Solstițiul de iarnă 2024. Sâmbătă, 21 decembrie, este cea mai scurtă zi din an. Fenomenul marchează începutul iernii astronomice

Solstițiul de iarnă 2024. Solstițiul de iarnă este evenimentul cunoscut și drept cea mai scurtă zi din an ori începutul iernii din punct de vedere astronomic. În acest an, solstițiul de iarnă are loc sâmbătă, 21 decembrie, la ora 11:21. Începând de la această dată și până pe 21 iunie, când este solstițiul de vară, durata zilelor va crește continuu, iar cea a nopților va scădea.

Evenimentul astronomic este legat de mișcarea anuală aparentă a Soarelui pe sfera cerească, ce reprezintă consecința mișcării reale a Pământului în jurul Soarelui. În unele zone ale țării, solstițiu de iarnă mai este denumit și „solstițiul hibernal” sau „mijlocul iernii”.

În 2024, solstiţiul de iarnă are loc la 21 decembrie, la 11 h 21 m, potrivit site-ului www.astro-urseanu.ro.

Cea mai lungă noapte din an, la solstițiul de iarnă

Potrivit reprezentanților Observatorului Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”, axa polilor Pământului își păstrează (în primă aproximație) direcția fixă în spațiu, ea fiind înclinată cu 66° 33′ față de planul orbitei terestre. Din acest motiv, Soarele parcurge în decurs de un an cercul sferei cerești numit „ecliptică”, a cărui înclinare față de ecuatorul ceresc este de 23° 27′.

La data solstițiului de iarnă, Soarele răsare cu 23° 27′ la sud de punctul cardinal est și apune tot cu același unghi spre sud față de punctul cardinal vest. La momentul amiezii, Soarele  “urcă” – ținând cont de latitudinea medie a tării noastre, de 45° – la numai 21° față de orizont.

Astfel, sâmbătă, 21 decembrie, durata zilei are valoarea minimă din an, de 8 ore și 50 minute, iar durata nopții are valoarea maximă, de 15 ore și 10 minute (pentru București).

„Evident, în emisfera sudică a Pământului fenomenul are loc invers, momentul respectiv marcând începutul verii astronomice”, au mai transmis reprezentanții Observatorului Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”.

Solstițiul de iarnă 2024: credințe populare

Potrivit credinţei populare, în nopţile în care se produce solstiţiul ar înflori feriga. Cel care veghează şi surprinde acest moment va avea noroc în casă şi în dragoste. În realitate, feriga este o plantă inferioară care nu înfloreşte şi se înmulţeşte prin spori.

Cea mai veche referinţă scrisă despre o sărbătoare ce marca reîntoarcerea Soarelui (solstiţiu) a fost găsită în antichitate, în Mesopotamia. Sărbătoarea, care ţinea 12 zile, avea drept scop să-l ajute pe zeul Marduk să îmblânzească monştrii haosului pentru încă un an.

Solstiţiului îi sunt dedicate sute de structuri megalitice în toată Europa, în cele două Americi, Asia şi Orientul Mijlociu. Chiar şi popoarele care respectau calendarul lunar marcau într-un fel sau altul cele două solstiţii.

În Europa, astfel de construcţii din piatră pentru măsurarea poziţiei Soarelui au fost descoperite la Stonehenge, în Anglia, şi la Newgrange, în Irlanda. Potrivit cercetătorilor, pietrele de la Stonehenge datează cu aproximaţie din anul 2050 î.Hr. Se presupune că au fost poziţionate astfel încât lumina Soarelui la apus, la data solstiţiului de iarnă, să cadă într-un anume fel.

Pentru păgâni, aceasta era noaptea în care Marea Zeiţă dădea naştere noului Soare, repornind astfel ciclul anotimpurilor. Romanii îi sărbătoreau în această zi pe Saturn, zeul recoltelor, şi pe Mithras, zeul luminii, potrivit Agerpres.