Victimele unor asasinate politice, descoperite pe Valea Cricăului. O poveste teribilă, care a măcinat familiile celor dispăruți vreme de 68 de ani

Trei victime ale celebrului colonel Crăciun, unul dintre călăii folosiți de Securitate pentru asasinatele politice de la sfârșitul anilor 40, au fost deshumate de specialiştii Institutului de Cercetare a Crimelor Comunismului. Cele trei cadavre au fost descoperite la Bogoloaia, pe Valea Cricăului, pe un versant opus Pietrei Craivii. La acțiune au participat și doi arheologi din Alba, Gabriel Rustoiu și Paul Scrobotă. 

Era începutul lunii martie a anului 1949 și afară ninsese. Trupele și cadrele operative ale Securității au înconjurat locuința unde se adăposteau partizanii, aflată aproape de o pădure. Semnalul de atac a fost dat în jurul orelor 14,00-15,00, înainte de înserare. După confruntare, cadavrele celor uciși au rămas la fața locului vreme de mai multe zile, sub pază permanentă. Conform unor mărturii, adunate de istoricii de la IICCMER, în ziua de duminică, 13 martie, Securitatea a adus cu forța mai mulți locuitori din satele zonei ca să vadă cadavrele, scopul urmărit fiind de a se induce starea de teamă în rîndul populației. Un ofițer de securitate a ținut atunci și o cuvântare, arătând celor prezenți că toți cei care vor cuteza să se opună noului regim o să sfârșească la fel ca și cei morți.

”După ce i-a împușcat, Securitatea i-a dus pe localnici să sape în pădure o groapă comună în care să pună trupurile corpurile celor trei. Un băiat care avea atunci 14 ani și locuiește în prezent în Alba Iulia, i-a văzut. Acesta a indicat locul”. Gabriel Rustoiu, arheolog

Pe baza informațiilor obținute prin tortură de la prizonierii capturați la Bogoloaia, s-a aflat că într-o casă din satul Mesentea, com. Galda de Jos, erau adăpostiți alți doi membri ai organizației lui Ștefan Popa, aceștia fiind Traian Mârza din Galtiu și Traian Gligor din Livezile.

Zăpadă albă, zi neagră

Partizanii au reușit să spargă încercuirea și cinci dintre ei s-au retras pe Valea Cricăului, într-o poiană situată sub Muntele Piatra Craivii, locul fiind cunoscut sub denumirea de Bogoloaia. Aici, în ziua de marți, 8 martie, partizanii au fost surprinși într-o locuință sezonieră, care se mai păstrează și astăzi cu unele modificări. A avut loc o confruntare armată în urma căreia trei partizani au fost omorâți și doi luați prizonieri. Între cei uciși s-a aflat și Ștefan Popa, conducătorul organizației, alături de care au fost împușcați Nicolae Moldovan și Cornel Pascu. Prizonieri au fost luați Ioan Scridon și Alexandru Maxim” se arată într-un comunicat IICCMER.

Arheologi din Alba, membri ai echipei de cercetare

Cercetările de la Cricău au fost efectuate de un colectiv de arheologi şi istorici de la IICCMER și instituțiile muzeale colaboratoare (Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia și Muzeul de Istorie și Științele Naturii din Aiud), alcătuit din Gheorghe Petrov, Marius Oprea, Paul Scrobotă (Muzeul din Aiud), Gabriel Rustoiu (Muzeul din Alba) și Horațiu Groza.

Investigațiile s-au desfășurat în prezenţa unui procuror militar de la Secția Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, instituție care a fost sesizată de IICCMER în privința acestui caz şi a locului unde victimele au fost înhumate. De asemenea, la cercetări au luat parte și specialiști din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Alba și de la Serviciul Județean de Medicină Legală Alba.

Cine sunt tinerii uciși de Securitate ?

În urma investigațiilor începute în acest caz încă din vara anului 2008 și a mai multor deplasări în zonă, pe baza audierilor și declarațiilor rudelor victimelor precum și a altor persoane care dețin informații despre cei uciși și despre tragicul eveniment, la care se adaugă informațiile preluate din documentele de arhivă, s-au obținut următoarele date despre cei care au fost uciși și capturați:

I. Victime ucise în luptă prin împușcare:

1. ȘTEFAN POPA. Născut la 10 decembrie 1920 în satul Bucerdea Vinoasă, com. Ighiu, jud. Alba, de religie ortodoxă, necăsătorit, fiul lui Ioan, preot ortodox, născut în Măhăceni, şi Victoria Crișan, născută în Decea. Absolvent al Liceului Titu Maiorescu din Aiud și al unei Școli Militare din București. A fost ofițer în Armata Regală și veteran de război.

