Subiecte Evaluare Națională 2025: Radu Tudoran – „Toate pânzele sus!” și Emil Racoviță – „Spre Polul Sud”

Subiecte Evaluare Națională 2025: Aproximativ 150.000 de elevi, absolvenți ai clasei a VIII-a, au susținut luni examenul de Evaluare Națională. 

Înainte de intrarea în sala de concurs, elevilor li s-a cerut să lase ghiozdanele, telefoanele mobile, notițele și orice alte obiecte personale într-o sală special destinată, de regulă sub supraveghere.

Li s-a permis să ia o sticlă de apă, creion și gumă de șters. În săli a fost interzisă utilizarea de materiale auxiliare (dicționare, fițuici etc.) sau comunicarea între candidați ori cu exteriorul centrului de examen.

Subiecte Evaluare Națională 2025

Subiectele primite de elevii de clasa a VIII-a la proba scrisă de la Limba și literatura română (Evaluarea Națională 2025) au avut două texte suport: primul din Radu Tudoran – „Toate pânzele sus!” și al doilea din Emil Racoviță – „Spre Polul Sud”.

Pe baza acestor texte, elevii au avut de rezolvat mai multe cerințe, potrivit Edupedu.

La subiectul al II-lea, elevii au avut o compunere, de minimum 150 de cuvinte, în care să prezinte o întâmplare dintr-o excursie.

Textul 1

Ajungând în marginea maidanului*, unde mulțimea se rărea, Anton Lupan întoarse capul spre însoțitorul său și-l întrebă:

— Cum te cheamă, flăcăule?

Acesta vru să mârâie, arțăgos: „Da’ ce treabă ai dumneata?”, însă ridicând ochii întâlni un zâmbet atât de deschis și de frățesc, încât se simți câștigat pe loc.

— Ieremia mă cheamă! răspunse încrezător.

— Ăi fi cel care a intrat cu oiștea în gard.

Omul râse cu gura până la urechi, din ce în ce mai voios:

— Nu. Ăla e frate-miu, că ne-am nimerit doi frați să ne cheme la fel.

Acum fu rândul lui Anton Lupan să izbucnească în râs. Așa, orice urmă de gheață dispăru dintre ei.

— Prin urmare, am să-ți zic Ieremia. Om vedea ce-om face dacă ne-om întâlni și cu fratele tău. Pe mine mă cheamă Anton Lupan. […]

— Ia spune, Ieremie, ai vreo treabă aici în târg?

— Până una alta nu, da’ acu, dac-or înverzi copacii, gândesc să-mi cumpăr o foarfecă și să m-apuc de tăiat frunză la câini. […]

La aceste vorbe, Anton Lupan îl privi mai iscoditor. Omul de lângă el, înalt din cale afară, să fi zis că-i deșirat dacă n-ar fi fost destul de spătos, avea un cap cam micuț pentru trupul lui, un cap de păsăroi, cu nasul ascuțit, cu ochii apropiați, când vicleni, când glumeți, cu bărbia îngustă şi cu obrazul plin de țepi. Purta un fel de cioareci* zdrențuiți, strânși cu nojițele* opincilor până sub genunchi, dar în sus avea o haină de marinar, peticită cam peste tot, care nu se potrivea nici cu cioarecii, nici cu căciula de oaie din cap. […]

— Vreo meserie ai învăţat?

— Sunt marangoz*, domnule, numai că, de când cu războiul, nu găsesc de lucru defel. Înainte mai veneau turcii, grecii şi mai ciocăneam câte ceva la bărcile lor. Ori mă duceam la Tulcea şi lucram bărci pentru pescari. Acu’ grecii vin mai rar că-s cam speriaţi, iar turcii, de, or fi supărați pe noi.

— Ceva carte ai învăţat?

— Câtă a uitat meşterul meu.

— Ştii să citeşti, să scrii, să socotești?

