Connect with us
Publicitate

ACTUALITATE

Autenticitatea TĂBLIŢELOR cu semne pictografice de la Tărtăria, ENIGMĂ pentru unii istorici. Ce spune arheologul Horia Ciugudean, care a participat la săpături


Publicat

tablite tartariaCele trei tăblițe de lut cu semne pictografice vechi de peste șapte milenii descoperite în 1961 într-o așezare preistorică, la Tărtăria, în judeţul Alba, despre care unii specialiști, mai ales străini, susțin că ar reprezenta cel mai vechi mesaj scris din istoria omenirii, ridică, la peste o jumătate de secol de la găsirea lor, numeroase semne de întrebare și controverse.

Cert este că Tărtăria a intrat definitiv în istoria arheologiei mondiale prin descoperirea celor trei artefacte, cu consecințe pentru întreaga preistorie europeană.

Dacă unii istorici, străini cu deosebire, fascinați de enigma tăblițelor de la Tărtăria, sunt de părere că începuturile scrierii trebuie căutate în spațiul danubian, anulând astfel varianta că „civilizația începe de la Sumer”, există și alții care nu au crezut în autenticitatea celor trei plăcuțe, intrigați atât de modul în care a fost făcută descoperirea, dar și de faptul că Nicolae Vlassa, cel care coordona săpăturile arheologice din sit, nu a oferit prea multe detalii legate de aceasta.

Încă de la descoperirea lor, au existat istorici care s-au îndoit că plăcuțele ar aparține epocii, dar și contextului în care au fost găsite. S-a speculat inclusiv în jurul faptului că arheologul Vlassa nu s-ar fi aflat la momentul descoperirii plăcuțelor în locul în care acestea au fost găsite.

Istoricul albaiulian Horia Ciugudean, care, în 1989, a participat la săpături de control la Tărtăria, susține că Vlassa, pe care l-a cunoscut personal ca student, era un om de o mare erudiție, extrem de bine cotat între specialiștii români, care nu ar fi avut de ce să recurgă la ceea ce speculează unii sau alții. La rândul său, directorul general al Muzeului Național al Unirii Alba Iulia, Gabriel Rustoiu, susține că cercetările făcute în ultimii ani la Tărtăria par să confirme descoperirea lui Nicolae Vlassa.

„Pentru spațiul european, la ora actuală vorbim, într-adevăr, de cele mai vechi încercări de dezvoltare a unui sistem de scriere. Este cel mai corect să spunem astfel, pentru că, dacă ar fi fost mai mult — s-a săpat, totuși, destul de mult în Transilvania — s-ar mai fi găsit, hai să spunem, nu mii, dar măcar câteva zeci sau sute (tăblițe asemănătoare — n.r.). Faptul că sunt atât de puține indică tocmai că era un sistem care de-abia începea să se înfiripe și el nu a ajuns până la a se articula un sistem de scriere. Din acest punct de vedere, să spunem, sunt undeva la mijloc, între cei sceptici și pesimiști și între cei prea optimiști, poate, care vorbesc de o scriere propriu-zisă, ajunsă la maturitate”, a declarat Horia Ciugudean.

El a precizat că și nivelul civilizației agrare din acest spațiu era mult mai avansat decât al celei care se găsea spre nordul Europei, unde o parte a populației era încă în sistemul de culegător-vânător, deci nu existau sate înfloritoare.

„Pentru Europa, ele (tăblițele cu semne pictografice — n.r.) sunt o premieră, sunt categoric o descoperire cu semnificații speciale și plasarea lor într-un context corect se va face pe măsură ce informațiile se vor acumula. Oricum, însă, faptul că asemenea semne simbolice, asemenea pictograme apar și pe vasele civilizației în care au fost descoperite e o dovadă că nu avem de a face cu un accident, e un proces care începuse să evolueze”, a afirmat arheologul albaiulian.

Plăcuțele au fost găsite în stațiunea preistorică de la Tărtăria, localizată în fața Haltei CFR, loc denumit de localnici „Gura Luncii”. Primele mențiuni în literatura arheologică despre situl de la Tărtăria au fost făcute de Marton Roska, în repertoriul arheologic al Transilvaniei, apărut în 1942. Sesizând importanța sitului, Constantin Daicoviciu va include cercetarea sistematică a stațiunii în programul de lucru al Institutului de Studii Clasice din Cluj.