În 1942 se afla într-un centru de instrucție situat în zona orașului Cernăuți, iar în 1944 îl regăsim ca sublocotenent în cadrul Batalionului I Pionieri de Munte din Aiud. După terminarea războiului și întoarcerea de pe front s-a înscris la Facultatea de Drept din Cluj. Ca student, și-a manifestat sub diferite forme opoziția față de regimul politic instaurat în țară.

Din acest motiv, în primăvara anului 1948, când era student în anul III, era căutat de Siguranță, fiind dat în urmărire pe țară. Pentru a scăpa de arestare, în iulie 1948 s-a refugiat în Munții Apuseni, în zona Vârfului Capra, situat în apropiere de comuna Întregalde, jud. Alba. Aici a pus bazele unui grup de rezistență armată anticomunistă, creându-și rețele de susținere în mai multe localități din zonă. La 3 aprilie 1949, după ce a fost ucis, a fost condamnat în contumacie de Tribunalul Militar din Cluj la 15 ani de muncă silnică. Ultimul domiciliu l-a avut în satul Decea, com. Mirăslău, jud. Alba. La părinți au fost cinci copii, trei băieți (Aurel, Ștefan, Andrei) și două fete (Constanța și Lia Geta), în prezent toți decedați. Ceilalți doi frați, Aurel și Andrei, au fost condamnați politic, executând diferite pedepse privative de libertate în unele închisori și lagăre de muncă.

2. NICOLAE MOLDOVAN. Născut la 9 decembrie 1924 în Teiuș, jud. Alba, de religie greco-catolică, fiul lui Aurel și Ana. Tatăl a fost ceferist și a murit în vara anului 1949. A absolvit Liceul Titu Maiorescu din Aiud și a urmat trei ani Facultatea de Drept din Cluj, unde s-a manifestat ca opozant anticomunist.

Ca să evite arestarea, în august 1948 a dispărut de la domiciliu alăturându-se lui Ștefan Popa. În 1947 s-a căsătorit cu Elisabeta Vale din satul Cetea (d. 1997), absolventă a Facultății de Medicină din Cluj, promoția 1948. Nicolae și Elisabeta au avut împreună doi copii, Ana Maria și Nicolae, amândoi decedați.

3. CORNEL PASCU. Născut la 1 aprilie 1923 în satul Benic, com. Galda de Jos, jud. Alba, fiul lui Simion și Maria, de religie greco-catolică. La părinți au fost trei frați: Cornel, Ioan și Petru. Cornel a fost necăsătorit și nu a avut urmași, iar Ioan a fost căsătorit dar nu a avut copii. Al treilea frate, Petru, a fost membru al unei organizații anticomuniste, fiind arestat și condamnat în octombrie 1949 la o pedeapsă de 10 ani muncă silnică și confiscarea averii. A murit la Penitenciarul din Gherla în aprilie 1953, necunoscându-se locul unde a fost îngropat.

Acesta a fost căsătorit și a avut împreună cu soția sa trei copii, un băiat, decedat în tinerețe, și două fete, care trăiesc. Cornel Pascu absolvise Școala Normală și a fost învățător în satul Ghioncani din com. Întregalde. A satisfăcut stagiul militar, eliberându-se din armată cu gradul de sergent. Era membru P.N.Ț. din 1939, iar după 23 august 1944 a depus eforturi pentru reorganizarea partidului în zonă. Deoarece la domiciliul său au fost găsite materiale de propagandă ale P.N.Ț., a fost exclus din învățământ și condamnat la trei luni de închisoare, fiind închis la Penitenciarul din Alba Iulia. În 1948 a aderat la Organizația anticomunistă Frontul Apărării Naționale, condusă de maiorul Nicolae Dabija. A participat la lupta de la Bistra (zona Groși) din 4 martie 1949, dar a reușit să scape din încercuirea Securității, refugiindu-se împreună cu Ioan Scridon până în zona unde știau că se află cantonați membrii organizației lui Ștefan Popa.

