Şura lui Leontin Plosca: Agroturism cultural într-o casă săsească din Câlnic. Vezi ce frumuseţe se ascunde în judeţul Alba

Aproape de Alba Iulia există un loc în care, pentru o perioadă, cineva poate să „evadeze” din cotidian altfel decât de obicei, într-un spaţiu aproape de natură, plin de cultură şi de artă. Este vorba despre Şura lui Leontin Plosca, gospodărie culturală şi pensiune agroturistică. Aceasta se găseşte la Câlnic, în judeţul Alba, la 14 km de Sebeş, respectiv 29 km de Alba Iulia. Clădirea-pensiune este o fostă gospodărie săsească şi a fost cumpărată la sfârşitul anilor ’80 de Leontin Plosca, cu gândul de a înfiinţa un centru cultural.

Cine este Leontin Plosca?

Leontin Plosca are 71 de ani. În 1964 a absolvit Institutul de Arte Plastice din Bucureşti.

„Am vrut să văd o lume altfel decât cea închisă în nişte dogme, aşa că am plecat în alte părţi ale lumii şi am fost foarte satisfăcut de acest pas. Am plecat la sfârşitul anilor ’70 în Germania, era o perioadă bună încă dar se simţea un declin intelectual”, a spus acesta.

Leontin Plosca a lucrat ca designer, grafician în Germania timp de 29 de ani.  Una dintre lucrările sale este designul copertei unei cărţi a Anei Aslan, intitulată „Gerovital H”. Coperta a fost desenată de Leontin Plosca în anul 1970 şi are tema „La tortue” („Ţestoasa”). Artistul este, de asemenea, autorul unor caractere de alfabet, cu litere, cifre şi semne de punctuaţie în forme noi, originale.

Artistul ne-a povestit că atunci când, împreună cu câţiva colegi, au fost premiaţi la Stockholm la un concurs de grafică, cu 35.000 de mărci fiecare, aceştia au preferat, în schimbul premiului, o excursie la Polul Nord, cu sănii trase de câini şi nopţi în cort.

După ce a ieşit la pensie, a revenit în România, a cumpărat casa pe care mai târziu a transformat-o în gospodărie culturală şi pensiune agroturistică. Cu sensibilitate, apreciere şi dragoste pentru valoarea tradiţională şi artistică, acesta a reuşit să adune în interiorul zidurilor şurii un adevărat tezaur: litografii originale ale unor pictori celebri, dintre care unul este Picasso, covoare orientale, obiecte artizanale şi arheologice, vechi, unele, de sute de mii de ani.

Şura culturală: de ce la Câlnic?

Punctul de atracţie gândit iniţial a fost Cetatea de la Câlnic, care promitea atragerea multor turişti. În plus, pensiunea se găseşte pe Drumul Vinului. Motorul acţiunii a fost cel de a face un centru cultural. „Am adunat o mulţime de lucruri din gospodăriile din zonă şi din alte părţi şi am încercat să salvăm ce se poate salva”, a explicat Leontin Plosca. Motto-ul sub care funcţionează conceptul pensiunii este citatul din Isaac Newton, fizicianul preferat al artistului: „Nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă”.

O pensiune într-o şură?

Şura, devenită gospodărie culturală şi pensiune agroturistică are tot ce presupune un astfel de amplasament turistic: 8 locuri de cazare în camere, bucătărie, băi şi… un generos arsenal cultural, artistic, arheologic, tradiţional şi modern.

Clădirea pensiunii a fost, într-adevăr, înainte, o şură, iar în încăperile în care erau coteţele de porci, vite şi cuibarele găinilor sunt acum camere luminoase, perfect curate, garnisite cu mobilier numai din materiale naturale şi obiecte decorative parcă atunci scoase din cutie.

Clădirea este structurată pe 2 nivele, parter şi etaj. La parter se găseşte un spaţiu de primire a oaspeţilor, cu o mică recepţie şi spaţiu de socializare. Într-un ambient rustic-artistic, cu covoare ţesute manual în Tunisia, mici sculpturi şi obiecte artistice, aici se organizează proiecţii de documentare, discuţii culturale, iar clienţii au la dispoziţie o mulţime de CD-uri cu muzică de calitate din toată lumea, albume şi reviste de artă, precum şi o colecţie valoroasă de litografii şi afişe originale vechi pe pereţi.

Tot la parter se mai găseşte bucătăria în care Leontin Plosca şi soţia sa, Erika, pregătesc musafirilor surprize culinare lacto-vegetariene. Alt loc cu adevărat simpatic sunt cele două băi amenajate cu abundenţă de simboluri. În mod sugestiv, pe uşi atârnă un cocoş, respectiv o găină, artizanale, iar oglinzile din interior sunt concepute artistic de însuşi Leontin Plosca: o ramă, conţinând trei pătrate, dintre care cel din mijloc este oglinda, iar cele de pe margini sunt poze alb-negru, haioase, cu femei, respectiv cu bărbaţi.

