Sindicatul „Viitorul Mineritului” Roşia Montană: „Roșienii vor să ducă mai departe tradiția mineritului”

Sindicatul „Viitorul Mineritului” Roşia Montană pichetează din nou Ministerul Mediului şi sunt hotărâţi să continue aceste proteste până când cei responsabili vor înţelege că roşienii vor să muncească şi să ducă mai departe tradiţia mineritului.
Vă prezentăm scrisoarea trimisă de sindicalişti:

Scrisoare deschisă din partea membrilor Sindicatului „Viitorul Mineritului”, Roșia Montană, după trei săptămâni de pichetare a Ministerului Mediului și Pădurilor
„Oamenii sunt cel mai important aur al ţării
Mulți dintre noi au ajuns pentru prima oară în București în data de 19 martie 2012. De atunci și până acum, zeci de persoane, membri ai Sindicatului Viitorul Mineritului, au pichetat în grupuri de câte 15, conform autorizației, Ministerul Mediului și Pădurilor pentru a trage un semnal de alarmă: roșienii vor să muncească la ei acasă și vor să ducă mai departe tradiția mineritului din Roșia Montană!

Această dorință a noastră se lovește de prea mult timp de incertitudine. Am stat atâta timp în București și am pichetat pașnic Ministerul Mediului pentru că așa am considerat noi că putem face auzită vocea locuitorilor din Roșia Montană, sătui de incertitudine și de minciunile pe care le proliferează câțiva activiști care se erijează în salvatorii noștri, fără să facă nimic concret.

Autorizația inițiala ce ne-a fost acordată pentru pichetarea Ministerului Mediului a expirat pe 31 martie, iar începând de marți, 3 aprilie, am hotărât să cerem prelungirea pentru a nu exista dubii în legătură cu determinarea noastră: noi ne vom întoarce și vom picheta instituțiile statului atâta vreme cât va fi nevoie, pentru ca acestea să nu se lase intimidate de activiști. Ne bucurăm că am reușit să ne transmitem mesajul, care a ajuns nu numai la Minister, ci și în întreaga țară, cu ocazia vizitei de vineri a Primului-ministru.

La vederea noastră, dl Prim-ministru Mihai Răzvan Ungureanu a înțeles pentru ce am venit. Nu să ne legăm cu lanțuri, nu să distrugem ceva sau să ne batem cu jandarmii, am venit să cerem pașnic locuri de muncă! Am venit ca să se înțeleagă o dată pentru totdeauna că viețile oamenilor sunt cele mai importante. Să nu uitați că această acțiune de pichetare a Ministerului a presupus pentru noi să stăm departe de familiile și copiii noștri. A fost un sacrificiu care considerăm că a meritat, din mai multe motive.

În primul rând, ne-am convins cu ochii și urechile noastre că există deschidere pentru începerea proiectului, dar că mai există anumite aspecte ce țin de sistemul legislativ și de voința tuturor celor care decid. În al doilea rând, semenii noștri, bucureșteni și nu numai, români veniți din toată țara cu treburi la Minister, s-au arătat foarte deschiși când ne-au văzut și la ce am avut să le transmitem. Unii dintre cei cu care am discutat căzuseră în plasa argumentelor false venite de la cei ce se opun în permanență, fără să aibă soluții constructive.

Ne-am bucurat să vedem că majoritatea acestor români își schimbă părerea după ce află de la noi informații despre Roșia Montană la prima mână! Vă anunțăm pe această cale că majoritatea celor cu care am discutat până acum – și e vorba deja de sute de persoane – ajung să înțeleagă că, totuși, oamenii sunt cel mai important aur al țării. La ce ne-ar folosi aurul din pământ dacă nu am mai avea oameni la Roșia Montană și dacă ar dispărea o tradiție veche de 2000 de ani? În fața acestui argument, orice protest absurd și ilegal împotriva oamenilor din Roșia nu face decât să pară și mai absurd!Ceea ce reprezintă un mister, deocamdată, pentru noi, este felul în care un grup restrâns de așa-numiți susținători ai mediului, care protestează împotriva proiectului, își permit să iasă în stradă tot timpul.

Cine îi finanțează pe acești oameni? Ei nu au un loc de muncă la care trebuie să meargă zilnic? Chiar își permit să stea în stradă în fiecare zi? Noi facem parte dintr-o organizație și tot ne este greu să venim aici și să luptăm pentru drepturile noastre. Dar ei, care luptă să distrugă și teoretic reprezintă societatea civilă… Cum reușesc să fie atât de bine organizați? Pe banii cui fac asta?

Cine le plătește amenzile? Noi suntem dispuși să venim la București de câte ori va fi necesar ca să ajutăm lumea să înțeleagă că la Roșia comunitatea își dorește acest proiect, în proporție de peste 90%, însă am vrea să fim și alături de familiile noastre. Dacă puteam, veneam și cu ei. De fiecare dată, și în numele lor am vorbit cu oamenii din Capitală. Am venit să le spunem autorităților statului, precum și opiniei publice, că Roșia Montană, fără un proiect minier activ care să-i asigure bazele pentru dezvoltare în viitor, este o zonă moartă. Mineritul s-a transmis, în familiile noastre, din generație în generație. Mineritul este o tradiție a locului, un fenomen cultural, și ne dorim să beneficiem de un proiect minier modern care să ne asigure traiul decent, nouă și familiilor noastre.

Nu este sentiment mai neplăcut decât acela de neputință: neputința de a le pune copiilor pe masă o mâncare caldă, de a avea grijă de bătrânii noștri, de a ne câștiga existența. Vă așteptăm săptămâna viitoare, de luni, în fața Ministerului Mediului să ne cunoasteți mai bine și să aflați adevărul despre Roșia Montană. Și indiferent ce părere aveți despre minerit, vă urăm vouă și familiilor voastre un Paște fericit!
Doamne ajută!”