Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a declasificat documente care arată cât de mulți români încercau să fugă din țară spre Ungaria, în ultimii ani ai regimului comunist. Statisticile din perioada 1987 - 31 august 1989 dezvăluie, în cifre, dimensiunea unui fenomen despre care se vorbea puțin la acea vreme: mii de oameni au cerut să plece definitiv din țară, au rămas în Ungaria după excursii sau au încercat să treacă ilegal frontiera.

Documentele conțin date detaliate inclusiv despre județul Alba, dar și despre vârsta, profesia, naționalitatea și apartenența politică a celor care încercau să părăsească România lui Nicolae Ceaușescu.

Publicitate

Documente statistice întocmite de Securitate în ultimii ani ai regimului comunist arată amploarea încercărilor românilor de a ajunge în Ungaria, legal sau clandestin.

În cazul județului Alba, zeci de persoane au fost prinse încercând să treacă fraudulos frontiera cu Ungaria, altele au reușit să ajungă în Ungaria, iar o parte au fost ulterior predate autorităților române.

Publicitate
Legal for YOUth Teads 300x250

Datele sunt cu atât mai interesante cu cât documentele nu consemnează doar numărul persoanelor, ci și naționalitatea, vârsta, sexul, apartenența politică și profesia acestora.

Din situațiile analizate rezultă că 70 de persoane din județul Alba au fost prinse în tentativa de trecere frauduloasă a frontierei cu Ungaria, în timp ce 28 au reușit să treacă fraudulos frontiera.

Separat, 22 de persoane din Alba au fost predate de autoritățile ungare grănicerilor români, în baza convenției guvernamentale dintre cele două state.

Publicitate

Vezi și: Câți securiști erau în Alba și în țară, în 1988. Date CNSAS legate de numărul angajaților în fiecare județ, publicate în premieră

Documentele acoperă anii 1987, 1988 și perioada 1 ianuarie - 31 august 1989, adică ultimele luni înainte de prăbușirea regimului Nicolae Ceaușescu.

70 de persoane din Alba, prinse când încercau să treacă ilegal frontiera

Unul dintre documente poartă titlul: „Situație privind persoanele prinse în tentativa de trecere frauduloasă a frontierei de stat cu Ungaria în anii 1987, 1988 și de la 1 ianuarie la 31 august 1989”.

Pentru județul Alba sunt înregistrate 70 de persoane.

Structura după naționalitate era:

  • 57 români;
  • 11 maghiari;
  • 2 germani.

Datele arată că tentativa de plecare era în special un fenomen al oamenilor tineri. Din cei 70:

  • 3 aveau sub 14 ani;
  • 13 aveau între 15 și 18 ani;
  • 37 aveau între 19 și 30 de ani;
  • 10 aveau între 31 și 40 de ani;
  • 4 aveau între 41 și 50 de ani;
  • 3 aveau peste 50 de ani.

Rezultă că 50 dintre cele 70 de persoane aveau cel mult 30 de ani.

Diferența între bărbați și femei era foarte mare: 61 erau bărbați și doar 9 femei.

Publicitate

Documentul consemnează inclusiv apartenența politică:

  • 2 membri PCR;
  • 31 membri UTC;
  • 37 de persoane fără apartenență politică.

Faptul că apar membri ai PCR și mai ales numeroși membri UTC este relevant: nici apartenența la organizațiile oficiale ale regimului nu excludea dorința de plecare din România.

28 de persoane din Alba au reușit să treacă fraudulos frontiera

Un alt tabel este intitulat: „Situație privind persoanele care au trecut în mod fraudulos frontiera de stat în Ungaria în anii 1987, 1988 și de la 1 ianuarie la 31 august 1989”.

Pentru Alba sunt consemnate 28 de persoane.

Dintre acestea:

  • 21 erau români;
  • 2 maghiari;
  • 4 germani;
  • o persoană era de altă naționalitate.

Profilul de vârstă este și mai sugestiv. Nu apare nicio persoană sub 19 ani.

