VIDEO Arta dogăritului la Vidra, cu meșterul Ioan Haneș. Mărturiile civilizației lemnului din Apuseni, transmise din tată în fiu

„Au plecat moţii prin ţară, cu doniţi şi cu ciubară“, era unul dintre cântecele vechi ale Munților Apuseni.

Mărturiile acestei civilizații a lemnului se păstrează încă vii în zonă, însă produsele tradiționale și-au pierdut din utilitatea de zi cu zi, sub asaltul mărfurilor din plastic, ieftine și disponibile peste tot. 

Există totuși meșteri care se implică pentru a transmite mai departe acest meșteșug, al lucrului cu lemnul.

Centrul de Cultură ”Augustin Bena” Alba, instituție a Consiliului Județean Alba, a realizat o filmare care îl are în centru pe meșterul tradițional Ioan Daniel Haneș din Vidra și arta dogăritului pe care o practică.

„Eu meseria asta o fac de la 18 ani. Am învățat de la taicămiu, fie iertat, bunicu cu tot așa ceva s-o apucat.

Bunicu în al doilea război mondial nu o fost dus pe front că o știut să văsălească, să facă butoaie.

Pe vremea aia duceau mâncare ele și o stat trei ani de zile la Aiud, că o știu să facă butoaie din astea, să văsălească și fiind dogar o stat la Aiud și nu o fost dus pe front” spune Ioan Daniel Haneș.

Produsele erau schimbate ”în țară” cu produse

În inima satelor îndepărtate din munţii Apuseni, meşterii dogari sau văsari încă îşi lucrează ciuberele, doniţele şi putinile, pentru a le vinde apoi la târgurile din zonă.

Apariţia acestei îndeletniciri nu poate fi datată în timp. Meşterii realizau din doage butoaie, ciubere, doniţe şi alte vase mai mici, numite „zdroabe“.

Ei îşi procurau lemnul pentru văsărit direct din păduri, iar plata o făceau „la butuc“ pădurarului sau brigadierului silvic.

Doagele le făceau tot în pădure şi, dacă era vară, le uscau tot acolo, clădite în „căsulii“.

Iarna, doagele erau uscate în casă, în jurul hornului de la soba şi în podul casei.

Primăvara, vara și toamna, moții plecau cu ele prin țară și obțineau la schimb nu doar bani ci și cereale, legume, fructe sau carne.