Ziua mondială a râsului, sărbătorită în 4 mai. Efectele bunei dispoziții asupra organismului uman

În prima duminică a lunii mai este celebrată, anual, Ziua mondială a râsului. În 2025, această zi este marcată în 4 mai.

Ziua mondială a râsului este iniţiativa medicului indian Madan Kataria, fondatorul mişcării ”Laughter Yoga” („Hasyayoga”), adică terapia prin râs. Kataria este şi autorul cărţii ”Laugh For No Reason” (2002) („Râzi fără motiv”).

„De fiecare dată când reuşeşti să găseşti umorul într-o situaţie dificilă, câştigi. Chiar dacă putem spune că trăim o perioadă care ne încearcă pe toti, nu înseamnă că nu putem găsi şi lucruri pozitive, sau că ne pierdem umorul sau am uitat să râdem”.

Efectele terapiei prin râs

Efectele terapiei prin râs sunt cât se poate de serioase şi importante, potrivit Agerpres. De exemplu, susţin adepţii terapiei amintite, eliberarea endorfinelor prin râs poate schimba în bine starea de spirit după doar câteva minute.

Endorfinele, numite uneori şi ”molecule ale fericirii”, sunt substanţe chimice produse de creier ca răspuns la o varietate de stimuli. Acestea pot reduce stresul, proprietăţile lor analgezice fiind comparate chiar cu cele ale morfinei. Mai mult, eliberarea endorfinelor în organism poate duce la îmbunătăţirea sistemului circulator şi întărirea celui imunitar.

În al doilea rând, terapia inspirată de Madan Kataria promite transformarea bunei-dispoziţii în adevărate exerciţii de respiraţie şi de tip cardio, ceea ce, pe termen lung, ajută la oxigenarea mai bună a organismului şi la menţinerea unui tonus ridicat.

Cluburi de terapie prin râs

Primul club de terapie prin râs a fost înfiinţat de Madan Kataria în anul 1995, într-un parc din Mumbai, numărând şase persoane. Kataria a organizat pentru prima dată Ziua mondială a râsului în 1998, tot la Mumbai, cu participarea a peste 12.000 de oameni. Evenimentul a trecut curând graniţele Indiei, în anul 2000 peste 10.000 de danezi marcând această zi în centrul capitalei Copenhaga.

Primul om de ştiinţă care a sugerat că fenomenul râsului merită studiat în mod serios a fost psihologul William F. Fry, profesor la Universitatea Stanford, California. În 1964, a solicitat fonduri publice pentru a demara cercetări asupra efectelor psihologice şi fiziologice ale râsului. William Fry s-a autointitulat „primul gelotologist” (de la grecescul „gelos”, a râde), notează laughteronlineuniversity.com.

Un alt pionier al gelotologiei a fost Norman Cousins, jurnalist şi activist pentru pace care, în 1964, a susţinut că umorul l-a ajutat să treacă mai uşor peste cumplita boală de care suferea, artroză reactivă. În acest sens, a publicat faimoasa carte „Anatomia unei boli” („Anatomy of an Illness”), publicată în 1979.