26 aprilie: 40 de ani de la accidentul nuclear de la Cernobîl. Povestea dezastrului din URSS

Accidentul nuclear de la Cernobîl: Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a stabilit, printr-o rezoluție adoptată la 8 decembrie 2016, ca data de 26 aprilie să fie marcată drept Ziua Internațională de comemorare a dezastrului de la Cernobîl. Accidentul nuclear a avut loc în 1986, pe teritoriul fostei URSS, în prezent în Ucraina.

În noaptea de 26 aprilie 1986, două explozii au distrus reactorul numărul 4 al centralei nucleare de la Cernobîl. Incendiul care a urmat a durat zece zile, timp în care în atmosferă au fost eliberate cantități uriașe de substanțe radioactive. Efectele asupra mediului și asupra sănătății oamenilor au fost devastatoare.

ONU a arătat, la trei decenii de la catastrofă, că urmările pe termen lung ale accidentului continuă să fie resimțite, iar comunitățile și teritoriile afectate au în continuare nevoie de sprijin. Organizația a invitat statele membre, agențiile ONU, organizațiile internaționale și societatea civilă să marcheze această zi.

Accidentul nuclear de la Cernobîl

Reactorul 4 al centralei nucleare de la Cernobîl trebuia oprit pentru operațiuni de mentenanță de rutină, prin executarea unui test, la data de 25 aprilie 1986. Acesta fusese derulat cu un an înainte, în 1985, însă s-au constatat anumite nereguli tehnice, astfel că s-a decis repetarea lui, prin folosirea unor noi regulatoare de voltaj.

Din păcate, testul, care a fost considerat esențial, a fost derulat fără un schimb de informații adecvat și fără coordonare între echipa responsabilă de efectuarea lui și personalul care se ocupa de măsurile de siguranță ale reactorului nuclear. Anumite măsuri de siguranță inadecvate au fost incluse în programul de test, iar personalul de operare nu a fost alertat cu privire la implicațiile în materie de siguranță și la potențialul său pericol.

Pașii către unde dezastru nuclear

În dimineața zilei de 25 aprilie 1986, la ora locală 01:00, operatorii din tura de noapte au început procedura de reducere a puterii la reactorul 4, pentru pregătirea testului de siguranță. În aceeași zi, la ora locală 14:00, a fost deconectat sistemul de răcire de urgență, pentru ca acesta să nu interfereze cu testul propriu-zis. Chiar dacă această măsură nu a reprezentat o cauză a producerii accidentului, a înrăutățit impactul acestuia. În același timp, testul și oprirea controlată au fost temporar amânate, pentru a se putea realiza armonizarea cu necesitățile de energie ale regiunii în care se afla localizată centrala.

Aproape de finalul zilei de 25 aprilie 1986, la ora locală 23:10, schimbul de noapte a primit permisiunea să continue testul și oprirea controlată. Mult mai puțin experimentat, grupul de lucru din tura de noapte nu a primit instrucțiunile necesare pentru derularea în condiții optime de siguranță ale testului. Reactorul trebuia stabilizat la o putere de 700-1000 de MWt până să fie oprit, dar, probabil din cauza unei erori operaționale, puterea a căzut până la 30 MWt la 00:28, în prima oră a zilei de 26 aprilie 1986.

Momentul exploziei

Eforturile operatorilor de creștere a puterii până la nivelul planificat inițial pentru test au fost fără succes. În jurul orei 01:03, reactorul 4 a fost stabilizat la o putere de circa 200 MWt și atunci s-a luat decizia continuării testului la acest nivel. Calculele realizate după producerea accidentului au arătat că nu au fost îndeplinite condițiile minime de funcționare ale reactorului prevăzute în procedurile de operare.

Testul a avut loc la ora locală 01:23:04, iar câteva zeci de secunde mai târziu, la 01:23:43, sistemul de protecție în caz de urgență a creșterii rapide și necontrolate a nivelului de putere a semnalat că puterea a depășit 530 MWt și continua să crească. Presiunea în reactor a crescut foarte mult, punând în pericol funcționarea în regim de siguranță a elementelor componente. Unele surse menționează faptul că la ora locală 01:23:40, un operator aflat în tură și implicat în derularea testului a apăsat butonul de oprire de urgență, iar unele elemente componente ale reactorului s-au blocat.

Unul dintre operatori îngropat pe veci, în zona reactorului

La 01:24, au fost raportate două explozii consecutive puternice, la o succesiune de circa câteva secunde una de cealaltă. O notă păstrată ulterior a inginerului șef de control al reactorului preciza: ''01:24: Șocuri puternice'.

Exploziile au aruncat în aer capacul de 1.000 de tone al reactorului, au generat nori de vapori și praf, precum și flăcări sub forma unor mingi de foc. Pereții reactorului și echipamentele cu instalațiile atașate s-au prăbușit, izbucnind mai multe incendii. Unul dintre operatori, al cărui corp nu a fost recuperat niciodată, a murit pe loc, iar cel de-al doilea a decedat câteva ore mai târziu, la spital, ca urmare a rănilor suferite.

Peste 8 milioane de persoane au fost expuse la radiații

Explozia de la centrala nucleară Cernobîl a dus la răspândirea unui nor radioactiv peste zone întinse ale fostei Uniuni Sovietice, aflate astăzi pe teritoriile Belarusului, Ucrainei și Federației Ruse. Aproape 8,4 milioane de persoane din aceste țări au fost expuse radiațiilor.

Potrivit ONU, autoritățile sovietice au recunoscut nevoia de asistență internațională abia în anul 1990.

