrivit calendar ortodox, sărbătoarea este cu cruce neagră, dar este dezlegare la pește.

Sfântul s-a născut în jurul anului 270, în Aski, Cipru. A fost păstor de oi. Dupa moartea soției sale, a ales o viață ascetică.

„În lume atât de mult a plăcut lui Dumnezeu, încât s-a învrednicit cu darul facerii de minuni, căci vindeca tot felul de boli, din cele cu anevoie de vindecat şi izgonea duhurile rele din oameni, cu cuvântul”. (Vieţile Sfinţilor)

Pentru aceasta a fost ales episcop al cetăţii Trimitundei, o cetate din apropierea orasului Pafos din Cipru, în timpul împăratului Constantin cel Mare (306-337).

Sinodul ecumenic de la Niceea

Sfântul Spiridon a participat la Sinodul I Ecumenic de la Niceea din 325. Atunci a fost condamnată învățătura lui Arie, care susținea că Iisus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale.

Despre Sfântul Spiridon se arată că era foarte atent la cuvintele Sfintei Scripturi, neschimbând niciun cuvânt din cele scrise în cărţile sfinte, care păstrau adevărul.

Odată, s-a întâmplat ca în mijlocul unui sinod local, la care participau şi Sfântul Spiridon, şi episcopul Trifilie, cel din urmă, cunoscut ca un mare cărturar, a fost rugat de ierarhii participanţi ca să spună un cuvânt de învăţătură.

Acesta a ajuns la cuvintele lui Hristos spuse către slăbănog: „Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta” (Marcu, 2, 11). Dar el nu a spus aşa, ci în loc de pat a zis culcuş, adică: „Scoală-te şi-ţi ia culcuşul tău”.

Auzind Sfântul Spiridon s-a ridicat şi l-a întrebat pe vorbitor dacă se socoteşte mai bun decât Hristos, de se ruşinează de cuvintele Lui.

„Atâta dar şi mila lui Dumnezeu erau peste cuviosul acesta, încât în vremea secerişului, în arşiţa soarelui, sfântul său cap se arăta plin de rouă răcoroasă, ce se pogora de sus, care lucru s-a arătat în anul cel din urmă al vieţii sale.

Căci ieşind împreună cu secerătorii la seceriş – pentru că era smerit şi lucra cu mâinile sale, nemândrindu-se de înălţimea dregătoriei – şi secerând holda sa, deodată, în ceasul cel mai cumplit al arşiţei, s-a rourat capul lui, precum odinioară lâna lui Ghedeon; de care lucru toţi s-au minunat şi s-au mirat”. (Vieţile Sfinţilor).

Sfântul Spiridon – Sfântul călător

În fiecare an, pe 12 decembrie, papucii Sfântului Spiridon sunt schimbați. Se spune că ei se tocesc ca urmare a drumului parcurs spre vestirea lui Hristos în întreaga lume. De aici și denumirea de „sfântul călător” potrivit crestinortodox.ro.

Din mărturiile unor clerici reiese că, pentru perioade scurte de timp, trupul sfântului nu mai este prezent în raclă, iar, atunci când revine, este cald și prăfuit.

Numele său provine de la cuvântul „spiris”, care înseamnă „coșuleț” în limba greacă. acesta purta pe cap o scufie din papură, în locul mitrei episcopale.

Sfântul Spiridon, patronul olarilor

Sfântul Spiridon era atat de convingator atunci când vorbea despre Sfânta Treime, încât mulți păgâni s-au convertit la creștinism.

Potrivit tradiției, ca să-i descopere unui filosof unitatea și diversitatea din Sfânta Treime, face semnul Sfintei Cruci, invocând numele Sfintei Treimi, în timp ce în mâna stângă ținea o cărămidă.

După ce a făcut semnul Sfintei Cruci, focul s-a ridicat din cărămidă, apa a căzut pe pământ, iar pământul din ea a rămas în mâna lui.

Astfel, prin cele trei elemente distincte: pământ, foc și apă, a descoperit diversitatea, iar prin totul unitar – cărămida, a descoperit unitatea.

Plecând de la această minune, Sfântul Spiridon este considerat și patronul olarilor.

Ocrotitorul spitalelor

Datorită vindecărilor săvârșite, el este cinstit și ca ocrotitor al celor bolnavi.

Multe spitale îi poartă numele.

Sfântul Spiridon a trecut la cele veșnice în anul 348 d.Hr, la vârsta de 78 de ani. A fost îngropat în Biserica „Sfinților Apostoli” din Trimitunda.

Când saracinii au cucerit cetatea, ciprioții au decis să ia moaștele Sfântului Spiridon și să le ducă în Constantinopol. Așa s-a descoperit că a fost învrednicit de Dumnezeu cu darul neputrezirii.

Moaștele sale au fost mutate în Serbia, în anul 1453. La scurt timp au fost aduse în Grecia, în insula Corfu, unde sunt prezente și astăzi (Biserica ”Sfântului Spiridon”).

Minunile Sfântului Spiridon

• oprirea unei secete
• vindecarea lui Constantius (fiul lui Constantin cel Mare) de o boală fără leac prin atingere
• învierea fiicei sale Irina pentru a-i descoperi locul în care pusese un vas de preț al unei femei
• redarea puterii de a vorbi unui diacon, căruia îi poruncise să spună o mica rugăciune pe vremea unei arsițe; din cauza mândriei, lungise rugăciunea și din această cauză amuțise.

Papucii Sfântului Spiridon

Se spune că Sfântul Spiridon iese din biserica din Corfu, unde sunt moaștele sale, și cutreieră lumea pentru a face bine. De aceea, își tocește încălțările.

Credincioșii din insula Corfu așază în fiecare an în picioarele sfântului o pereche nouă de papuci.

De asemenea, uneori, când preotul încearcă să descuie racla pentru a lăsa credincioșii să sărute sfintele moaște, încuietoarea se deschide greu. Enoriaşii cred că acest lucru este posibil pentru că atunci sfântul lipsește.

Unii spun că talpa piciorului Sfântului Spiridon nu este galbenă, ca a celor adormiți, ci albă, ca a celor vii.

Ce nu ar fi bines ă faci în această zi

Creștinii nu au voie să spele, să coase sau să calce.

De asemenea, nu ar trebui să se ocupe de alte treburi din gospodărie.

Se spune că aceia care respectă ziua Sfântului Spiridon se vor bucura de sănătate și prosperitate.

Sfântul Spiridon nu este doar ocrotitorul bolnavilor, ci și ocrotitorul animalelor.