Țara Românească domina lumea petrolului, acum 169 de ani: Avea prima rafinărie din lume și era prima țară producătoare de țiței

Țara Românească domina lumea petrolului, acum 169 de ani: avea prima rafinărie din lume, era prima țară producătoare de țiței, iar Bucureștiul era primul oraș iluminat cu petrol lampant.

România depinde în prezent în proporție de aproximativ 70% de importurile de țiței pentru a-și acoperi necesarul de carburați, într-un context global complicat, și are doar trei din cele patru rafinării deschise, cea de-a patra fiind, conform surselor exclusive ale Mediafax, luată în calcul pentru a intra în insolvență, după ce alte două au fost închise în perioada post-privatizare.

Situația din prezent este în disonanță profundă față de ce întâmpla în România în urmă cu 169 de ani, când era pionier și lider mondial în domeniului petrolier, înainte ca SUA sau Rusia să intre în cursa pentru supremație.

România a înregistrat, în 1857, trei premiere mondiale remarcabile, conform surselor istorice și materialelor expuse la Muzeul Petrolului, înființat la Ploiești, în inima perimetrului cu primele exploatări petroliere.

Publicitate

Tot România a fost prima ţară din lume care a exportat benzină, în anul 1900, menţionează site-ul Federaţiei Patronale Petrol şi Gaze, www.fppg.ro.

Istoria industriei petroliere românești începe la jumătatea secolului al XIX, când pe actualul teritoriu național se înregistrau evenimente unicat în lume.

Țara Românească domina lumea petrolului, acum 169 de ani

Mai exact, în anul 1857, în Ţările Române se înregistra oficial prima producţie industrială de petrol din lume, tot atunci intra în funcţiune la Ploiești prima rafinărie de petrol de tip industrial din lume, iar Bucureștiul devenea primul oraș din lume iluminat public cu petrol lampant.

Prima producție de țiței a fost de 275 de tone, așa cum arată material-sinteză „Industria Petrolului și Gazului în România: Tradiţie Și Oportunitate Strategică”, realizat de specialistul Radu Dudău, Energy Policy Group, pe baza documentelost istorice, pentru Federaţia Patronală de Petrol și Gaze, în prezent Federația Patronală a Energiei.

Publicitate

Potrivit lui Radu Dudău, în perioada 1857-1900, producția de țiței se ridica la 1,5 milioane tone (mt) și a ocupat locul cinci în lume după cea a SUA, Rusiei, Mexicului și Indiilor Olandeze.

Țara noastră era, alături de regiunea Baku, o sursă majoră de ţiţei din Bazinul Mării Negre.

A atras investiții importante. Astfel, în 1914, investiţiile în România erau distribuite astfel: 27,4% capital german; 47,9% anglo-olandez; 6,2% american; 8,6% franco-belgian; 1,8% italian; 8,1% românesc.

Capitalul și knowhow-ul occidental au dus la creșterea de șapte ori a producţiei în 1910 faţă de 1900.

Între 1911 și 1920, producţia românească de ţiţei a fost a cincea în lume, coborând pe locul șapte în deceniul următor.

Creșterea a fost spectaculoasă în anii 1930, ajungând în 1936 la vârful interbelic de 8,7 mt – locul patru după SUA, Rusia și Venezuela.

Procedeu de extracție, invenție românească

Astfel, inginerul Virgiliu Tacit a inventat "prevenitorul de erupţie", iar inginerul Ion Basgan a brevetat în 1934 un procedeu de extracţie care îi poartă numele, folosit după 1944 nu numai în România, dar şi în SUA.

Până în anul 1957 au apărut institute de cercetare şi proiectare pentru prospectarea, forajul, extracţia, transportul şi prelucrarea petrolului şi a gazelor, dar şi a echipamentelor respective, unul dintre exemplele edificatoare în acest sens fiind "Institutul de Petrol şi Gaze", înfiinţat în 1948 la Bucureşti, dar care şi-a continuat activitatea în Ploieşti.

Petrolul românesc, obiectiv strategic al Germaniei

În anii 1930, exporturile românești de produse petroliere au depășit frecvent 50% din producţie.

Atât în Primul cât și în cel de-al Doilea Război Mondial, petrolul românesc a reprezentat un obiectiv strategic al Germaniei.

În noiembrie 1916, în încercarea de a bloca accesul german la petrolul Prahovei, serviciile secrete britanice au organizat, cu acordul autorităţilor române, o mare operaţiune de sabotaj, aruncând în aer sondele și rafinăriile regiunii.

Au fost distruse circa 800.000 tone de ţiţei și 70 de rafinării.

Sub control german, producţia avea să revină în 1918 la 80% faţă de nivelul anului 1914. În 1940, petrolul românesc asigura 58% din importurile germane.

La 1 august 1943, forţele aeriene americane au bombardat rafinăriile prahovene într-o operaţiune cunoscută istoric sub numle „Tidal Wave” (Val nimicitori – n.r.), condiderată de specialiști drept îndrăzneaţă, dar în cele din urmă ineficientă din punct de vedere strategic.

La sfârșitul lui 1944, industria naţională de ţiţei și gaze era distrusă în proporţie de 50-60%. În 1945, sub dominaţia Uniunii Sovietice, au fost instituite sovromurile, întreprinderi mixte sovieto-române ce aveau ca scop recuperarea datoriilor României faţă de URSS.

Primul dintre ele a fost Sovrompetrol, structură în care a funcţionat industria petrolieră până în 1956, când aceste entităţi au fost desfiinţate.

La 11 iunie 1948, toate companiile de petrol și gaze au fost naţionalizate. După această dată, accesul românesc la tehnologia și capitalul occidentale a fost blocat.

Izolarea a durat două decenii, până la pasagera destindere politică din 1968, dar nici după aceea România nu și-a mai putut permite importul de tehnologie de vârf, astfel că decalajul faţă de lumea industrializată a persistat.

Producţia de ţiţei a ajuns în 1965 la 12,8 mt și a atins un vârf neegalat de 15 mt în 1976 și 1977, după care a intrat într-un declin continuu, ca urmare a exploatării intensive: 12 mt în 1980, 8,1 mt în 1990, 7 mt în 1995, 6,3 mt în 2000, 5,5 mt în 2006 și 4,3 mt în 2013, coborând sub nivelul producţiei din 1930, arată sursa citată.

În anul 2025, România a înregistrat o producție internă de țiței de 2,472 milioane de tone echivalent petrol (tep), conform datelor centralizate de Institutul Național de Statistică (INS).

Peste 70% din țițeiul folosit de România provine din importuri, iar principala sursă este Kazahstan, arată datelor Institutul Național de Statistică (INS), analizate de Mediafax.