Conducerea săpăturilor a fost încredințată cercetătorului Kurt Horedt, care a efectuat aici două campanii de săpături, în august 1942 și septembrie 1943. Săpăturile au fost reluate după mai bine de două decenii, de către Nicolae Vlassa, doctorand al profesorului Horedt. Vlassa s-a dovedit mai mult decât inspirat în alegerea locului săpăturii sale, deoarece avea să descopere aici celebrele plăcuțe de lut, cu semne pictografice, interpretate de arheologul clujean drept dovezi ale unor legături cu scrierea proto-Sumeriană, a arătat Ciugudean.

Mult timp s-a crezut că tăblițele sunt mai vechi cu un mileniu decât cele descoperite la Uruk și Djemet Noar, componente ale scrierii sumeriene.

Horia Ciugudean a menționat că săpăturile lui Nicolae Vlassa au fost destul de limitate, ținând cont că, în anii 60, posibilitățile de investigație erau mult mai restrânse decât în prezent. ‘Dar a dus la descoperirea, în cadrul unei gropi, probabil cu destinație rituală, a mai multor piese cu semnificație cultică, între care și idoli din lut și alabastru, și a celor trei tăblițe, a căror semnificație specială Vlassa nu a intuit-o în prima fază, pentru că materialul nu era curățat și spălat pe șantier.

Acest lucru s-a întâmplat abia la Cluj, moment în care Vlassa a intuit caracterul excepțional al acestor piese și a încercat să găsească asemănările cu o serie de descoperiri din zona Orientului Mijlociu, din zona Mesopotamiei, fapt care, evident, a stârnit o aprigă dispută științifică în lumea românească a arheologiei, dar o dispută care nu s-a încheiat atunci și care, în anumite privințe, continuă până astăzi’, a declarat Ciugudean.

Potrivit lui Horia Ciugudean, caracterul senzațional al acestei descoperiri a fost, în prima fază, determinat nu atât de faptul că tăblițele purtau urmele unei scrieri primitive, cât de faptul că ele erau considerate dovada unor legături directe cu lumea Orientului.

„Nu trebuie să uităm că, la data respectivă, metoda Carbon14, metodă de datare absolută, era de-abia la începuturi (…) și de aceea această paralelă pe care Vlassa a făcut-o a permis să se construiască o întreagă teorie despre contemporaneitatea civilizațiilor din momentul respectiv din Transilvania și cele din zona mesopotamiană. Când, la o distanță de câteva decenii, s-au făcut datări cu Carbon14 pe un fragment de craniu provenit din această groapă de la Tărtăria, surpriza a fost cu atât mai mare cu cât ele au indicat o vârstă mult mai mare, deci o vechime mai mare a descoperirilor din Transilvania față de cele din Orient, respectiv în jurul anului 5.000 î.Hr. Asta ar însemna cam șapte milenii în total, vechimea lor”, a spus Horia Ciugudean.

În ceea ce privește speculația unora care spun că plăcuțele nu au putut fi ele însele supuse examinării cu radiocarbon deoarece Vlassa le-a ars în cuptor, după ce le-a dus la Cluj-Napoca, arheologul albaiulian a precizat că acestea nu puteau fi examinate cu Carbon14 pentru că sunt din lut, din material anorganic, ce nu permite, spre deosebire de materialele organice, o asemenea datare.

„Participând, ca student, la practică în laboratorul de restaurare din Cluj, știu care erau metodele utilizate aici. În general, toate obiectele de ceramică ce erau considerate mai fragile erau impregnate cu o emulsie subțire de lac într-un cuptor, la o anumită temperatură, dar acest fapt nu modifică nici autenticitatea, ci, eventual, doar puțin aspectul acestor piese. Dar a fost o altă chestiune care a dus la speculații și a permis unor răuvoitori să afirme că Vlassa chiar ar fi falsificat aceste tăblițe, ceea ce nu este cazul”, a declarat Horia Ciugudean.

Arheologul a precizat că Vlassa se afla pe șantier atunci când au fost descoperite plăcuțele, dar că nu era exact în locul în care au fost găsite în momentul ridicării pieselor din groapă.