— Taman cât trebuie ca să nu zică lumea că-s prea prost.

Anton Lupan tăcu un timp, gânditor, apoi întoarse capul spre el şi-l întrebă, fără înconjur:

— Ascultă, Ieremie, ai vrea să porneşti cu mine la drum? După cât bag de seamă, rosturi prea multe nu ai aici în târg.

— Şi nici în altă parte, domnule. Încotro s-o pornim? — Aşa, spre capătul lumii…

Ieremia micșoră pasul fără voia lui și, dându-și căciula pe spate, se scărpină în creștet, îndoit.

— N-o fi prea departe? zise, uitându-se cam chiorâș la vecinul său, cu teama că acesta îl lua peste picior.

— Departe, e drept! răspunse Anton Lupan, hotărât să nu umble cu amăgeli.

Or, pe Ieremia tocmai răspunsul lui îl zgândări, fiindcă părea cu totul și cu totul serios, și îl făcea să simtă furnicături peste tot, şi-n inimă, şi-n creier, şi-n trup.

Bănuind ce se întâmplă cu el, Anton Lupan zâmbi mulțumit şi-l lăsă un timp să fiarbă aşa, în zeama lui, apoi îl întrebă, parcă într-o doară, ca şi când ar fi vrut să schimbe vorba de la început:

— Pe mare ai fost vreodată? Ți-o fi teamă de ea?

— Teamă?… Iacă zău că nu știu. Da’ de cunoscut o cunosc. Doi ani am fost dulgher pe un caic* turcesc şi-am tot umblat, pe la Stambul, pe la Salonic, ba am ajuns chiar și la Pireu.

Anton Lupan tresări, surprins, și chipul i se lumină mai mult. Omul era chiar mai încercat decât bănuise el. Se cuvenea să nu-l mai scape din mâini, altul pe măsura lui fiind greu de găsit.

Radu Tudoran, Toate pânzele sus!

*maidan – teren deschis, loc viran situat în interiorul sau la marginea unei localități

*a intra cu oiștea-n gard – a face o prostie

*cioareci – pantaloni țărănești strânși pe picior;

*nojițe – șireturi

*marangoz – dulgher pe o navă, persoană specializată în prelucrarea lemnăriei navelor *caic – ambarcațiune îngustă cu vele; barcă, luntre ușoară

Textul 2

Şi în ţinuturile antarctice sunt animale. Ca să ajungi la ele, trebuie să străbați Oceanul Atlantic în tot lungul lui. Această distanță enormă a fost parcursă de Belgica fără să se zorească; măsură înțeleaptă, de vreme ce vasul nostru mai avea nevoie de multe ca să fie un „pachebot” transatlantic. Era o corăbioară trainică de felul pescuitoarelor de foci norvegiene, lungă de treizeci și patru de metri și cu o capacitate de două sute șaptezeci de tone. […]

Înspre cârmă erau mici cabine destinate ofițerilor și oamenilor de știință. Înspre proră* era locuința marinarilor și a mecanicilor, iar la mijloc, o chiliuță neîncăpătoare, împărțită în două printr-un perete, slujea ca laborator pentru oceanograful meteorolog şi pentru naturalistul expediției.

Calele* erau ticsite de cărbuni, provizie necesară pentru o mașină de 150 de cai, în stare să dea vasului o iuțeală de șase până la șapte noduri, și de mare folos, mai cu seamă în timpul navigării printre ghețuri. Pe punte și în calele vasului stăteau îngrămădite lăzi de toate formele, pline cu blănuri, mâncare pe doi ani şi jumătate și materii prime de tot soiul: lemn, fier, piei și altele din care, după trebuință, se puteau face obiectele cerute de nevoi.

