Cine ne mai plătește pensia? Generația ”decrețeilor”, următorul val de presiune pe sistemul public. Ce arată cifrele

Cine ne mai plătește pensia, după pensionarea ”decrețeilor”? Sistemul public de pensii din România se apropie de un prag critic de echilibru demografic și financiar, în condițiile în care raportul dintre salariați și pensionari a ajuns aproape de paritate. În prezent, la nivel național există aproximativ 10 salariați la 9 pensionari, o evoluție care indică o presiune tot mai mare asupra mecanismului de finanțare a pensiilor bazat pe contribuții.

Statul român plătește lunar peste 13 miliarde de lei pentru pensiile celor aproximativ 4,6 milioane de beneficiari, scrie Antena 3 CNN.

Sumele necesare sunt acoperite în principal din contribuțiile angajaților activi și, atunci când acestea nu sunt suficiente, din împrumuturi contractate la bugetul de stat.

Practic, sistemul funcționează aproape integral pe modelul „pay-as-you-go”, în care generațiile active finanțează pensiile actuale.

Dezechilibru demografic în accelerare

Problema este amplificată de declinul demografic. La începutul acestui an, România a înregistrat un spor natural negativ semnificativ, numărul deceselor fiind de aproximativ două ori mai mare decât cel al celor născuți-vii, potrivit datelor Institutului Național de Statistică.

Publicitate

Citește și Pensii 2026: Contribuția minimă crește la peste 1000 de lei. Cine trebuie să plătească mai mult de la 1 iulie

Această tendință confirmă o realitate demografică de durată: populația activă se reduce, în timp ce numărul persoanelor vârstnice rămâne ridicat sau chiar crește ca pondere.

În paralel, migrația externă a forței de muncă continuă să afecteze baza de contribuabili, în special în rândul populației tinere și active.

Presiune dublă: mai puțini contributori, mai mulți beneficiari

Sistemul de pensii se confruntă astfel cu o dublă presiune:

• reducerea numărului de persoane active care contribuie la bugetul asigurărilor sociale;
• menținerea unui număr ridicat de pensionari, în contextul îmbătrânirii populației.

România se apropie de ceea ce economiștii numesc un raport de dependență critic, în care aproape fiecare persoană activă susține, direct sau indirect, o persoană pensionată. În acest context, orice dezechilibru economic sau scădere a ocupării poate afecta rapid sustenabilitatea sistemului.

Cine ne mai plătește pensia? Generația ”decrețeilor”, următorul val de presiune

Specialiștii avertizează că situația se va agrava în următorii ani, odată cu intrarea la pensie a generației născute în perioada 1967–1989, cunoscută drept generația „decrețeilor”, rezultată în urma politicilor pronataliste din perioada comunistă.

Această cohortă demografică este una numeroasă, iar pensionarea ei simultană va crește semnificativ numărul beneficiarilor de pensii, exact într-un moment în care baza de contribuabili este în scădere.

Un sistem finanțat tot mai mult din împrumuturi

Deși contribuțiile sociale reprezintă principala sursă de finanțare, diferența dintre venituri și cheltuieli este acoperită frecvent din bugetul de stat, inclusiv prin împrumuturi.

În ultimii ani, această dependență de finanțarea deficitului bugetar a devenit structurală, pe fondul creșterii cheltuielilor cu pensiile și salariile din sectorul public.

În același timp, România se află sub presiunea menținerii deficitului bugetar în limitele asumate la nivel european, ceea ce limitează spațiul fiscal pentru ajustări rapide.

Îmbătrânire demografică și trend european

Fenomenul nu este exclusiv românesc. Majoritatea statelor europene se confruntă cu îmbătrânirea populației și scăderea natalității, însă România are două vulnerabilități suplimentare:

• un nivel mai ridicat al migrației externe a forței de muncă;
• o rată a natalității sub pragul de înlocuire a generațiilor (aproximativ 2,1 copii per femeie), situată în jurul valorii de 1,6–1,7 în ultimii ani.

Aceste tendințe fac ca ajustarea sistemului de pensii să fie mai dificilă și mai rapid necesară decât în alte economii din UE.

Reformele, între necesitate și întârziere

În fața acestor presiuni, discuțiile privind reforma sistemului de pensii vizează mai multe direcții: creșterea gradului de ocupare, stimularea revenirii diasporei, extinderea contribuțiilor și dezvoltarea pilonilor de pensii private.

Totuși, orice reformă structurală are un impact politic și social semnificativ, ceea ce face ca ajustările să fie lente și adesea reactive, nu preventive.

Cifrele arată că România se află, așadar, într-un punct de inflexiune demografică și economică.

Egalizarea numărului de pensionari cu cel al angajaților nu este doar o statistică, ci un semnal de presiune sistemică asupra bugetului public.