„De fapt, sondajul care a fost efectuat mai târziu, în 1989, de către profesorul Iuliu Paul, de subsemnatul (Horia Ciugudean — n.r.) și Ioan Alexandru Aldea, a avut ca principală menire tocmai să verifice dacă succesiunea depunerilor arheologice și contextul arheologic este cel pe care l-a descris Vlassa în publicația sa din 1964. Trebuie să vă spun că, în săpătura făcută în 1989, s-a reușit inclusiv conturarea unei mici părți din acea groapă care apare în desenele vechi făcute de Vlassa la Tărtăria. Deci, din acest punct de vedere, să spunem, avem o primă confirmare. Nu ar trebui să existe semne de întrebare și din alt motiv, pentru că însuși Vlassa a documentat și apoi mulți alți cercetători după el, faptul că aceste semne care apar pe tăblițele de la Tărtăria nu sunt, de fapt, un unicat în cadrul civilizației neolitice de tip Turdaș. Există sute de asemenea semne, e adevărat nu grupate, ci apar izolat, de obicei pe vase din ceramică, semne pe care, însă, nu le regăsim cu o asemenea frecvență în alte civilizații contemporane de la sud sau de la răsărit de Carpați sau din Europa centrală”, a subliniat Horia Ciugudean.

El a precizat că există în cadrul acestei civilizații neolitice de pe Mureșul Mijlociu o etapă în care se produce o adevărată explozie de asemenea reprezentări, pictograme, semne cu o simbolică ce poate să o depășească pe cea pur verbală. „Deci este vorba de o simbolistică ce înseamnă primii pași, de fapt, spre o scriere străveche. Că nu s-a dezvoltat un sistem atât de complex, într-adevăr, de scriere ca cel din Orient este iarăși cert, dar că au existat zorii unei asemenea comunicări pe Mureșul Mijlociu, în centrul Transilvaniei, este la fel de adevărat”, a afirmat arheologul.

Ciugudean a adăugat că există arheologi mai „sceptici” care nu acceptă mai ales această semnificație de pictograme a semnelor și că există și specialiști mai „entuziaști”, între care profesorul Gheorghe Lazarovici sau italianul Marco Merlini, care vorbesc de o adevărată scriere danubiană, deci de un spațiu carpato-balcanic în care s-a dezvoltat o scriere preistorică.

Tăblițele au fost descoperite într-o groapă în care se aflau câteva fragmente dintr-un schelet, mai ales resturi dintr-un craniu aparținând unei femei având în jur de 50-55 de ani, oase a căror datare cu radiocarbon plasează vechimea acestora între 5.370 și 5.140 în.Hr.

„Nu era vorba de o înmormântare propriu-zisă, ci în această groapă specială, o groapă de ofrandă, au fost așezate fragmente de oase umane care, probabil, au avut o semnificație aparte. Fie că era vorba de o persoană cu un statut special, fie, poate, era vorba de o mare preoteasă, deci, resturile ei, dacă vreți, erau ca niște moaște într-un fel”, a menționat Ciugudean.

El a adăugat că ceea ce știm despre obiectele care au fost în interiorul acestei gropi țin de informațiile pe care le avem de la Nicolae Vlassa, deci inclusiv această asociere a tăblițelor cu idoli și fragmentele de schelet uman. „Nu există motive foarte întemeiate, la ora actuală, să negăm această descoperire. Modul cum o interpretăm este, desigur, până la un punct, subiectiv, dar descoperirile și cercetările din ultima perioadă au dovedit că această civilizație de tip Turdaș, înrudită cu Vinca din Banat, era o civilizație extem de înfloritoare, o civilizație avansată pentru acea perioadă. Noile săpături prilejuite de autostradă (Orăștie-Sibiu — n.r.) la situl de la Turdaș (județul Hunedoara — n.r.) au relevat o suprafață și un sistem de amenajare de fortificații cu totul neobișnuit și nebănuit până acum. Tărtăria nu este în sine o așezare singulară pe această zonă a văii Mureșului, se leagă de Turdaș, dar și de așezări din zona Alba Iuliei”, a menționat Horia Ciugudean.

Arheologul a apreciat că s-ar putea să asistăm în perioada următoare la o serie de descoperiri extrem de interesante în situl neolitic dintre Limba și Oarda, de lângă Alba Iulia, similar celor de la Tărtăria și Turdaș. ‘Există șansa de a se face aici descoperiri care să completeze informațiile pe care le avem despre Tărtăria, dar să vină, poate, și cu confirmări în ceea ce privește situația de acolo’, a mai spus arheologul albaiulian.

Săpăturile au fost reluate la Tărtăria în urmă cu cinci ani, de către MNU Alba Iulia, Muzeul Național Brukenthal și Universitatea ‘Lucian Blaga’ Sibiu.