Mobilierul din toate încăperile şurii este fabricat exclusiv din materiale naturale, achiziţionate  din zona Alba Iulia şi asamblate de către persoane din zonă, la fel ca toate lucrările de care a fost nevoie la casă.

În spatele Şurii se întinde o livadă cu 120 de pomi fructiferi plantaţi de Leontin Plosca. Domeniul se întinde pe o suprafaţă de 3000 mp, iar pentru ca aceasta să ajungă în starea în care este astăzi a fost nevoie de 5 ani de muncă. Pensiunea funcţionează de 2 ani şi este deschisă din mai până în septembrie.

Muzeu etnografico-arheologic în şură

În partea stângă a intrării în şură, musafirul urcă pe nişte trepte la etaj, sprijinindu-se de o funie prinsă ingenios, vertical, pe margine. Aici se dezvăluie un adevărat muzeu universal: de la obiecte tradiţionale din lemn, un război de ţesut, toiege ciobăneşti, vârtelniţe, rindele, mici monumente funerare de la Cimitirul Vesel de la Săpânţa, descoperiri arheologice din paleolitic şi neolitic, fosile, vârfuri de unelte, ghiulele, toarte de vase, inele de bronz.

Oamenii care vin în Şură au acces la toate aceste lucruri, pot să le ţină în mâini şi să simtă miile, zecile de mii sau chiar sutele de mii de ani de istorie pe pielea lor.  Leontin Plosca pune la dispoziţia clienţilor săi şi un set de tacâmuri din inox, concepute de el personal, personalizate pentru fiecare membru al familiei: tată (cuţitul), mamă (lingura), fiu (furculiţa, „cu blugi şi freză punk”) şi fiică (linguriţa). Preţul unui astfel de set este de 120 lei şi fiecare piesă a sa este însemnată pe spate Leontin Plosca şi cu numărul din seria de 900 de seturi.

La etaj se află şi unul dintre dormitoare, în care pe perete sticlesc alte câteva tablouri de mare valoare: Ciociosan de Giacomo Puccini, ilustrând o gheişă tristă, înainte de sfârşitul tragic al poveştii ei, când se sinucide după un mare amor. Tot în această încăpere sunt expuse acuarele pe mătase sau hârtie, evantaie şi chiar o pereche de papuci de gheişă, autentici, toate aduse de Leontin Plosca din China: „Experienţa de viaţă, vârsta şi şcoala pe care am făcut-o m-au adus undeva la un punct în care m-am îmbogăţit atât de tare încât nu pot să mor fără să dau mai departe chestia asta, pe cuvânt”.

În Şură nu este loc pentru televizoare sau internet

„Avem un concept destul de original, cred eu, nu avem televizoare aici, nu avem internet, nimic de acest gen. Nu că suntem împotriva acestor lucruri, dar lumea care vine aici trebuie să primească ceva ce în altă parte nu primeşte, sau nu are acasă”, a explicat Leontin Plosca. Este interesant să te gândeşti că mergi într-un loc ca să profiţi de faptul că primeşti ceva ce acasă nu ai; liniştea departe de ştirile TV sau internet este un lux pe care nu mulţi şi-l mai permit în ziua de azi, la fel ca lectura sau discuţiile culturale.

În Şură se organizează diverse momente interesante pentru musafiri, seri de diapozitive, expoziţii şi bucătăria este lacto-vegetariană. Clienţii pot să ia cu ei şi câte o mică amintire din micul paradis al naturii: gemuri, oţeturi sau uleiuri aromatizate, ambalate, ornate şi inscripţionate de însuşi Leontin Plosca.

Leontin Plosca va pleca. Ce se va întâmpla cu Şura?

„Este o chestie de început, dar pentru noi a fost un început prea lung”. Leontin Plosca a mărturisit că, dacă ar putea vinde domeniul, ar pleca din România cât mai repede: „E un pic prea complicat. Este o mentalitate pe care eu am uitat-o şi nu mi se mai potriveşte chiar aşa bine”. Un om sensibil ca Leontin Plosca este afectat de dificultăţile administrative şi chiar sociale de care se loveşte în România, care, în opinia sa, nu sunt fireşti, uman vorbind.

„Am avut o satisfacţie enormă venind aici şi reuşind să pun împreună toate aceste lucruri. Acesta sunt eu. Atât de bogat mă simt eu!”, a mai spus Leontin Plosca. De acum ne simţim şi noi bogaţi, pentru că am plecat de la Şura cu o bucurie enormă că, în proximitatea oraşului nostru, se găseşte o asemenea frumuseţe naturală, culturală şi artistică.

Foto: Vali CIONTEA