ALEGERI PARLAMENTARE 2016. Dr. Mircea Frențiu (PSD): „De la tehnocrație la adhocrație!”

Unul dintre miturile cele mai răspândite în legătură cu viitorul unei țări îi reprezintă pe politicieni ca pe niște rotițe angrenate într-o imensă mașinărie numită partid politic, guvern național sau transnațional, federații naționale sau internaționale, instituția președinției, inclusiv „marele licurici”, iar la sfârșit, guvernul mondial ce stăpânește această lume și bineînțeles și România.

Aceste organizații ale oamenilor politici răspândite în toată lumea, deci și în țara noastră, numite partide politice, nu mai sunt ca acum 100 de ani cu programe naționale și sociale bine puse la punct cu care le puteai eticheta ca partide de dreapta sau de stânga, ca partide xenofobe sau naționaliste, ca partide albe, verzi sau roșii. Acum coloratura lor politică este un amalgam de gri murdar în care te regăsești sau nu ca simplu cetățean. După Marea Revoluție din 1989 am avut guverne de uniune națională, guverne de stânga sau de dreapta, liberale sau social-democrate sau chiar țărăniste și acum, după ultimul episod dramatic numit „Colectiv”, un guvern de tehnocrați condus de domnul prim-ministru Dacian Cioloș, care a promis poporului român că acest guvern va fi unul tranzitoriu, până la alegeri, și că nu se va înscrie în niciun partid politic, și chiar s-a ținut de cuvânt.

Dar iată că acum, la sfârșitul mandatului în loc să rămână prizonier într-o nișă fixă a tehnocrației, regăsindu-se străin în vechea lume a tehnocrației, și-a schimbat brusc poziția și a devenit liderul nenumit, însă susținut cu ardoare de Partidul Național Liberal.

După alegerile de la 11 decembrie vom asista probabil la nașterea unui nou sistem organizațional numit ad-hocrație, al cărui lider, se vorbește în mass-media și pe internet, ar trebui să fie vechiul muribund tehnocrat și înviatul ad-hocrației, domnul Dacian Cioloș. Se știe foarte bine ce au fost divanele ad-hoc care au avut un rol hotărâtor la Mica Unire din 1859, dar nu se știe care va fi noua formă de guvernare ad-hoc după alegerile din 11 decembrie, care va fi noua combinație de ambrozie divină care să convină și președintelui ales Klaus Iohannis.

După cum bine vă amintiți, l-am votat pe domnul Ion Iliescu de două ori și am bocit, l-am votat pe domnul Constantinescu și am bocit, l-am votat pe domnul Băsescu și am bocit, l-am votat pe Iohannis și unii dintre români l-au bocit. Spun acest lucru fiindcă toți cetățenii țării excelează prin bocit. Dacă ne uităm în dicționarul limbii române, a boci înseamnă a se căina, a se jelui, a se lamenta, a plânge sau a plânge cu jale. Sub toate aspectele se practică bocitul de la muncitor la senator, de la doctor la actor, de la nea Ion din Sălciua la țața Nița din Cergău, de la săracii pensionari care se bocesc că au pensia foarte mică până la cei din Parlament care se bocesc pentru a li se da salarii corespunzătoare.

Lecția nepăsătoare a trecătorului român în fața semenului lui căzut pe jos denotă manipulare și distrugere mentală a cetățeanului român. Din păcate, viața cetățeanului român are două fațete: cea frumoasă, care este mierea, și cea urâtă, care este fierea. Când alegi să nu-ți ajuți semenul căzut pe jos, fie el beat, bolnav sau în comă alcoolică, preferând mai bine să nu te bagi, este miere, dar când îți vine și ție rândul să fii căzut pe jos sau cu moralul la pământ și când semenul tău nu te ajută să te ridici, cel puțin cu un gând curat, atunci este fiere.

Avem în față din nou niște alegeri și din nou n-o să știm ce să alegem, din nou n-o să știm care partide sau mișcări patriotice cu iubire de România sunt cele care vor câștiga. Din cauza tehnicilor de distrugere mentală aplicate poporului român prin radio, filme, TV și mass-media scrisă, românii au ajuns să nu mai distingă normalul de anormal, utilul de inutil, răul de bine. Românii după 89 au acceptat tacit statutul pe care sistemul democratic actual ni-l oferă: sclavi, docili ai multinaționalelor, hrană de proastă calitate la prețuri mici, dar fezandate cu E-uri cancerigene, apă la pet-uri de plastic, medicamente chimice nocive pentru o falsă însănătoșire, filme tot mai pornografice și violente care în acest fel îți oferă puține șanse de a afla adevărul.

Ne punem întrebarea cine este de vină pentru aceste lucruri? Generațiile trecute care au permis să se întâmple aceste lucruri sau generația noastră, care este la fel de vinovată în fața copiilor noștri care iau drumul occidentului, fiindcă în țara lor nu mai au un loc de muncă? Nu putem da vina pe generația copiilor noștri care au plecat în occident și ne-au lăsat nepoții pe care noi nu-i mai putem pregăti pentru lumea reală și dură care se construiește în jurul nostru.

Ce șanse mai avem să salvăm România de la bocit după alegerile din 11 decembrie 2016? Din păcate, tehnocrația nu suferă numai de o fixație economică pro-occidentală, ci și de o miopie și de o infecție cu un virus al servilismului față de „curtea” de la Bruxelles. Guvernul Cioloș a dus în derizoriu noțiunea de tehnocrație și acum el încearcă cu o nouă noțiune, numită ad-hocrația.

După alegeri, la formarea noului guvern o să ne convingem care partide „mușcă” din această nouă noțiune numită adhocrație. Masa alegătorilor actuali români este foarte departe însă de problemele profunde și neștiute ale României și de aceea cei aleși după 11 decembrie ar trebui să stabilească cu poporul legături noi și trainice pentru a ne vindeca pe toți de tehnocrație și a înlocui guvernul român cu unul mai uman, mai clarvăzător și, mai ales, mai naționalist. Așa să ne ajute Dumnezeu!

Dr. Mircea Frențiu

PSD Alba – publicitate electorală ( Publicat de Independent SRL la comanda PSD Alba Cod unic mandatar financiar PSD: 11160007)