Veteranul de război Iosif Cosma Roman din Alba Iulia a împlinit 100 de ani. Amintirile de pe front ale lui Moș Sâvu

Veteranul de război maior în retragere Iosif Cosma Roman din Alba Iulia a împlinit 100 de ani.

”S-a născut la Ciugud, județul Alba, la final de martie (28 martie 1923) și a copilărit alături de alți trei frați mai mari.

Tatăl lor a fost în America, ca mulți alți români care au trecut Atlanticul la început de veac XX, în căutarea unei vieți materiale mai bune.

Întors de pe acele tărâmuri, se căsătorește și are patru fii, care aveau să participe toți în al Doilea Război Mondial.

Unul dintre ei, Amos, a fost luat prizonier la ruși și acasă nu s-a mai întors nicicând.

Iosif sau Sâvu, cum îi spuneau cei dragi, era cel mai mic și la nici 20 de ani avea să fie înrolat în cadrul Regimentului 91 Infanterie, chiar în contigentul 45 în care fratele său, Simion, era sergent:

• „Pentru mine era foarte bine că fratele meu m-a luat în contigentul lui. Nu am primit bătaie niciodată, cum o luau alți soldați”.

Își aduce aminte, ca și cum ar fi fost ieri, de luptele duse împotriva armatei ungare, timp de două săptămâni, în zona Aiudului.

Acolo ar fi existat cuiburi de mitraliere maghiară și opuneau rezistență. În această luptă, fratele său, sergentul Simion, este împușcat grav la picior, pe raza localității Livezile, iar din cauza rănilor nu va mai participa în război.

Tot atunci și veteranul nostru este rănit la ambele mâini, însă după refacere în spitalul din Craiova, este înrolat din nou, iar contigentul său ajunge la Oarba de Mureș după luptele sângeroase cunoscute.

Este luat pe front și ajunge cu camarazii săi până în Munții Tatra, din Cehoslovacia. Povestește că pericolul morții l-a însoțit pe toată durata războiului. În Ungaria, o schijă l-a rănit la cap, iar rănile i-au fost oblojite de o rusoaică soldat.

Pe lângă pericolul morții iminente, a suferit de foame, alături de camarazii săi. Chinuiți au fost și de păduchi, numiți de soldați „partizani” și care stăteau pe ei în strat gros: „Îi luam cu mâna cum iei în palme nisipul”.

Din Cehoslovacia s-au întors pe jos timp de câteva luni. După eliberare, s-a întors acasă, s-a căsătorit și a avut doi copii, o fată și un băiat, decedat de mai mulți ani.

Și-a construit casă în Alba Iulia, fiind mulți ani vecin cu fotograful Marii Uniri, Samoilă Mârza:

• „Era bătrân când l-am cunoscut și am povestit cu el despre Unire și despre război. Mi-a arătat aparatul cu care a făcut poze la Unire și care acum e la muzeu”.

Despre experiența sa în război ne-a mărturisit că oamenii de azi nici nu își pot imagina cât de greu a fost. Înzestrat cu un talent deosebit de povestitor și mult haz, veteranul de război Iosif Cosma Roman, ne-a oferit o întâlnire de neuitat. „Oamenii nu au răbdare să mă asculte câte am eu să spun cum a fost în război”, a mai mărturisit el.

Fratele său Simion a trăit până acum șapte ani, iar întâlnirile lor se lăsau cu povești despre amintiri din război.

Astfel că, cei ai casei, cunosc toate detaliile petrecute în vremea războiului, într-atât au fost povestite și repovestite.

Vizitat de elevii militari

La ceas aniversar, l-au vizitat elevii fruntași Andrei Rebreanu și Emanuela Iliescu, ambii din clasa a X-a, însoțiți de doamna Ioana Popa, purtătorul de cuvânt al Colegiului Național Militar „Mihai Viteazul „Alba Iulia și Petruța Pop, șeful Cercului Militar Alba Iulia, care i-au adus mai multe daruri și i-au adresat urări de bine și multă sănătate.

Prezența elevilor militari reprezintă pentru veteranul nostru, de fiecare dată, o mare bucurie.

Moș Sâvu, mesaje pentru urmași: să nu uitați niciodată de jertfa și sângele curs

„Să nu uitați niciodată de jertfa și sângele curs pentru țara noastră”, le-a spus cu lacrimi în ochi moșu’ Sâvu.

Acțiunea face parte din cadrul proiectului omagial „Credință și patrie – Mărturisiri ale veteranilor de război „, inițiat de Cercul Militar Alba Iulia și realizat în parteneriat cu Colegiul Național Militar „Mihai Viteazul”.

La mulți ani sănătoși și buni, domnule maior (rtg) Iosif Cosma Roman, cu ocazia aniversării centenarului vieții dumneavoastră!”

Titlul de ”veteran de război” a fost recunoscut pentru prima dată în ziua de 29 aprilie a anului 1902, când regele Carol I a promulgat, la solicitarea supraviețuitorilor, Înaltul Decret prin care s-a instituit acest titlu, în conformitate cu Convenția Statelor Europene de la Geneva, în onoarea combatanților acoperiți de glorie pe redutele Războiului de Independență (1877-1878).

La articolul 2, Înaltul Decret Regal din 29 aprilie 1902, prevedea: ”Pentru ca fiecărui ostaș veteran să i se asigure liniștea și ocupațiunea pentru restul de viață, i se vor pune la dispoziție cele necesare în acest scop, ca stimulent pentru generațiile viitoare”, notează site-ul oficial al Asociației Naționale a Veteranilor de Război.

Astfel, participanților la Războiul de Independență li s-au asigurat, pe lângă acest onorant statut, mijloace pentru un trai decent și diferite înlesniri, în semn de recunoaștere a sacrificiilor lor pe câmpul de luptă.

Text: Petruța Pop

Foto: Ioana Popa