În același an, Adunarea Generală a ONU a adoptat Rezoluția 45/190, prin care solicita cooperare internațională pentru gestionarea consecințelor accidentului nuclear de la Cernobîl. Ulterior, a fost creat un grup de lucru interinstituțional pentru coordonarea eforturilor legate de dezastru.

În 2002, ONU a anunțat o schimbare de strategie în privința Cernobîlului, punând accentul pe dezvoltarea pe termen lung a comunităților afectate. În 2009, organizația a lansat Rețeaua Internațională de Cercetare și Informare Cernobîl, ICRIN, pentru a sprijini programele internaționale, naționale și publice dedicate dezvoltării durabile în aceste teritorii.

Estimări controversate privind numărul victimelor

Centrala nucleară Cernobîl se află la 18 kilometri nord-est de orașul Pripiat, la 16 kilometri de frontiera Ucrainei cu Belarus și la aproximativ 110 kilometri nord de Kiev.

La momentul accidentului, centrala funcționa cu toate cele patru reactoare, fiecare având o capacitate de producție de 1 GW. Centrala asigura atunci aproximativ 10% din necesarul de energie al fostei republici sovietice Ucraina.

Construcția centralei a început în 1970, iar primul reactor a fost finalizat în 1977. În 1986, alte două reactoare se aflau încă în construcție.

Potrivit unei lucrări publicate la New York, în aprilie 2010, aproape un milion de oameni din mai multe zone ale lumii ar fi murit din cauza contaminării radioactive provocate de accidentul de la Cernobîl.

Volumul, editat de Academia de Științe din New York și lansat la 24 de ani de la catastrofă, poartă titlul „Chernobyl: Consequences of the Catastrophe for People and the Environment”, în traducere „Cernobîl: Consecințe ale catastrofei asupra oamenilor și mediului”. Autorii sunt Aleksei Iablokov, de la Centrul pentru Politici de Mediu din Moscova, precum și Vasili Nesterenko și Aleksei Nesterenko, de la Institutul pentru Protecție împotriva Radiațiilor din Minsk, Belarus.

Conform lucrării, până în anul 2005, între 112.000 și 125.000 de persoane dintre cele aproximativ 830.000 care au participat la operațiunile de decontaminare și sigilare a reactorului ar fi murit. Numărul total al deceselor provocate la nivel global de accident, în perioada 1986-2004, este estimat de autori la 985.000.

România, printre statele afectate de norul radioactiv

Pe lângă teritoriile fostei URSS, printre statele afectate de norul radioactiv s-au numărat Norvegia, Suedia, Finlanda, Iugoslavia, Bulgaria, Austria, România, Grecia, dar și zone extinse din Germania și Marea Britanie.

Potrivit aceleiași lucrări, aproximativ 550 de milioane de europeni și între 150 și 230 de milioane de persoane din emisfera nordică ar fi fost expuse unui nivel ridicat de radioactivitate.

Norul radioactiv a ajuns, după nouă zile de la accident, și în unele zone din Statele Unite și Canada.

Celelalte reactoare au funcționat până în anul 2000

După explozie, peste reactorul distrus a fost construit în grabă un sarcofag de beton. În timp, acesta a început să prezinte riscuri de prăbușire, ceea ce ar fi putut lăsa expuse aproximativ 200 de tone de material cu un nivel foarte ridicat de radioactivitate.

Comunitatea internațională s-a implicat ulterior în finanțarea unei noi structuri de protecție. A fost construită o arcadă metalică de mari dimensiuni, cu o înălțime de 110 metri, destinată să acopere vechiul sarcofag fisurat.

Costul total al proiectului a fost de aproximativ 2,2 miliarde de euro, sumă asigurată de peste 45 de țări donatoare prin fonduri gestionate de Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare.

Pe măsură ce agențiile ONU și-au mutat atenția de la asistența umanitară imediată către prevenire, recuperare, remediere și dezvoltarea capacității locale, a fost adoptată o abordare integrată pentru sprijinirea regiunilor și comunităților afectate.

Războiul din Ucraina a readus Cernobîl în atenția lumii

Războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei a readus în prim-plan riscurile legate de instalațiile nucleare ucrainene, inclusiv de centrala de la Cernobîl, aflată în prezent în stare inactivă.

Directorul Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, Rafael Grossi, a anunțat o misiune la centrala nucleară Cernobîl, potrivit unui comunicat publicat pe site-ul AIEA. Scopul acesteia a fost accelerarea eforturilor de prevenire a unui posibil accident nuclear în contextul războiului din Ucraina, deși până la acel moment nu fuseseră semnalate modificări ale indicatorilor de mediu.

Echipa AIEA, formată din specialiști în siguranță, securitate și măsuri de protecție nucleară, a fost trimisă la Cernobîl pentru a livra echipamente esențiale și pentru a face evaluări radiologice și tehnice la centrală. Instalația s-a aflat timp de cinci săptămâni sub controlul forțelor ruse, înainte ca acestea să se retragă la 31 martie.

„Prezența AIEA la Cernobîl va fi de o importanță capitală pentru activitățile noastre de sprijinire a Ucrainei, reprezentând o încercare de restabilire a controlului de reglementare al centralei și de asigurare a funcționării acesteia în condiții de siguranță și securitate”, a declarat Rafael Grossi. Acesta a precizat că vor urma și alte misiuni AIEA la Cernobîl și la alte instalații nucleare din Ucraina.

sursă foto: captură ecran National Geographic, YouTube.