La această expediție au luat parte nouăsprezece persoane. […] Aveam aparate de sondaj și pescuit la toate adâncimile, un observator meteorologic complet cu aparate înregistratoare și de citire directă, termometre și butelii submarine, microscoape și sticlăria necesară pentru conservarea animalelor. Fiecare specialist avea o mică bibliotecă trebuitoare studiilor sale și, afară de aceasta, aveam o colecție de opere literare în multe limbi, ce era menită a ne distra în momentele de osteneală și de urât.

Ținta expediției nu era să atingă cu orice preț Polul Sud, în paguba observațiilor științifice. Firește că trebuia să înaintăm înspre sud cât se putea mai mult, fără să ne găsim însă vreodată în neputința de a face acele cercetări științifice, care sunt singurul, dar marele câștig pe care poate să-l dea o expediție. Ca program, era vorba să studiem îndeosebi regiunea antarctică sud-americană, cu toate mijloacele pe care știința le pune azi la îndemâna cercetătorilor, și să iernăm cât s-ar fi putut mai înspre sud, ca să aducem tot felul de observații pe timp de cel puțin un an de zile.

Nu vreau să stăruiesc asupra călătoriei Belgicăi până la capătul cel mai de jos al Americii de Sud și voi începe povestirea pățaniilor noastre din ziua de 13 ianuarie 1898, când părăsirăm golful San Juan din Pământul Statelor. Numaidecât ne-a fost dat să ne încredințăm că faima de care se bucură vecinătățile Capului Horn era îndreptățită. Vântul de apus sufla întruna vijelios și Belgica fu zguduită cu violență de către uriașele valuri care se formează în Strâmtoarea lui Drake. Din fericire, prevăzusem aceasta: tot materialul și toate borcanele mele fuseseră fixate cu grijă în rafturi anume făcute și chiar microscopul meu fusese înșurubat pe masa din laborator.

Emil Racoviță, Spre Polul Sud

*proră – partea din față a unei nave

*cală – încăpere sub puntea inferioară a unei nave

Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 1. 2 puncte Meseria lui Ieremia este cea de a. cioban. b. dugher. c. negustor. d. pescar.

Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2. 2 puncte

La expediție au participat

• a. șase persoane.
• b. șapte persoane.
• c. nouăsprezece persoane.
• d. treizeci și patru de persoane.

Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2. 2 puncte

Pentru a face față furtunilor, Racovița prinde, în șuruburi, de masa din laborator

• a. borcanele.
• b. buteliile.
• c. microscopul.
• d. termometrele.

Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a marca dacă acesta este adevărat sau fals, bazându-te pe informațiile din cele două texte. 6 puncte

Textul 1

Enunțul	Adevărat	Fals
Anton Lupan și Ieremia fac cunoștință pe un vapor.
Ieremia mărturisește că nu știe carte deloc.
Anton Lupan ajunge să îl aprecieze pe Ieremia pentru experiența lui.

Textul 2

Enunțul	Adevărat	Fals
Belgica străbate Oceanul Atlantic fără grabă.
Scopul expediției este de a atinge cu orice preț Polul Sud.
Corabia pleacă din golful San Juan în 13 ianuarie 1898.

Precizează, în unu-trei enunțuri, o trăsătură a unui personaj, identificată în fragmentul de mai jos, și mijlocul de caracterizare utilizat, ilustrându-l cu o secvență relevantă: „La aceste vorbe, Anton Lupan își primi mai iscititorii. Omul de lângă el, înalt din cale afară, să fi zis că-i deșirat dacă n-ar fi fost destul de spătos, avea un cap cam micuț pentru trupul lui, un cap de păsăroi, cu nasul ascuțit, cu ochii apropiați, când voiau, când glumeau, cu barbia țigustă și cu obrazul plin de țepi. Purta un fei de cojocel zdrențuit, strâns cu năjilele opincilor până sub genunchi, dar în sus avea o haină de marinar, peticită cam peste tot, care nu se potrivea nici cu cioiarcii, nici cu căciula de oaie”. 6 puncte

Sursa: Edupedu.ro