Vinerea Mare: „Astăzi s-a spânzurat pe lemn Cel ce a spânzurat pământul pe ape”. Post aspru, cu pâine și apă

Vinerea Mare, cunoscută în popor și sub denumirile de „Vinerea seacă” sau „Vinerea neagră” este, pentru creștini, cea mai tristă zi din an. Aceasta este ziua în care credincioșii își amintesc de suprema jertfă a lui Dumnezeu, întrupat pentru a-l ridica pe om din păcat. Întrupat ca om, având ambele de firi, divină și umană, Dumnezeu rabdă răstignirea pe cruce pentru a-l ridica pe om.

În Grădina Ghetsimani, Iuda vine însoțit de aproape 1000 de soldați, după cum ne spun evangheliile, lucru bizar având în vedere faptul că Hristos nu a opus rezistență. Astfel, Iisus este legat și dus, chiar în acea noapte la arhiereul Ana. Acesta îl trimite mai departe la socrul său, Caiafa, tot arhiereu. Mărturisind că este într-adevăr Fiul lui Dumnezeu, Iisus este condamnat la moarte de către arhierei. Totuși, aceștia nu aveau cum să-l omoare, datorită sărbătorii Paștilor care era atunci. Ca urmare, îl trimit la dregătorul roman al cetății, Pilat.

Iisus în fața lui Pilat

Aici se desfășoară judecata lui Hristos. Dialogul dintre cei doi este unul impresionant. Domnul, stând în fața lui Pilat îi spune: „Eu pentru aceasta M-am născut și pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie pentru adevăr; oricine este din adevăr ascultă glasul Meu”. Gândindu-se și el de mulți ani la problema adevărului, Pilat Îl întreabă: „Ce este adevărul?”, dar Iisus nu-i răspunde nimic. De ce? Pilat nu pusese bine întrebarea, căci avea în față Însuși Adevărul. Nedumerit, iese în fața iudeilor și le spune că nu a găsit nicio vină. Pilat îi întreabă dacă nu vor să-L elibereze pe Hristos conform obiceiului de a elibera un închis la fiecare Paști. Văzând că aceștia nu vor nicidecum să-L elibereze, încearcă să satisfacă mânia iudeilor și poruncește ca Iisus să fie biciuit. Apoi Îl arată din nou poporului, spunând „Iată Omul!” (Ecce homo), în speranța că îi va liniști.

Pilat își vede și această încercare nereușită, căci poporul, agitat de arhierei striga tot mai tare: „Răstignește-L!”. Intră din nou pretoriu și Îl întreabă pe Iisus de unde este, dar Acesta nu-i răspunde. Pilat îl avertizează că are putere asupra lui, dar Iisus îi spune: „N-ai avea nicio putere asupra Mea, dacă nu ți-ar fi fost dat ție de sus”. Ajuns la limită, Pilat se spală pe mâini, zicând: „Nevinovat sunt de sângele Dreptului Acestuia. Voi veți vedea”, la care poporul răspunde „Sângele Lui asupra noastră și asupra copiilor noștri”, un cuvânt foarte greu care îi va urmări mai târziu în istorie. Apoi Pilat îl dă la răstignire.

Fiind pe cruce Iisus, pământul s-a întunecat în plină zi. Înainte de a muri, Hristos spune: „Părinte, în mâinile Tale încredințez duhul Meu”, arătând că a fost până în ultima clipă fidel planului de restaurare a omului. În acel moment, catapeteasma templului s-a rupt, pământul s-a cutremurat, iar multe morminte s-au deschis. Observând aceasta, sutașul ce Îl păzea a spus: „Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta!”. După aceasta, Iosif din Arimateea, ucenic a lui Iisus a cerut trupul de la Pilat și l-a îngropat, fiind păzit mormântul la cererea iudeilor.

Astăzi s-a spânzurat pe lemn Cel ce a spânzurat pământul pe ape. Cu cunună de spini s-a încununat Împaratul îngerilor. Cu porfiră mincinoasă s-a îmbrăcat Cel ce îmbracă cerul cu nori. Lovire peste obraz a luat Cel ce a slobozit în Iordan pe Adam. Cu piroane de fier s-a pironit Mirele Bisericii. Cu suliţa s-a împuns Fiul Fecioarei. Închinămu-ne patimilor Tale, Hristoase. Arată-ne nouă şi slăvită învierea Ta! – cântare din Slujba Patimilor

Alegerea lui Pilat

Pilat este una din cele mai interesante persoane din cadrul Patimilor. Ca să înțelegem exact ce alegere a avut de făcut, trebuie să cunoaștem anumite detalii. Soția lui Pilat, Procula, era ucenică a lui Hristos, iar, când soțul său Îl judeca, i-a căzut în genunchi și l-a rugat să nu-I facă nimic Lui. Mai târziu, Procula avea să devină prima mucenică din istoria Bisericii. La acea dată, evreii erau sub stăpânire romană, condusă de un dregător, anume Pilat. Deși sub stăpânire, această provincie era foarte problematică. Nu cu mult înainte de Patimi, Pilat avusese parte de o răscoală. O a doua răscoală, pricinuită de eliberarea lui Hristos, ar fi însemnat încă o mare revoltă, iar armata pe care o deținea nu putea să-i mai facă față. Pilat însuși era convins oarecum, după cum vedem, de divinitatea Mântuitorului. Alegerea lui Pilat era infernală: dacă îl elibera pe Hristos, își risca viața. Nu la mult timp după acest proces, Pilat înnebunește.

Biserica a instituit pentru această zi post aspru, adică din ajun până seară, când creștinii mănâncă doar pâine și apă. În această zi nu se lucrează deloc.

Serafim ARMANCA