VIDEO: O lună de viață într-un buncăr improvizat din Kiev, povestită de o tânără de 22 de ani din Ucraina, pentru Alba24

O ucraineancă în vârstă de 22 de ani, Olha Oltarzhevska, a scris pe adresa redacției Alba24 și a povestit experiența ei impresionantă, din pivnița casei, transformate în buncăr anti-aerian improvizat. Redăm mai jos, experiența ei.

”Sper că nu sunteți indiferenți față de situația din Ucraina. Numele meu este Olha Oltarzhevska și sunt ucraineană. La începutul lunii februarie, visam să văd aurora boreală, iar acum visez să supraviețuiesc.

Am 22 de ani. După cum știți, țara noastră este acum în război. Înainte de începerea războiului, am trăit fără să cunosc durerea, am studiat la cea mai bună universitate din țară (Universitatea Națională Taras Shevchenko din Kiev), am cântat la instrumente muzicale, am început să urmez cursuri de spaniolă și am trăit o viață fericită.

Am lucrat și ca copywriter, am reușit să obțin o diplomă în relații publice.  Acum trebuia să-mi scriu teza de master pe comunicare strategică.

În Ucraina, în ultimii patru ani, am lucrat ca specialist în relații publice. Și comunicarea cu mass-media este ceea ce am făcut în mod continuu.

Anterior, am comunicat cu presa locală, dar acum, din cauza împrejurărilor, am trecut la cele internaționale.

Teroriștii ruși au bombardat fără milă orașul nostru. Eu și familia mea locuim la subsol din 24.02.2022. În fiecare zi se aud explozii. E bine că suntem în sectorul privat, așa că mai multe case care sunt lângă sectorul privat cred că ajută să ne protejeze puțin.

Cu o zi în urmă am ieșit pentru prima dată din adăpostul meu anti-aerian, deoarece a trebuit să merg la magazinul de animale și să cumpăr fân pentru cobai, precum și hrană pentru pisică și alte animale care locuiesc temporar în casa noastră.

Capitala este destul de bine protejată în fața teroriștilor ruși, deoarece avem multe puncte de control. De exemplu astăzi, apărarea teritorială locală mi-a cerut de patru ori să prezint o carte de identitate sau pașaport. Își iau munca foarte în serios.

• Locuiesc la subsolul casei mele încă de la începutul războiului, adică din 24 februarie. Mâine se va împlini exact o lună de când suntem aici fără să ieșim. Locuim în sectorul privat și avem propria pivniță a casei. Nu se poate spune că este echipat ca adăpost anti-atomic, dar cu toate acestea, aici este mai mult sau mai puțin sigur. Nu putem lua în considerare alte opțiuni pentru adăposturi, deoarece nu vom avea timp să alergăm cinci minute până în alt loc. În plus, avem aici animale și copii. Va fi dificil să trageți rapid pe toată lumea într-un alt subsol.

Astăzi grădinile zoologice noastre suferă foarte mult: Grădina Zoologică din Kiev, Grădina Zoologică Nikolaev, Grădina Zoologică „12 luni”. Grădina Zoologică ”12 luni” postează deja fotografii cu animalele sale moarte, care nu au putut fi salvate, pentru că au rămas fără mâncare.

Și este imposibil să ajungi la ei, deoarece drumurile au fost aruncate în aer de ruși. Această grădină zoologică este practic în linia de foc și este condamnată.

De asemenea, am vrut să spun că, de când rușii au bombardat Retroville, animalele de la grădina zoologică au rămas fără acoperiș deasupra capului. Administrația mi-a spus că sunt în viață, sunt în siguranță, sunt lângă Kiev. Dar acum au nevoie de ajutor financiar și sprijin pentru a nu avea loc un genocid, ca în Grădina Zoologică ”12 luni”.

În acest stadiu, sunt foarte deranjată de starea emoțională a mamei mele. Este cufundată în depresie; este o figură activă în Kiev, în domeniul teatrului.