Directorul general al MNU Alba Iulia, Gabriel Rustoiu, a precizat că sunt cele mai ample săpături efectuate aici, până la acestea cercetându-se sub 2% din sit. „Cercetările vor continua. Este un sit foarte complex, multistratigrafic, multistratificat și atunci normal că săpăturile necesită o anumită atenție, o anumită metodologie și o anumită planificare în timp”, a menționat Rustoiu.

Întrebat dacă din cercetările efectuate în ultimii ani ar reieși cumva că Vlassa ar fi ‘manipulat’ lumea științifică, directorul general al MNU a spus că se confirmă descoperirea acestuia. „Nu, din contră, se confirmă că Nicolae Vlassa a găsit acele tăblițe în sit. Nu aș putea să vă dau amănunte acum, este prematur, urmează ca cercetările să fie publicate și atunci o să vă spun mai multe. Dar, se pare, că se confirmă descoperirea lui Vlassa”, a conchis Rustoiu.

Autoritățile din Alba intenționează să înființeze la Tărtăria o rezervație și un muzeu al sitului, unde vor fi expuse piesele descoperite acolo, mai puțin tăblițele, și eventual reconstituite in situ locuințe găsite în decursul cercetărilor. În acest sens, Consiliul Județean Alba a acordat Primăriei din Săliște fondurile necesare pentru a achiziționa terenul cu situl arheologic. În urmă cu peste un deceniu, la intrarea în sat, a fost dezvelit un monument de granit, de opt tone, care reproduce pe una din fețe, la scară mărită, imaginile de pe cele trei tăblițe și inscripția „5.500 î.Hr. Primul mesaj scris din istoria omenirii”.

În ceea ce privește tăblițele, din care două sunt dreptunghiulare și una are formă discoidală, ele se află, de la descoperirea lor, în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj Napoca.

sursa: agerpres



ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Alba24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.

Comentează

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Publicitate

AIUD

VIDEO: Torționarul cu patru clase de la Aiud. Gheorghe Crăciun a fost directorul penitenciarului în perioada stalinistă

Publicat

gheorghe craciun

Avea patru clase, dar nu avea complexe în fața lui Petre Țuțea și Petre Pandrea. Între marii torționari ai perioadei staliniste, Gheorghe Crăciun are un loc aparte. În lunga sa carieră de ucigaș, pe unde a umblat, i-a anchetat printre alții pe Alexandru Vaida-Voievod, A.C. Cuza, Emil Hațieganu sau Mircea Vulcănescu, dar și pe mulți alți deținuți politici.

A fost director al Penitenciarului Aiud în cea mai neagră perioadă a acestei instituții. Gheorghe Crăciun a organizat şi condus reeducarea în spirit ateu şi comunist a 7.000 de deţinuţi politici intelectuali. Iar pentru toţi cei care au refuzat reeducarea, regimul impus la Aiud a reprezentat cea mai crâncenă încercare.

Aiudul a devenit sub conducerea sa o antecameră a iadului, unde mii de oameni trebuiau să fie ucişi lent, în chinuri care depăşeau cu mult cea mai bolnavă imaginaţie.

”A spus cineva că am spălat creierul acolo. Păi dacă se spală creierul lui Dumitrescu Borcea sau al lui Groza și nu mai va face crime în viitor, apoi asta îi rău? Hai să zâcem pe linia spălării creierului” a spus torționarul în fața camerei.

„Din anul 1958, de când la comanda Aiudului este numit colonelul Gheorghe Crăciun, se înregistrează o rată ridicată a mortalităţii. Din totalul de 216 morţi pe o durată de 14 ani, 135 sunt numai în anii 1958-1964.

Vezi: Portretul unei eroine uitate din Munții Apuseni. Alexandra Pop, executată de Securitate într-un ”transport al morții”

În numai 6 ani, o rată a mortalităţii record, în regimul penitenciar instalat de colonelul Crăciun. Oamenii îşi sfârşeau zilele de TBC, septicemie, insuficienţă hepatică, psihoze depresive. Boli care indică mizeria, înfometarea frigul şi izolarea din temuta închisoarea”, spune Lucia Hossu Longin, realizatoarea documentarului Memorialul Durerii – Gheorghe Crăciun.

Torționarul cu 4 clase

Gheorghe Crăciun a devenit membru PCR în 1945. Potrivit Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, viitorul colonel de securitate Gheorghe Crăciun s-a născut într-o familie de țărani greco-catolici cu șase copii, fiind de profesie cazangiu.

