VIDEO: Preotul Mihail Tecșa și a sa mică biserică de lemn, din satul Popești, martori ai depopulării. Despre simplitatea satului

Când intri în biserica de lemn pare că timpul s-a oprit în loc. Locul modest, mic, dar totuși spațios și bine îngrijit, te invită la o călătorie în timp. În trecut, în lumea satului. Este genul de biserică mică de lemn, în care atunci când intri ai senzația că divinitatea chiar ar fi prezentă atunci și acolo, și că ”Dumnezeu iubește lemnul și spațiile mici”. 

Vorbim despre biserica mică de lemn, din drumul spre munte, din satul Popești, comuna Întregalde. Biserica de lemn care de peste 100 de ani a fost centrul spiritual dar și de întâlnire a comunității. Acum este goală și doar amintirile strânse de un sigur preot mai pot umble băncile din lemn, în care enoriașii asistau la slujbe. 

În ultimii 50 de ani a fost martoră a unui fenomen trist: depopularea. 

Din câteva zeci de familii, în statul Popești, comuna Întregalde din Alba, au mai rămas doar doi oameni, doi frați. În rest, fie au plecat din sat, fie au plecat dintre noi.

Însă, o persoană vine de câteva ori pe an pentru a vedea în ce stare se află biserica și de fiecare dată când urmașii celor ce au pășit în biserică îi solicită acest lucru: preotul Tecșa.

Jumătate de secol în mica biserică de lemn

Mihail Tecșa este preotul bisericii care timp de 51 de ani a slujit în mica biserică de lemn. Acum are 81 de ani, dar încă își aduce aminte de parcă ar fi fost ieri de prima zi în care a slujit în biserica din Popești. Se întâmpla în a doua duminică din luna septembrie, în urmă cu jumătate de secol.

A intrat pe ușa bisericii, când avea 30 de ani, iar acum pe 14 iunie 2025, când are 81 de ani, tot el ne-a întâmpinat pentru a ne spune povestea sa. Chiar dacă timpul și-a spus cuvântul, iar vârsta și-a pus amprenta, memoriile au rămas vii.

O poveste despre ceva foarte simplu, dar totuși atât de complicat raportat la agitația vieții contemporane: simplitatea satului.

De când și-a început menirea de preot, de fiecare dată când a intrat în lăcașul de cult în care urma să slujească a spus o scurtă rugăciune. O rugăciune a sa, pentru el și biserică.

Martori ai depopulării

Mihail Tecșa a fost, alături de mica sa biserică de lemn în care a slujit, martorul depopulării. În doar 50 de ani, din peste 30 de familii care locuiau în satul Popești, doar una mai există: doi frați, care și ei au peste 60 de ani.

Popești era un sat clasic al mediului rural din România. La câțiva metri de biserică se afla școala. În sat erau oameni muncitori care se ocupau cu agricultura sau cu alte meșteșuguri, își aduce aminte părintele Tecșa.

Venea odată la trei saptămâni în mica biserică de lemn, unde ținea slujbele, deoarece mai avea și alte biserici în care mergea să slujească. Erau vremuri grele, dar simple, explică preotul.

O comunitate mică, dar unită

Cei care intrau în biserică erau într-o comuniune cu divinitatea, cu cei din jurul lor și credeau în ideea de apartenență. Erau o comunitate mică, de circa 30 de familii, dar unită, iar un punct central al vieții lor era mica biserică de lemn.

În timp, cei mai vârstnici au plecat dintre noi, iar cei tineri au migrat spre alte localități mai dezvoltate, sau spre oraș.

În 50 de ani, doar o singură familie a mai rămas să locuiască pe raza satului Popești.

Acum, la 81 de ani, părintele Mihail Tecșa, încă mai urcă de câteva ori pe an scările de lemn, spune rugăciunea la intrare și merge către altarul în care a slujit 51 de ani.

Reporter: Cristian Panu, video: Daniel Bloss.