Pe 21 martie 2022, o explozie a sunat în sectorul nostru privat la ora 15:30, iar sunetele erau ca la începutul melodiei grupului KINO „Blood Type”, ca un șuierat de rachete.

O mașină a fost răsturnată de la explozie. Sticla de la ferestrele celor mai apropiate case de acel loc a fost complet zdrobită. Un nor negru s-a răspândit peste stradă.

A fost un incendiu; tatăl meu a fugit cu prietenul lui să-i cheme pe toți cei care pot ajuta, pompieri și alți specialiști. În mod surprinzător, în apropiere era o piscină și tații noștri au încercat să stingă focul izbucnit pe teritoriul casei vecinului.

Este ca un semn de sus. Și fiica prietenului tatălui meu care tocmai se plimba acolo cu mama ei, abia au fugit la noi acasă. După ce au ajuns, au stat nemișcate încă o oră, în lacrimi, palide, incapabile să lege cuvintele.

(…) vecinii noștri și-au adus copiii la noi, așa că trebuie să stăm aici. Teroriștii ruși au tras deja în uzina Antonov (unde sunt asamblate avioane), în centrul comercial Lavina și în ansamblul rezidențial Siretski Sady. Toate acestea sunt situate aproape de casa mea. Ne aflăm literalmente în triunghiul acestor locații.

Ce se întâmplă la Mariupol

Situația la Kiev rămâne stabilă. Totuși, prietenul meu spune: „Tocmai m-a sunat mama, totul este foarte rău la Mariupol. Mi-a cerut să fac ceva, să răspândesc în toate limbile ceea ce se întâmplă la Mariupol, ca presa străină să fie atentă.

Toate coridoarele verzi au fost distruse de ocupanți, nu există apă, nu există mâncare, oamenii stau în buncăr, sunt bolnavi, vomită, se bea apă nepotabilă, oamenii mor doar de deshidratare, toate convoaiele umanitare care se îndreaptă spre Mariupol sunt bombardate de armata rusă, oamenii zac pe străzi, au plecat. Este un genocid.”

Reprezentanții „țării vecine” împușcă în stradă copii, femei, preoți și animale. Armata rusă a vrut să arunce în aer o centrală nucleară în țara noastră, vizează spitale, grădinițe și chiar au aruncat o bombă în cimitir.

Cel mai rău lucru este că acum Rusia poartă război nu numai pe câmpul de luptă, ci și pe frontul informațional. Și dacă am primit deja sprijin din 128 de state care spun că Rusia a început un război, toți locuitorii Rusiei presupun că Putin ne salvează de cineva. Deși avem o țară foarte prietenoasă.

Și nu avem nevoie de această salvare distrugătoare. La universitate, am studiat standardele jurnalistice și știu că autorul nu poate introduce o opinie personală în text. Dar rușii folosesc mass-media ca instrument de propagandă și nimic mai mult.

S-au gândit deja să scrie un articol în care copiii din Lviv (orașul de vest al Ucrainei) ard zilnic steagul rus în fața școlii. Se spune că președintele nostru este un dependent de droguri.

Deși, de fapt, modul în care arată este cauzat de faptul că nu a dormit de când a început războiul.

Președintele nostru este foarte curajos. Nu mă așteptam la asta de la el. Și acești propagandiști mai scriu că mâncăm capetele copiilor ruși la micul dejun.

Mi se cere adesea să intru în direct, să vorbesc despre situația din țară. Dar, din păcate, există o legătură proastă în subsolul nostru. Și nu pot face transmisiuni în direct.

Prin urmare, mă voi bucura foarte mult dacă conținutul meu video, pe care l-am filmat mai devreme, vă ajută să clarificați situația pentru oamenii din țara dvs. și pentru alții.

Cu sinceritate, Oltarzhevska Olha

 Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Alba24 și pe Google News