II. Victime arestate, condamnate și ucise ulterior:

4. Ioan Scridon. Născut la 22 februarie 1922 în satul Măhăceni, com. Unirea, jud. Alba, fiul lui Dumitru și Rafila, de religie greco-catolică. A fost căsătorit, avea doi copii și locuia cu familia în satul Benic. În 1941 a fost admis la Școala de Jandarmi din Timișoara, fiind transferat în iulie 1942 la Școala de Subofițeri din Drăgășani pe care a absolvit-o în 1943. În vremea războiului a luptat pe frontul din Moldova, apoi pe cel din Apus, în cadrul Companiei 57 Poliție Sibiu. După război a fost plutonier de jandarmi în Benic, Petrești, Câmpeni și Sohodol, până în martie 1948 când a fost comprimat. A fost membru în Organizația Frontul Apărării Naționale, participând la lupta de la Bistra (zona Groși) din 4 martie 1949. A reușit să scape din încercuire împreună cu Cornel Pascu, intrând în legătură cu Ștefan Popa. În lupta de la Bogoloaia, Ioan Scridon a fost rănit și arestat de Securitate, fiind anchetat la Turda, București și Sibiu. În septembrie 1949 a fost condamnat la moarte prin împușcare de Tribunalul Militar din Sibiu. Sentința a fost executată la Sibiu în data de 28 octombrie 1949.

5.Alexandru Maxim. Născut la 22 martie 1926 în satul Ulmeni-Pământeni, com. Ulmeni, jud. Ilfov, fiul lui Constantin și Alexandrina, de religie ortodoxă. A fost necăsătorit, ultimul domiciliu avându-l în com. Sălciile, jud. Prahova. Avea un frate, Virgil Maxim, care în 1942 fusese condamnat politic la 25 de ani muncă silnică și deținut la Penitenciarul din Aiud. Pentru a-și vizita fratele, s-a stabilit temporar la Galda de Jos unde acesta era scos la muncă. Aici a stabilit relații cu mai multe persoane din zonă, punând bazele unei organizații anticomuniste, alcătuită mai ales din foști membri și simpatizanți P.N.Ț.

Arestat în confruntarea de la Bogoloaia, a fost anchetat și ulterior condamnat în octombrie 1949 de Tribunalul Militar Sibiu la muncă silnică pe viață și confiscarea averii. Închis la Aiud între 5 decembrie 1949 – 12 februarie 1950, apoi transferat la Penitenciarul Tribunalului din Cluj. În 2 aprilie 1950 a fost scos din penitenciar de Securitatea din Cluj pentru cercetări suplimentare. În fapt, împreună cu alte persoane, a fost transportat undeva în județul Bistrița-Năsăud și ucis. Nu se cunoaște locul unde a fost înhumat.

Rezistență armată în zona Munților Apuseni

Potrivit reprezentanților IICCMER, rezistența armată anticomunistă a cunoscut o mare amploare pe teritoriul Transilvaniei, acest fenomen atingând cote deosebite în zona Muntilor Apuseni. Cele mai multe formaţiuni care s-au opus regimului comunist, de orientări ideologice diverse, au existat pe teritoriul fostelor judeţe Alba, Turda şi Cluj.

Una din aceste organizații a fost și cea condusă de către Ștefan Popa. După confruntarea armată din 4 martie 1949 de la Bistra (zona Groși), jud. Alba, când organizația anticomunistă Frontul Apărării Naționale condusă de maiorul Nicolae Dabija a fost destructurată, Securitatea a întreprins o serie de acțiuni ample pentru capturarea partizanilor care au reușit să scape din acea înfruntare, precum și pentru arestarea tuturor celor care i-au susținut. În această campanie represivă, un obiectiv important al Securității l-a constituit anihilarea grupării conduse de Ștefan Popa, care colaborase cu maiorul Dabija și dorea unirea tuturor organizațiilor anticomuniste din zona Apusenilor. Îndeplinirea acestui obiectiv a căzut în sarcina Direcției Regionale de Securitate Sibiu, condusă în acea perioadă de locotenent-colonelul Gheorghe Crăciun, un adevărat măcelar folosit de noul regim comunist care se instalase.