27 martie: Ziua Internațională a Teatrului. Zece repere esențiale în istoria acestei arte

Ziua Internațională a Teatrului este sărbătorită pe 27 martie în fiecare an, începând din 1961, la inițiativa Institutului Internațional de Teatru (ITI).

Această zi este dedicată promovării teatrului și artei scenice în întreaga lume și marchează importanța teatrului în societate, ca mijloc de expresie artistică și de reflecție asupra realităților umane.

Mesajul Internațional al Teatrului – în fiecare an, o personalitate importantă din lumea teatrului sau a culturii scrie un mesaj special despre importanța artei dramatice. Acest mesaj este tradus și distribuit în întreaga lume.

Printre cei care au scris mesaje de-a lungul anilor se numără Peter Brook, Arthur Miller, Eugen Ionescu, Dario Fo, și alții.

Citește și cronica următoare: ”Agnes, aleasa lui Dumnezeu” în Festivalul ”Povești”. Cum a trecut publicul din Alba Iulia cu bine, un examen greu

Ziua Internațională a Teatrului este un prilej de a sublinia rolul teatrului în educație, cultură și coeziune socială.

Teatrul nu este doar divertisment, ci și un mod de a pune în discuție probleme sociale, politice și existențiale, creând conexiuni între oameni din medii și culturi diferite.

27 martie: 10 repere esențiale în istoria teatrului

1. Nașterea teatrului în Grecia antică (sec. VI-V î.Hr.)

• Teatrul s-a dezvoltat din ritualurile religioase dedicate lui Dionysos.
• Primele forme de teatru: tragedia și comedia.
• Dramaturgi importanți: Eschil, Sofocle, Euripide (tragedie), Aristofan (comedie).
• Primele teatre în aer liber, precum cel de la Epidavros.

2. Teatrul roman (sec. III î.Hr. – sec. V d.Hr.)

• Influențat de teatrul grecesc, dar cu un caracter mai spectaculos.
• Dramaturgi importanți: Plaut, Terentiu, Seneca.
• Apar pantomima și teatrul popular.

3. Teatrul medieval (sec. V – sec. XV)

• Biserica creștină a folosit teatrul pentru a educa populația.
• Misterele, miracolele și moralitățile – piese cu teme religioase.
• Primele trupe de actori ambulanți și spectacole de stradă.

4. Renașterea și teatrul elisabetan (sec. XVI – XVII)

• Dezvoltarea teatrului în Italia (Commedia dell’Arte), Franța, Spania și Anglia.
• William Shakespeare (1564-1616) a revoluționat teatrul cu piese ca Hamlet, Macbeth, Romeo și Julieta.
• Construcția Globe Theatre în Londra.

5. Teatrul clasic francez (sec. XVII – XVIII)

• Teatrul devine rafinat și respectă regulile stricte ale unităților aristotelice.
• Dramaturgi celebri: Molière (comedie), Racine și Corneille (tragedie).
• Se dezvoltă Comédie-Française.

6. Teatrul romantic și realismul (sec. XIX)

• Reacție la regulile rigide ale clasicismului → teatrul romantic (Victor Hugo – Hernani).
• Realismul aduce personaje complexe și teme sociale: Henrik Ibsen (Norvegia) și Anton Cehov (Rusia).
• Stanislavski pune bazele actoriei moderne.

7. Avangarda și teatrul expresionist (sec. XX – prima jumătate)

• Experimentarea formelor dramatice noi (expresionism, suprarealism, dadaism).
• Bertolt Brecht creează teatrul epic, cu efectul de „distanțare”.
• Eugen Ionescu și Samuel Beckett promovează teatrul absurdului.

8. Teatrul postbelic și revoluția regizorală (a doua jumătate a sec. XX)

• Regizorii devin la fel de importanți ca dramaturgii.
• Peter Brook, Jerzy Grotowski, Ariane Mnouchkine revoluționează punerea în scenă.
• Creșterea influenței teatrului politic și a teatrului experimental.

9. Teatrul contemporan și noile tehnologii (sec. XXI)

• Se dezvoltă teatrul digital, teatrul imersiv și teatrul multimedia.
• Regizori ca Robert Lepage și Ivo van Hove folosesc tehnologia pentru a inova spectacolele.
• Temele devin din ce în ce mai diverse, reflectând societatea globalizată.

10. Teatrul în era pandemiei și viitorul său (după 2020)

• Pandemia COVID-19 forțează adaptarea teatrului la formatul online.
• Creșterea spectacolelor transmise prin live streaming.
• Revenirea în săli, dar cu o nouă apreciere a teatrului ca experiență live.