Ziua Drapelului Naţional al României, un simbol mai vechi decât Marea Unire. La Alba Iulia a fost marcată printr-o ceremonie militară

În anul 1998, ziua de 26 iunie a fost proclamată Ziua Drapelului Naţional al României. Cu acest prilej, şi la Alba Iulia, autorităţile locale, dar şi judeţene împreună cu Instituţia Prefectului au participat la o ceremonie în faţa Catedralei Reîntregirii, unde s-a ridicat drapelul naţional pe catarg. La eveniment au participat şi cadre militare.

Tricolorul a apărut în secolul al XIX-lea şi a devenit simbol al identităţii şi unităţii naţionale. Este urmaş al vechilor steaguri de luptă din Moldova şi Ţara Românească. Pe câmpul de luptă sau în competiţii sportive, ca însemn al statului sau ca dovadă de patriotism, drapelul îi însoţeşte pe români de aproape două secole. Ziua de 26 iunie a fost proclamată Zi a Drapelului Naţional al României în luna mai a anului 1998.

La Alba Iulia această zi a fost marcată atât de autorităţile locale, judeţene şi Instituţia Prefectului, cât şi de cadrele militare din Alba Iulia. În faţa Catedralei Reîntregirii, la loc de cinste a fost ridicat pe catarg tricolorul României.

Istoria Tricolorului, un simbol mai vechi decât Marea Unire, începe în 1848. În forma pe care o are şi în prezent, drapelul a fost adoptat în 1867, în timpul domniei lui Carol I: albastrul apare lângă hampă, galben în mijloc, roşu în partea exterioară.

Tricolorul, ca simbol al națiunii românești apare la începutul secolului al XIX-lea. Poate fi văzut în picturile de pe pânza drapelului răscoalei lui Tudor Vladimirescu, în cadrul căreia i se atribuie pentru prima oară semnificațiile: Libertate (albastrul cerului), Dreptate (galbenul ogoarelor), Frăție (roșul sângelui).

Tricolorul românesc e simbol de libertate la 1848 atât pentru revoluţionarii din Transilvania cât și pentru cei din Ţara Românească care au arborat steagul ca simbol al luptei lor, având inscripționat lozinca, „Frăția”: „Dreptate – Frăție” și dându-i denumire de „stindard al libertății”, dar şi simbol de unitate la 1859. Îi însoţeşte pe ostaşii care aduc independenţa României în 1877. Spre el vor privi cu speranţă românii în lupta pentru unitate, încununată la 1918.

Astăzi, îl vedem zi de zi pe instituţiile publice, dar tricolorul nu este doar un decor oficial. Steagul capătă suflet când e purtat de un sportiv victorios sau când onorează un militar căzut la datorie, dar şi când este pus la loc de cinste pe un vârf de munte la altitudini la care românii se încumetă să ajungă.

Este cel care ne umple de bucurie şi ne sprijină în suferinţă, fiind un simbol care se transformă în sentiment atunci când se întâlneşte cu momente cheie din vieţile noastre şi din destinul ţării.

Tricolorul a apărut din dorinţa de unitate a moldovenilor şi a muntenilor. La începutul secolului al XIX-lea, în vremea domnitorilor Alexandru Dimitrie Ghica şi Mihail Sturdza, steagurile Principatelor aveau doar două culori: în Ţara Românească galben şi albastru, în Moldova – roşu şi albastru. Primul decret pentru a prezenta tricolorul ca steag naţional datează de la 14 iunie 1848. Steagul revoluţionarilor de atunci avea aceleaşi culori ca astăzi, dar aşezate orizontal.

În 1861, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a decretat tricolorul ca drapel oficial al Principatelor Unite. „Steagul este familia, ogorul fiecăruia, casa în care s-au născut părinţii şi unde se vor naşte copiii voştri. Steagul este, încă, simbolul devotamentului, credinţei, ordinei şi al disciplinei ce reprezintă oastea”, declara domnitorul.

În forma pe care o are şi astăzi, drapelul a fost adoptat în 1867, în timpul domniei lui Carol I. „Pânza era tricoloră, albastrul apare lângă hampă, deci culorile sunt pe verticală, galben în mijloc, roşu în partea exterioară. În cele patru colţuri, nişte ghirlande din frunze de laur, apărea cifrul domnitorului Carol I, iar în centru era pictată stema ţării”, aminteşte Şerban Constantinescu.

În 1948, comuniştii au interzis însemnele regatului şi au aşezat pe steag noua stemă a republicii. „Toate ţările devenite socialiste sau comuniste după al doilea Război Mondial şi-au schimbat stemele, introducând elemente sovietice. E clar că ele nu aveau nici o legătură nici cu tradiţia stemelor, nici cu heraldica”, arată Cornel Andonie, muzeograf la Muzeul Militar Naţional.

Românii vor decupa stema cu elemente sovietice de pe steag în Decembrie 1989. Îşi recuperau astfel drapelul, după mai bine de 40 de ani în care nu le mai aparţinuse.

Pentru sportivi şi pentru exploratori, drapelul nu are răceala însemnului oficial. El este, înainte de toate, semnul victoriei şi al mândriei de a fi român. „Drapelele naţionale au o origine în steagurile, drapelele de luptă. În cazul războaielor, porneşti la atac cu steagul şi o faci de sute şi sute de ani. Sportul este un fel de competiţie, de război dacă vreţi, paşnic, între două ţări”, analizează antropologul Vintilă Mihăilescu.

Ziua Drapelului Național a fost instituită pentru a marca ziua de 26 iunie 1848 când Guvernul revoluționar a decretat ca Tricolorul – roșu, galben și albastru – să reprezinte steagul național al tuturor românilor. Cele trei culori împărțite în mod egal reprezintă principiul egalității, orientarea culorilor în sus semnifică verticalitatea, cifra trei este numărul perfect. Pe lângă țara noastră mai există alte trei țări europene tradiționale cu steagul tripartit în mod egal și vertical: Franţa, Italia şi Belgia.

De 16 ani, drapelul are şi o zi a lui, este ziua de 26 iunie. Dar un moment special este atunci când ne însoţeşte de Ziua Naţională, ne ajută să ne amintim că suntem români.

 sursa: wikipedia.org, digi24.ro

Foto: Facebook, Raul KNALL