Credincioșii ortodocși prăznuiesc Scoaterea Sfintei Cruci, ziua în care se sfinţeşte agheasma şi se alungă bolile şi duhurile rele

Credincioșii ortodocși, aflați în Postul Adormirii Maicii Domnului, prăznuiesc sâmbătă Scoaterea Sfintei Cruci, tradiție ce provine dintr-o rânduială veche a Bisericii din Constantinopol.

Pe 1 august, era scoasă din paraclisul palatului împărătesc și purtată cu sobor și alai de sărbătoare, la Biserica Sfânta Sofia, o părticică din Lemnul Sfânt al Cinstitei și de-viață-făcătoarei Sfintei Cruci. Aici rămânea pentru a fi venerată până la 14 august, când era readusă în palat.

Sărbătoarea se oficia în amintirea arătării semnului Crucii la biruința împăratului Constantin asupra lui Maxențiu, în anul 312, precum și în amintirea descoperirii lemnului Crucii la Ierusalim.

Procesiunea se oprea pe parcurs la o fântână cu un baptisteriu, unde se făcea binecuvântarea apei, pentru ca apoi Sfânta Cruce să fie pusă pe masa altarului Sfintei Sofia. Din catedrală se făceau apoi, în fiecare zi, până la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului (15 august), procesiuni în cartierele orașului, pentru a purifica aerul și a-i proteja pe locuitorii capitalei de epidemiile ce se puteau răspândi cu repeziciune la acea epocă, mai ales pe căldurile din luna august. Astfel, după ce a folosit tuturor celor care au cinstit-o cu credință, Sfânta Cruce era repusă în palatul împăratului.

Ziua în care se prăznuiește scoaterea Sfintei Cruci o precede pe cea în care este pomenită Aducerea moaștelor Sfântului Întâiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan. Moaștele Sfântului Ștefan au fost descoperite în timpul Sfântului împărat Constantin cel Mare (337-377), la multă vreme după mucenicia îndurată pentru Hristos, când a fost ucis cu pietre de către iudei în primii ani ai Bisericii creștine. Un preot bătrân și cucernic, pe nume Luchian, din satul unde erau ascunse în pământ moaștele întâiului mucenic, a văzut vedenie și încredințat fiind a căutat ajutoare și au săpat, aflând racla în care erau sfintele moaște. Îndată, patriarhul Ierusalimului împreună cu doi episcopi, cu clerul și cu tot poporul, închinându-se sfintelor moaște, le-au adus la Ierusalim și le-au așezat într-o biserică. După o vreme racla cu moaștele Sfântului Ștefan a ajuns la Constantinopol.

În vechime, această zi de sărbătoare era cinstită pentru ca oamenii să scape de bolile ce-i chinuiau, iar preoţii sfinţeau agheasma şi veneaua la casele credincioşilor pentru a le stropi şi a-i apăra de rele.

Despre această zi, în Ceaslovul grec se menționează: „Datorită mulţimii slăbiciunilor şi bolilor molipsitoare din popor, în august, potrivit unui obicei străvechi, se face procesiune cu Lemnul Sfintei Cruci din Constantinopol, pe străzi, spre sfinţirea locurilor şi alungarea bolilor (epidemiilor). În ajun, pe 31 iulie, Lemnul Crucii se scoate din trezoreria imperială şi se duce pe sfânta masă a marii biserici, Sfânta Sofia. De la această dată şi până la Adormirea Maicii Domnului, este purtată prin oraş, după săvârşirea Litiei, spre a fi venerată de popor”

sursa: agerpres.ro, adevărul.ro