Erau:

  • 15 persoane între 19 și 30 de ani;
  • 12 între 31 și 40 de ani;
  • o persoană între 41 și 50 de ani.

Cu alte cuvinte, 27 din cele 28 de persoane aveau între 19 și 40 de ani.

Și aici predominau puternic bărbații: 25 de bărbați și 3 femei.

Publicitate

Din punct de vedere al apartenenței politice, documentul consemnează:

  • 3 membri PCR;
  • 4 membri UTC;
  • 21 fără apartenență politică.

Printre profesiile consemnate apar în special muncitori: tabelul indică 17 muncitori calificați, alături de persoane din alte categorii profesionale.

22 de oameni din Alba au fost predați României de autoritățile ungare

O a treia situație privește „persoanele predate de autoritățile ungare împuterniciților de frontieră, conform convenției guvernamentale”.

Pentru județul Alba apar 22 de persoane.

Din acestea:

  • 9 erau români;
  • 11 maghiari;
  • 2 erau de alte naționalități.

Din punct de vedere al vârstei:

  • 2 aveau între 15 și 18 ani;
  • 11 aveau între 19 și 30 de ani;
  • 9 aveau între 31 și 40 de ani.

Nu apar persoane de peste 40 de ani.

Erau 18 bărbați și 4 femei.

Situația apartenenței politice era:

  • un membru PCR;
  • 3 membri UTC;
  • 18 persoane neîncadrate politic.

Alte 29 de persoane din Alba primiseră aprobarea să plece definitiv în Ungaria.

Documentele arată și o altă categorie, fundamental diferită de tentativele de trecere ilegală.

Publicitate

În situația intitulată „persoanele cărora li s-au aprobat cererile de plecare definitivă în Ungaria”, județul Alba apare cu 29 de persoane.

Toate cele 29 sunt consemnate ca fiind de naționalitate română.

Pe grupe de vârstă:

  • 3 aveau sub 14 ani;
  • 3 aveau între 15 și 18 ani;
  • 11 aveau între 19 și 30 de ani;
  • 2 aveau între 31 și 40 de ani;
  • 7 aveau între 41 și 50 de ani;
  • 3 aveau peste 50 de ani.

Erau 20 de bărbați și 9 femei.

În privința apartenenței politice:

  • 5 erau membri PCR;
  • 11 membri UTC;
  • 13 nu erau încadrați politic.

Această categorie nu trebuie confundată cu fuga peste frontieră. Era vorba despre persoane pentru care statul comunist aprobase oficial plecarea definitivă în Ungaria.

Peste 11.600 de persoane au fost prinse la nivel național încercând să treacă frontiera
Dimensiunea fenomenului devine evidentă din totalurile consemnate în documente.

În perioada analizată, la nivelul întregii țări, au fost înregistrate 11.607 persoane prinse în tentativa de trecere frauduloasă a frontierei cu Ungaria.

Publicitate

Distribuția anuală indicată de document este:

  • 594 în 1987;
  • 5.607 în 1988;
  • 5.406 numai în perioada 1 ianuarie – 31 august 1989.

Creșterea este spectaculoasă.

În numai opt luni din 1989, numărul celor prinși încercând să treacă ilegal granița se apropiase de întregul nivel al anului 1988 și era de peste nouă ori mai mare decât în 1987.

Cele mai multe cazuri apăreau, firesc, în județele din apropierea frontierei.

Bihor avea 3.284 de persoane, Satu Mare – 1.984, iar Arad – 1.557.

Aproape 4.900 de persoane au reușit să treacă fraudulos în Ungaria

Un alt total național este la fel de relevant.Documentul privind persoanele care au trecut în mod fraudulos frontiera în Ungaria consemnează 4.817 persoane:

  • 219 în 1987;
  • 2.898 în 1988;
  • 1.700 în primele opt luni din 1989.

Cele mai multe erau din Bihor – 1.868, Arad – 955 și Satu Mare – 827.

Alba apare cu cele 28 de cazuri menționate anterior.

Mii de români plecau legal definitiv

În paralel exista și emigrația aprobată oficial.

