24 iunie: Ziua Universală a Iei. Istoria și semnificația cămășii tradiționale românești

Ziua Universală a Iei este sărbătorită anual la data de 24 iunie. Sărbătoarea este dedicată iei, cămașa tradițională românească devenită simbol al identității culturale românești.

Această zi a fost propusă în 2012 de comunitatea online "La Blouse Roumaine", fondată de Andreea Tănăsescu.

Ideea a fost ca data de 24 iunie, când sunt marcate Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul și vechile sărbători ale Sânzienelor și Drăgaicei, să devină o zi dedicată iei.

Prima ediție a avut loc pe 24 iunie 2013, sub tema "Sânzienele îmbracă Planeta în IE".

Evenimentul a declanșat o adevărată mișcare culturală și a readus în atenție cămașa și portul tradițional românesc.

Recunoscută la nivel internațional din 2015

Ziua Universală a Iei a fost recunoscută pentru prima dată la nivel internațional în 2015, printr-o proclamație emisă de primarul capitalei americane Washington D.C., Muriel Bowser, notează Agerpres.

Inițiativa i-a aparținut lui Bogdan Banu, fondatorul organizației Romanians of D.C., cu sprijinul comunității românești și al Ambasadei României în Statele Unite ale Americii.

Din anul 2016, manifestarea este susținută de Asociația "La Blouse Roumaine - IA", înființată pentru a sprijini promovarea și protejarea iei, dar și a valorilor culturale românești și universale.

În România, un proiect de lege privind declararea zilei de 24 iunie drept "Ziua Iei" a fost depus la Parlament în 2021, de mai mulți senatori și deputați. Proiectul a fost adoptat de Senat la 27 septembrie 2021, iar de Camera Deputaților la 31 mai 2022.

Ulterior, la 21 iunie 2022, Klaus Iohannis, președintele României de la cea vreme, a semnat Decretul nr. 905/2022 pentru promulgarea legii prin care data de 24 iunie a fost instituită ca "Ziua Iei".

Actul normativ a devenit Legea nr. 184/2022, potrivit site-ului Camerei Deputaților.

Tot în 2022, la 1 decembrie, Comitetul Interguvernamental al UNESCO pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial a aprobat înscrierea în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității a elementelor "Artei cămășii cu altiță - element de identitate culturală în România și Republica Moldova", menționează site-ul https://www.mae.ro/.

Sărbătoare simbolică a identității naționale și a frumuseții portului tradițional, Ziua Universală a Iei reunește o multitudine de manifestări culturale, artistice, sociale menite să promoveze una dintre cele mai importante piese din cadrul costumului tradițional românesc.

Ziua Universală a Iei este celebrată în România și în comunitățile românești din întreaga lume.

Istoria cămășii tradiționale

Vechea formă a cămăşii femeieşti tradiţionale era cămaşa lungă, cămaşa "pe de-a întregul".

În timp, partea de sus a cămăşii s-a desprins de poale, separându-se cămaşa scurtă (numită cel mai adesea cu termenul "ie", derivat din latinescul "tunicae lineae" - tunică subţire purtată pe piele) de poalele care se încreţeau în jurul taliei sau erau cusute de partea de sus a cămăşii.

Se remarcă păstrarea cămăşii lungi în spaţiul dunărean şi predilecţia pentru separarea ei în două părţi (ie şi poale) în Transilvania, Banat şi Moldova.

Denumirea de cămaşă cu altiţă apare ca urmare a diferenţierii pe criterii tehnice şi de ornamentare a cămăşilor.

Altiţa este acea bucată de pânză dreptunghiulară, plasată pe umăr, care face parte din structura cămăşii, ce uneşte stanul din faţă (pieptul cămăşii) cu cel din spate, fiind folosită ca element de lărgire a cămăşii.

Cămaşa femeiască era adaptată perfect mişcării corpului, iar altiţa a apărut ca răspuns la necesitatea mişcării în voie a braţului. Iniţial altiţa era mică (cât să cuprindă umărul), iar mâneca se prindea de ea prin încreţire şi era mai largă.

O dată cu trecerea timpului altiţa a crescut în dimensiuni, devenind egală cu lărgimea mânecii, prinzându-se întinsă de mânecă, nemaifiind încreţită.

Altiţa, la cămăşile vechi, înainte de a fi spălate, se putea desprinde pentru a nu fi supusă uzurii, notează https://patrimoniu.ro/.

Ia - culorile tradiționale

Iniţial, cămaşa era croită din pânză de cânepă ţesută în casă, la război, apoi, cu trecerea timpului a început să fie făcută din pânză de in şi borangic, pentru cele de sărbătoare, de in şi cânepă cu urzeală de bumbac, de bumbac, pentru cele de zi cu zi, şi se distingea, în funcţie de regiune, atât prin motive cât şi prin tehnicile de decorare, transmise de la o generaţie la alta, fapt care a conservat tradiţia, bunul gust şi unicitatea de la o generaţie la alta.

Culorile folosite la cusut erau în două - trei nuanţe cromatice, de regulă, dar erau ii cusute în întregime cu fir negru (Mărginimea Sibiului), potrivit sursei citate.

La acestea se adăugau, după specificul zonelor, culori pastelate, fire metalice, flori, fluturi şi mărgele.

În componenţa motivelor folosite la decorarea iilor intrau floarea, figurile abstracte (geometrice), animalele, elementele cosmice, toate redate în forme stilizate.

Brodate pe faţă, spate sau mâneci, aceste simboluri protejau persoana care urma să poarte acea ie, ţinând răul şi ghinionul departe. Iile cusute arătau, totodată, statutul femeii.

Astfel, cele căsătorite şi cele în vârstă purtau modele de croială modeste şi culori mai temperate. Cele tinere îşi coseau iile în culori vii pentru a atrage peţitori.

Erau cusute ii pentru ceremonia nunţii sau pentru zilele de sărbătoare, bogat împodobite, altele pentru horă, iar altele, cele mai simple, se regăseau în vestimentaţia zilnică.

Foto: arhivă