”Agnes, aleasa lui Dumnezeu” în Festivalul ”Povești”. Cum a trecut publicul din Alba Iulia cu bine, un examen greu

Undeva, într-o mănăstire, o tânără rămâne însărcinată, naște, iar copilul este găsit mort, într-un coș de gunoi. Nimeni nu poate spune, sau nu vrea să spună, pentru că tânăra nu își amintește nimic.

Este premisa perfectă în care autoritatea laică (medicul psihiatru interpretat de Luminița Erga) se ciocnește cu cea religioasă (maica stareță Miriam, întrupată de Victoria Cociaș), având aparent ca miză salvarea tinerei călugărițe Agnes (Cristina Juncu), pe de o parte, sau sufletul ei, pe de cealaltă.

Atât? Am mai văzut asta. Poate că am putea să ne strecurăm afară din sală, mai ales că spectacolul începe greoi și, în primele minute testează îndelung răbdarea publicului mai tânăr, obișnuit să scroleze la următoarea scenă.

Norocul nostru a făcut ca strecuratul afară să fie greu de luat în calcul, din cauză că ar fi trebuit să călcăm pe picioare mai mulți oameni bine intenționați și ar fi trebuit să ne cerem, ușor aplecați, scuze inventate care ar fi fost oricum acoperite de scârțâitul scaunelor de la Casa de Cultură a Studenților, unde numai cine nu a respirat nu știe despre ce a fost vorba.

Doar că povestea evoluează și ne ține acolo. Medicul psihiatru vrea adevărul științific: își trage cizmele meseriei și intră invaziv în mintea tinerei: e când psihiatru, când detectiv…

Vrea cu orice preț să descopere adevărul, iar acesta chiar vine la final cu un preț mare: în loc să o dea jos de pe cruce pe tânăra fragilă, așa cum își imaginează că îi permite diploma de psihiatru, o răstignește. Sau din contră?

De cealaltă parte, maica stareță vrea ca adevărul, pe care îl cunoaște deja, să rămână ascuns, pentru că este conștiență de preț. Dincolo de miza de ”a nu se afla de scandal dincolo de zidurile mănăstirii”, mai e, așadar, ceva.

Ambele personaje au multe prejudecăți pe care și le oglindesc reciproc. Și se pare că fiecare știe multe despre lumea celeilalte.

Psihiatra a fost pe vremuri credincioasă și nu-i lipsește o perspectivă traumatizantă a experienței ei în raport cu Biserica… de cealaltă parte, maica stareță a fost măritată, a fumat două pachete de țigări pe zi, a avut copii și nepoți.

”Nu mai sunt virgină”, îi spune psihiatrei încă de la început, un adevărat upercut tras în zona de expertiză a psihiatrei.

În centrul lor, călugărița. Candoare, uitare, traumă, sensibilitate, dar și, de ce nu, ferocitate.

”La câțiva oameni distanță de tine”, la Alba Iulia. O sală întreagă pusă pe gânduri după o avalanșă de trăiri și emoții

Extrem de greu de abordat de psihiatru, informațiile de la ea vin chinuitor de încet și dozat.

Este un prilej de evoluție pentru personaj, dar totodată un instrument pentru regizoarea spectacolului (Sânziana Stoican) de a-și selecta clientela din rândul publicului din Alba Iulia.

Cine nu a moțăit, a avut ocazia să trăiască și să își pună întrebări, pentru că ”Agnes, aleasa lui Dumnezeu” nu este un spectacol care operează pe mai multe registre. Ori ești acolo, ori nu ești.

Și dacă ești acolo, nu poți să nu bifezi un mare ”da” pentru prestația impresionantă a celor trei actrițe, greu de pus în cuvinte (și inutil de încercat), ca de fiecare dată în asemenea situații.

Scenografia, semnată de Valentin Vârlan, este foarte inteligentă. Totul se întâmplă într-un fel de acvariu transparent, în care spectatorul vede totul, dar nu știe nimic. Te poate duce în multe direcții cu interpretarea, dar să nu cădem în povestea cu ”ce a vrut să spună autorul”.

Informația este dozată. Afli mai mult din jumătăți de informație și din ezitări, iar jocul actrițelor se leagă, sau mai bine zis, evoluează, treptat.

Înțelegi rând pe rând, intuiești pe alocuri, dar marele merit al spectacolului este că nu trage linii groase, nu ține cu nimeni (nici tu nu știi cu cine să ții) și nici nu oferă indicii moralizatoare.

Stanislavski ar fi probabil mulțumit de finalul spectacolului, care le regăsește pe cele trei actrițe bine atașate la rol, chiar și la final, după spectacol, când ies la aplauze.

A fost nevoie de trei ieșiri la rampă pentru ca primul zâmbet să apară pe fața lor. Iar publicul din Alba Iulia a mai trecut cu bine un examen.

Foto: Anca Iacob, fotograf al Festivalului Internațional de Teatru ”Povești”

Festivalul Internațional de Teatru ”Povești” Alba Iulia: AGNES, ALEASA LUI DUMNEZEU, regia Sânziana Stoican/ Teatrul Nottara București/ Casa de Cultură a Studenților