Absolvent a patru clase la școala industrială de ucenici, Crăciun a ocupat, începând cu venirea comuniștilor la putere, mai multe funcții în aparatul de represiune. A ajuns comandant la penitenciarul Aiud/formațiunea 0622 (nov. 1958 – 31 dec. 1964).

ghe

I-a anchetat, între alții, pe Alexandru Vaida-Voevod și pe Emil Hațieganu, pe Petre Țuțea sau pe Petre Pandrea. Dezvăluirile senine ale acestui personaj în documentarul jurnalistei arată o lume a terorii, dincolo de orice imaginație, și personaje care nu au ajuns niciodată să cunoască răzbunarea legii, sau măcar a istoriei.

”I-am chemat la mine pe Țuțea Petre și pe Pandrea Petre la mine și am spus gata! V-am numit consilierii mei. S-au uitat unul la altul și au râs. Știam că îs prietini amândoi, că au scris socialism în tinerețe. Pandrea a și rămas, Țuțea s-a mai schimbat… Și uite ce vreu: Să vă pun șefi pe post de consilieri la clubul național al țărăniștilor și liberalilor. Da noi n-am fost liberali și țărăniști. Nu mă interesează!” a mărturisit torționarul în fața Luciei Hossu-Longin.

Presa a preluat din surse oficiale informații despre contribuțiile lui Gheorghe Crăciun la dezvoltarea universului concentraționar comunist totalitar:

”în calitate de șef al Direcției regionale de Securitate Sibiu, Gheorghe Crăciun a anihilat mai multe grupuri de partizani din zona Făgăraș, printre care și grupul lui Nicolae Dabija și a arestat personal pe Vaida Voievod, A.C. Cuza, Emil Hațieganu, precum și persoane de etnie germană din regiune.

Gheorghe Crăciun a rămas cunoscut în istoria sistemului concentraționar comunist ca acela care a implementat la Aiud, în perioada directoratului său (nov. 1958 – dec. 1964), procedeul „reeducării târzii” sau reeducarea „nonviolentă”. O încercare inumană de a pătrunde în sufletul deţinuţilor. Şi a le condiţiona libertatea de autodemascare. Era un altfel de Piteşti.

Vezi și: Cum a murit de foame în închisoarea de la Aiud, ”creierul” primului submarin românesc. Povestea lui Gheorghe Koslinski

Potrivit DGP, în această perioadă, aici au avut loc cele mai multe decese din istoria formațiunii carcerale. În comparație cu reeducarea de tip Pitești (petrecută în intervalul 1949 – 1952), la Aiud au fost fost utilizate alte tehnici („metodele lente, șocurile psihice, picătura chinezească și mutațiile de natură să dezechilibreze psihicul deținuților”), mai puțin brutale, combinate într-un timp mai îndelungat, cu starea fizică și psihică, în cele mai multe cazuri deplorabilă, a celor încarcerați”.

Printre persoanele care au murit în închisoarea de la Aiud, în perioada în care Gheorghe Crăciun era comandant, se număra profesorul Mircea Vulcănescu, preotul Mihai Enescu, gen.(r) Alexandru Macici și mulți demnitari ai guvernelor interbelice.

Seria Torţionarii

În 2013, emisiunea „Memorialul durerii” a difuzat seria „Torţionarii” – formată din opt episoade, în care au fost prezentaţi opt „torţionari” ai sistemului represiv comunişti. Printre aceştia, s-au numărat Liviu Borcea, comandant al coloniilor de muncă de la Capul Midia; Vasile Ciolpan, director al penitenciarului Sighet, Zoltan Szabo, comandantul lagărului de la Baia Sprie sau Gheorghe Crăciun, comandant al penitenciarului din Aiud.

s

„Cu toţi aceşti călăi m-am întâlnit personal pe tot parcursul „Memorialului Durerii”. I-am filmat cu aprobarea lor şi nu cu camera ascunsă. Credeţi că erau nişte mieluşei? Nu. Mai degrabă aceiaşi zbiri, aceiaşi fuhreri de odinioară, aceleaşi brute obişnuite să vorbească fariseic despre faptul că ei şi-au făcut datoria patriotică faţă de duşmanii clasei muncitoare. Şi mai ales că au conştiinţa curată”, spunea Lucia Hossu Longin.

FOTO: Capturi după documentarul Luciei Hossu-Longin

 

 

Citeste mai mult
Publicitate

ABRUD

Roșia Montană, într-un documentar realizat de ARTE în Transilvania. Difuzarea reportajului a blocat siteul unei afaceri locale

Publicat

Canalul de televiziune franco-german ARTE a difuzat vineri seară un reportaj despre Transilvania în care a inclus și Roșia Montană.

