FOTO-VIDEO: Săbii de paradă aparținând Armatei Regale, îngropate în incinta Penitenciarului Aiud. Arheologii au demarat cercetările

 Cercetările arheologice desfășurate la Penitenciarul Aiud au demarat acum două zile, iar arheologii de la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca (MNIT) și Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc din Bucureşti (IICCMER) speră să descopere, până vineri, săbiile Armatei Regale confiscate de Securitate pe vremea regimului comunist. Obiectele de patrimoniu, în număr de peste 100, s-ar afla în fostul atelier de forjă al penitenciarului, unde au fost ascunse în urmă cu peste 60 de ani.

Potrivit arheologului Gheorghe Petrov, locația ăn care au fost demarate cercetările este indicată de o hartă pusă la dispoziție de urmașii celor care au ascuns săbiile, pentru a evita ca acestea să fie distruse. Harta, inițial cusută pe o bucată de material, arată că peste 100 de săbii și fragmente de săbii ar fi fost îngropate în anii 1957 și 1960, după ce au fost introduse în tuburi de fontă.

Arheologii speră să reușească să identifice obiectele până vineri, termen până la care au primit aprobare pentru a face cercetările, dar sunt hotărâți ca, în caz contrar, să continue munca, începând cu primăvara viitoare.

Din mărturiile unor contemporani, la Aiud au fost aduse până în anul 1956 un număr de 12 căruţe cu săbii, care au fost depozitate într-o magazie. În vara anului 1957, opt căruţe pline cu săbii au fost scoase din acea magazie, fiind transportate şi descărcate lângă atelierul de forjă al fabricii din interiorul penitenciarului. Acestea trebuiau să treacă prin nişte operaţiuni tehnice care prevedeau demontarea mânerelor şi gărzilor, debitarea lamelor apoi prelucrarea acestora prin forjare în vederea realizării unor produse finite; bucăţile din lame care nu mai puteau fi folosite erau trimise la topit, iar oţelul obţinut era întrebuinţat la turnătorie pentru îmbunătăţirea calităţii fontei care se producea acolo.

În acel timp, la forjă lucrau numai deţinuţi cu condamnări politice, iar activitatea se desfăşura într-un singur schimb pe zi. Unul dintre aceştia, profesorul Gheorghe Popescu-Vâlcea (n.1912 – d.1998), originar din comuna Copăceni, judeţul Vâlcea, a realizat că, prin distrugerea acestor săbii, care reprezentau adevărate valori şi simboluri naţionale, comuniştii săvârşeau un sacrilegiu. Ca urmare, în înţelegere cu alţi doi deţinuţi de încredere, Savu Popa (n.1928 – d.1999) din Ocna Sibiului şi Gheorghe Martău (n.1922 – d.?), originar din zona Tg. Jiu, au plănuit împreună să salveze o parte din aceste săbii, alegându-le însă pe cele mai deosebite, care posedau diferite inscripţii şi reprezentări heraldice gravate sau reliefate. Astfel, au sortat circa 60 de săbii, majoritatea acestora fiind în stare fragmentară, pe care în cursul lunii septembrie 1957, într-un moment al unei zile, le-au îngropat în două şanţuri săpate în interiorul forjei. Spre sfârşitul anului 1960, înainte de Crăciun, la atelierul de forjă au mai fost aduse încă patru căruţe încărcate cu săbii pentru a fi şi acestea distruse. Dintre cei care participaseră în urmă cu trei ani la prima operaţiune de ascundere, atunci mai lucra la forjă doar Popa Savu. Acesta, împreună cu un alt deţinut politic, Tiberiu Hentea (n.1920 – d.1999), originar din Sibiu, au reuşit să aleagă peste 30 de săbii care li s-au părut lor a fi mai deosebite, şi apoi să le îngroape în apropierea locului unde fuseseră ascunse, în 1957, celelalte săbii.

Secretul acestor acţiuni de mare risc a fost păstrat cu sfinţenie de către cei implicaţi până după căderea regimului comunist. Citește mai multe despre cercetările arheologice de la Penitenciarul Aiud.