Situația persoanelor cărora regimul le aprobase plecarea definitivă în Ungaria indică 7.661 de persoane în perioada analizată:

Publicitate
  • 828 în 1987;
  • 3.499 în 1988;
  • 3.334 în primele opt luni ale anului 1989.

Clujul apare detașat în această categorie, cu 1.932 de persoane, urmat de Bihor, cu 1.359, și Mureș, cu 1.321.

În Alba erau cele 29 de persoane menționate în document.

Ce mai arată documentele despre ultimii ani ai comunismului

Statisticile surprind o realitate a ultimilor ani ai regimului Ceaușescu: pe măsură ce situația economică și socială se deteriora, tot mai mulți români încercau să părăsească țara.

Ungaria era una dintre principalele direcții, atât datorită poziției geografice, cât și pentru că putea reprezenta o etapă către Austria și Occident.

Documentele statului comunist clasificau strict aceste persoane: cei care primeau aprobarea de plecare definitivă, cei care rămâneau ilegal în Ungaria după excursii sau tranzit, cei care treceau fraudulos frontiera, cei prinși în tentativă, cei returnați de autoritățile ungare și cei care se întorceau ilegal în România.

Pentru fiecare categorie erau urmărite inclusiv vârsta, sexul, naționalitatea, apartenența la PCR sau UTC și profesia.

Publicitate

În cazul județului Alba, datele păstrate pentru anii 1987–1989 arată că fenomenul nu era deloc marginal: zeci de oameni, în special tineri, încercau să ajungă în Ungaria în afara procedurilor permise de regimul comunist.

Ce pățeau cei care încercau să fugă din țară în perioada comunistă și erau prinși

În România comunistă, cei care încercau să fugă din țară erau numiți adesea „frontieriști”. Consecințele diferau în funcție de perioadă și de împrejurări, dar puteau fi foarte grave.

Erau urmăriți și puteau fi împușcați. La frontiere, mai ales spre Iugoslavia și în zona Dunării, grănicerii foloseau armele împotriva fugarilor.

Unii au fost răniți sau uciși, iar alții s-au înecat încercând să traverseze fluviul. Memorialul Sighet documentează existența ordinelor de a trage, însă numărul total al victimelor nu este stabilit cu certitudine, potrivit memorialsighet.ro

Dacă erau prinși, erau arestați și anchetați. Autoritățile încercau să afle cine îi ajutase, dacă aveau legături în străinătate și dacă mai existau alte persoane care plănuiau să plece. Securitatea și trupele de grăniceri colaborau pentru identificarea și urmărirea suspecților.

Publicitate

Puteau ajunge la închisoare. Articolul 245 din Codul penal adoptat în 1968 prevedea pentru trecerea frauduloasă a frontierei o pedeapsă între 6 luni și 3 ani de închisoare. Și tentativa putea atrage răspunderea penală.

Puteau suporta violențe și abuzuri. Mărturiile foștilor fugari descriu bătăi, intimidări și tratamente degradante în timpul capturării, anchetei sau detenției. Aceste practici nu erau identice în fiecare caz, dar sunt documentate în cercetările despre fenomenul „frontieriștilor”.

Urmările continuau după eliberare. Persoana putea rămâne în atenția Securității, putea întâmpina probleme la serviciu și avea șanse foarte mici să primească ulterior pașaport.

Uneori, și membrii familiei erau supravegheați sau afectați profesional și social. Cercetările istorice indică efecte de lungă durată atât asupra fugarilor, cât și asupra familiilor lor.

Nici ajungerea în țara vecină nu garanta libertatea. În anumite perioade, fugarii capturați de autoritățile statelor vecine puteau fi returnați României.

Publicitate

Cei care reușeau să ajungă mai departe și să obțină azil politic scăpau de represiunea directă a regimului, dar familia rămasă acasă putea fi supusă presiunilor.

Pe scurt, o tentativă de fugă putea duce la moarte la frontieră, rănire, anchetă, închisoare și supraveghere ulterioară.