Porțiunea din reportaj care prezintă localitatea din Alba, începe cu mocănița care trece prin sărăcia din cartierul Dăroaia și continuă cu prezentarea localității istorice Roșia Montană, galeriile romane, situația din trecut cu proiectul minier cu cianură de distrugere a localității, iar în final se prezintă afacerea locală și socială Made in Roșia Montană.

Reportajul poate fi văzut AICI.

Este vorba despre o afacere cu șosete, căciuli, fulare și multe altele din lână merinos, realizate de mână de femeile din comună.

”Reportajul are un impact foarte mare internațional, cu siguranță anul 2021 va aduce mult mai mulți turiști în Roșia Montană și sper ca autoritățile locale să înțeleagă că trebuie să facă ceva în direcția turismului în Roșia Montană.

Site-ul www.madeinrosiamontana.com a picat imediat după reportaj, sute de oameni încercau să se conecteze simultan la site, dar între timp s-a rezolvat problema, iar comenzi din Elveția, Austria, Germania, Franța au început să apară” a scris pe contul său de Facebook, Tică Darie, inițiatorul afacerii, un tânăr care s-a stabilit acolo în urmă cu câțiva ani.

Citeste mai mult
Publicitate

ABRUD

Care sunt proiectele noului primar al Abrudului, Cristian Albu, la început de mandat

Publicat

Noul primar din Abrud, Cristian Albu (PNL), își începe mandatul pentru următorii patru ani. 

Alba24 i-a solicitat lui acestuia să își prezinte principalele proiecte și priorități pentru perioada imediat următoare. 

Acesta a răspuns că va continua proiectele începute de fostul primar și a adăugat că Abrudul va avea o bază de agrement cu bazin de înot, iar locurile de joacă pentru copii vor fi modernizate și repuse în funcțiune.

Răspunsul primarului Cristian Albu, legat de proiectele la început de mandat: 

Gestionarea și punerea în practică a următoarelor proiecte, deja semnate:

Sănătate: modernizarea și refuncționalizarea clădirilor din cadrul spitalului orășenesc;

Finalizarea lucrarilor de infrastructură începute.

Modernizarea și punerea în valoare a centrulului istoric și a clădirilor monumentale din centru.

Construirea unei baze de agrement (bazin de înot), modernizarea și refuncționalizarea spațiilor de joacă pentru copii și a parcurilor.

Citeste mai mult
Publicitate

CÎMPENI

Proiect de repunere pe șine a Mocăniței de pe Valea Arieșului. Ar lega Câmpeni și Abrud de Turda, pe un traseu de 110 kilometri

Publicat

Societatea Cultural-Patriotică ”Avram Iancu” din România și reprezentanții mai multor asociații din județele Cluj și Alba au lansat un proiect de revitalizare a Mocăniței de pe Valea Arieșului.

Președintele Societății ”Avram Iancu”, Tiberiu Groza, a declarat pentru Cluj24.ro că rolul Mocăniței a fost unul extrem de important pentru viața economică și socială a localităților de pe Valea Arieșului de la înființarea liniei înguste de cale ferată până în 1998 când s-a închis activitatea pe traseul Turda – Câmpeni-Abrud.

”Revitalizarea Mocăniței de pe Valea Arieșului este doar primul pas pentru revitalizarea vieții economice, sociale, turistice și culturale din această zonă. Mocănița ar fi un obiectiv prin care să fie atrași numeroși turiști”, a spus Groza.

Potrivit acestuia, proiectul prevede atragerea de fonduri europene pentru reconstrucția liniei înguste de cale ferată și pentru alte investiții.

Traseul Mocăniței este de 110 km

Traseul Mocăniței de pe Valea Arieșului are o lungime de 110 km și ar lega Turda, din județul Cluj, de Câmpeni și Abrud, județul Alba.

”Acum sunt funcționali 10 km la Sălciua și alți 10 km între Câmpeni și Abrud. Noi estimăm că în 10 ani acest proiect poate deveni viabil, important este să îl începem. Primăriile de pe traseu vor investi, iar dacă oamenii din zonă vor vedea că vin turiști își vor amenaja pensiuni, vor oferi bucătărie tradițională și meșteșuguri. În final, se stopează depopularea zonei Munților Apuseni”, a explicat președintele Societății ”Avram Iancu”.

Articol complet pe: Cluj24.ro

Foto: Arhivă, rol ilustrativ

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate