20 noiembrie: Ziua Internațională a Drepturilor Copilului. Drepturile celor mici, așa cum sunt enunțate în Convenția ONU

Ziua Internațională a Drepturilor Copilului a fost stabilită în 1954 şi este sărbătorită în fiecare an în data de 20 noiembrie, susţinând unitatea internaţională, conştientizarea situaţiei copiilor la nivel mondial şi asigurarea bunăstării copiilor. 

Începând din 1990, Ziua mondială a drepturilor copilului marchează, de asemenea, aniversarea datei când Adunarea Generală a ONU a adoptat atât declaraţia cât şi convenţia pentru drepturile copiilor.

În 2019, se împlinesc 30 de ani de la semnarea Convenţiei pentru Drepturile Copilului, tratatul internaţional cu cea mai largă ratificare. Convenţia prevede protejarea şi promovarea drepturilor copiilor, precum dreptul la viaţă, la sănătate, la educaţie şi joacă, dar şi dreptul la viaţa de familie, de a fi protejaţi împotriva violenţei, de a nu fi discriminaţi şi dreptul de a-şi face auzite opiniile.

În România, Convenția ONU a fost ratificată în data de 28 septembrie 1990, prin Legea nr. 18/1990. Prevederile Convenției au stat la baza elaborării Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Convenţia este documentul internaţional privind drepturile omului cu cea mai largă recunoaştere:194 de ţări au ratificat-o – (asta înseamnă că sunt de acord cu prevederile ei); Somalia şi SUA au semnat convenţia, dar nu au ratificat-o, ultima ţară care a ratificat convenţia este Muntenegru, în octombrie 2006.

Drepturile copilului, așa cum sunt enunțate în Convenție:

1.Copilul are dreptul la stabilirea și păstrarea identității sale.

2.Copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.

3.Copilul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia, printr-o măsura dispusă în condițiile legii are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.

4.Copilul ai cărui părinți locuiesc în state diferite are dreptul de a întreține relații personale și contacte directe cu aceștia, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.

5.Copilul are dreptul de a primi o educație care să îi permită dezvoltarea, în condiții nediscriminatorii, a aptitudinilor și personalității sale.

6.Copilul are dreptul de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate pe care o poate atinge și de a beneficia de serviciile medicale și de recuperare necesare pentru asigurarea realizării efective a acestui drept.

7.Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva exploatării și nu poate fi constrâns la o munca ce comportă un risc potențial sau care este susceptibilă să îi compromită educația ori să îi dăuneze sănătății sau dezvoltării sale fizice, mentale, spirituale, morale ori sociale.

8.Copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială.

9.Copilul are dreptul de a beneficia de asistență socială și de asigurări sociale, în funcție de resursele și de situația în care se află acesta și persoanele în întreținerea cărora se găsește.

10.Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva folosirii ilicite de stupefiante și substanțe psihotrope, așa cum sunt acestea definite de tratatele internaționale în materie.

11.Copilul are dreptul la protecție împotriva oricărei forme de exploatare;

12.Copilul cu handicap are dreptul la îngrijire specială, adaptată nevoilor.

13.Copilul are dreptul la protejarea imaginii sale publice și a vieții sale intime, private și familiale. Este interzisă orice acțiune de natură să afecteze imaginea publică a copilului sau dreptul acestuia la viața intimă, privată și familială.

14.Copilul are dreptul la libertate de exprimare. Părinții sau după caz alți reprezentanți legali ai copilului, persoanele care au în plasament copii precum și persoanele care prin natura funcției promovează și asigura respectarea drepturilor copiilor au obligația de a le asigura informații, explicații și sfaturi în funcție de vârsta și gradul de înțelegere al acestora precum și de a le permite să-și exprime punctul de vedere, ideile și opiniile.

15.Copilul capabil de discernământ are dreptul de a-și exprima liber opinia sa asupra oricărei probleme care îl privește. În orice procedură judiciară sau administrativă care îl privește, copilul are dreptul de a fi ascultat.

Este obligatorie ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani. Cu toate acestea poate fi ascultat și copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani dacă autoritatea competentă apreciază că audierea lui este necesară pentru soluționarea cauzei.

16.Copilul are dreptul la libertate de gândire, de conștiință și religie. Potrivit Art. 491 al Codului Civil al României:[1] „(1) Părinții îndrumă copilul, potrivit propriilor convingeri, în alegerea unei religii, în condițiile legii, ținând seama de opinia, vârsta și de gradul de maturitate ale acestuia, fără a-l putea obliga să adere la o anumită religie sau la un anumit cult religios. (2) Copilul care a împlinit vârsta de 14 ani are dreptul să își aleagă liber confesiunea religioasă.”

17.Copilul are dreptul la libertate de asociere, în structuri formale și informale, precum și dreptul la libertatea de întrunire pașnică, în limitele prevăzute de lege.

18.Copilul aparținând unei minorități etnice, religioase sau lingvistice are dreptul la viață culturală proprie, la declararea apartenenței sale religioase, la practicarea propriei sale religii, precum și dreptul de a folosi limba proprie în comun cu alți membrii ai comunității din care face parte.

19.Copilul are dreptul la respectarea personalității și individualității sale și nu poate fi supus pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante.

20.Copilul are dreptul la odihnă și vacanță.

21.Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva oricăror forme de violență, neglijentă, abuz sau rele-tratamente.

22.Copilul are dreptul să crească alături de părinții săi. Copilul are dreptul sa fie crescut într-o atmosferă de afecțiune și de securitate materială și morală.

23.Orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de ocrotirea părinților săi sau care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora, are dreptul la protecție alternativă.

24.Copilul are dreptul sa depună singur plângeri referitoare la încălcarea drepturilor sale fundamentale; Copilul este informat asupra drepturilor sale precum și asupra modalităților de exercitare a acestora.

“Au fost obţinute succese impresionante pentru copii în ultimele trei decenii, întrucât din ce în ce mai mulţi au o viaţă mai lungă, mai bună şi mai sănătoasă. Cu toate acestea, şansele continuă să fie împotriva celor mai săraci şi a celor mai vulnerabili”, a declarat Henrietta Fore, directorul executiv al UNICEF.

“Pe lângă provocările persistente ridicate de sănătate, nutriţie şi educaţie, copiii trebuie să facă, astăzi, faţă unor noi ameninţări precum schimbările climatice, abuzul online şi cyberbullying-ul.

Doar cu inovaţie, noi tehnologii, voinţă politică şi resurse sporite, vom contribui la transpunerea viziunii Convenţiei privind Drepturile Copilului într-o realitate pentru toţi copiii de pretutindeni.”

Surse: Agerpres, UNICEF România

Urmăriți știrile Alba24.ro și pe Google News.