Simona Braniște: Remodelarea, reabilitarea, reorganizarea, dispariția, defrișarea, înlăturarea, distrugerea… parcului Cetății Alba Iulia

„Nicușor ( n.r. Nicolaie Moldovan – aici poti vedea declarația acestuia cu privire la Parcul Custozza ), apreciez ceea ce faci pentru comunitate şi ştiu că echipa de la Programe e printre cele mai bune şi experimentate din ţară.

Nu înţeleg sensul referinţei la proiectul de refacere a laturii de vest, tema actuală de interes fiind parcul Cetăţii.

Consider că mi-am făcut datoria civică din momentul în care am văzut planurile cu propunerile de reabilitare ale zonei pe care o dezbatem azi. Un proiect haussmanian, ale cărui propuneri se contrazic cu principiile UE de creştere a suprafeţelor de spaţii verzi în interiorul oraşelor. Aşadar, reacţia mea a fost una de alarmă adresată comunităţii şi responsabililor locali prin editarea unor articole privind problemele acestui proiect. Mă refer la Observatorul urban de Alba Iulia, apărut în octombrie 2009, o foaie de atitudine urbană în care am expus argumente pentru reevaluarea soluţiei de arhitectură, soluţie care, repet, nu lua în considerare nevoile comunităţii de spaţiu verde şi identitatea locului.

Observatorul urban a fost o iniţiativă a Grupului pentru Dialog Urban, cu finanţare de la membrii acestuia. A fost o modalitate pe care o consider elegantă de a comunica cu populaţia şi administrația, nu prin scrisori de protest completate cu soluţii arhitecturale… . Aceste soluţii se plătesc scump, pentru că sunt rodul experienţei şi creaţiei unui grup interdisciplinar. De fapt, soluţii pentru Cetate au existat în cadrul unui Plan Urbanistic Zonal elaborat de către un colectiv interdisciplinar de profesori universitari de la Universitatea de Arhitectură Ion Mincu București, un proiect integrator care propunea ca Cetatea să devină o mare grădină în mişcare. Proiectul, care construia și o strategie de intervenție pentru întreaga Cetate – ceea ce nu avem astăzi, investițiile fiind propuse de agenții economici care concesionează spațiile – a fost comandat de Ministerul Dezvoltării de atunci, în beneficiul Primăriei Alba Iulia.

De asemenea, în elanul meu civic şi naiv, am participat la consultarea publică a celor 7 proiecte de dezvoltare printre care se afla şi proiectul de reabilitare a zonei interioare Cetăţii. Am întrebat atunci dacă într-adevăr parcul nu va mai exista şi îmi amintesc răspunsul echivoc şi faptul că vocea mea a fost acoperită de cei care nu aveau interes să informeze cu adevărat opinia publică. Ce fel de consultare e aceea în care un proiect de urbanism nu e prezentat cu planșele care îl explică, iar elaboratorul nu îl explicitează? În acești 3 ani de la inițierea proiectului a existat un singur articol de informare al populației de către Primărie, în care <zvonul privind demolarea parcului> a fost dezmințit, vorbindu-se despre <remodelarea parcului>. Citez finalul fericit: <Aşadar, albaiulieni, nu vă alarmaţi. Spaţiul verde din Parcul Custozza, pe care-l iubiţi atât de mult, nu va dispărea, ci va fi reorganizat, sub îndrumarea unui expert în peisagistică.> (Sursa: Unirea, Titlu: <Alarmă falsă! Parcul Custozza nu va fi distrus, ci remodelat>). Expert în peisagistică ne-am fi dorit demult, dar nu a existat în echipa de proiect, cât despre dispariția parcului sau înlăturarea lui vorbesc faptele.

Ce am mai făcut între timp? Am născut un copil pe care aş vrea să-l plimb printr-un parc adevărat în Alba Iulia şi nu pe dealurile dinprejur sau prin comunele învecinate (vezi iniţiativa de a amenaja parcuri în Ciugud). Am să-i arăt acestui copil fotografii de la Marea Defrişare Urbană din centrul istoric Alba Iulia. Sunt sigură că ea va înţelege demersurile mele pentru salvarea parcului şi poate aşa va iubi oraşul Alba Iulia.

Încă o dată, nu contest demersul necesar de reabilitare al zonei interioare Cetăţii, ci soluţia arhitecturală propusă şi aprobată fără informare sau dezbateri publice dedicate proiectului. Aceasta este motivarea protestului început în 3 martie 2011.

Eu nu apăr instituţii, persoane și nu promovez organizaţii politice, aşa cum sunt asimilată acum, ci îmi susţin principiile şi îmi apăr oraşul meu drag. Diferenţa de atitudine privind parcul Cetăţii provine şi din ataşamentul faţă de oraş, construit în perioada copilăriei şi adolescenţei. De aceea, categoriile care apără acest parc (excludem segmentul politic) sunt adolescenţii, mamele cu copii, studenţii şi foştii studenţi, artiştii şi cei ce reprezintă a II-a sau a III-a generaţie născută în acest oraș. De fapt, studii sociologice arată că, doar începând cu a III-a generaţie născută în mediul urban, oraşul începe să fie folosit. La noi, oraşul e folosit doar parţial, există <albaiulieni> care trăiesc profesional în Alba Iulia şi îşi petrec timpul liber în alte oraşe, cu viaţă urbană autentică.

Ceea ce am observat zilele acestea la Alba Iulia a fost faptul că există o identitate locală, un ataşament faţă de Cetate, dar ele sunt minimalizate sau interpretate greşit. Aceste sentimente contează cu adevărat pentru dezvoltarea în viitor a unui oraş de mărime medie cum este Alba Iulia! Să mai spun încă o dată că pentru mine acest parc reprezintă o cauză și nu un interes de imagine sau financiar?”

Simona Braniște Zărnescu, sociolog