Compromisul și naivitatea liberală

Liberalismul ca doctrină a apărut ca o necesitate a societății capitaliste în dezvoltare, care era sufocată de conservatorismul marilor latifundiari. Nu intenționez să fac apologia liberalismului, nu am nici competența și nici valențele necesare pentru aceasta. Încerc să mă rezum la lucruri accesibile atât mie cât și cititorilor. Știu doar că deviza de bază a liberalismului românesc era și este: „Prin noi înșine”. Mai știu că politica este „arta compromisului”!

Ar fi interesant de analizat acest „compromis” și cât de adânc poate el să meargă. După părerea mea, el nu are voie să ajungă până la încălcarea unor principii fundamentale ale doctrinei politice și nici chiar ale bunului simt individual. Cum în politică românească au ajuns foarte sus tot felul de foști politruci și de ex securiști, mai ales într-un anumit partid, în care nici măcar nu mai aveau nevoie să-și schimbe culoarea „roșu-roșu”, de bun simț nici nu poate fi vorba.

Am sperat ca măcar doctrina și principiile să fie intangibile. M-am înșelat amarnic și ca mine, milioanele de români care trăiesc acum după 24 de ani fără speranța, trezindu-se într-o fundătură, singuri, fără ca cineva să le întindă o mână. Mulți dintre ei își întorc capul spre înapoi și pe bună dreptate își spun: „Atunci aveam o casă, un loc de muncă etc”.Dovadă a afinităților lor sunt voturile masive date după ’89 PSD-ului. Consecințele le trăim acum.

Este adevărat că au fost partide care puteau scoate România din marasmul în care se zbătea și se zbate, însă pe unele le-au distrus, știm toți cine, iar altele se auto distrug.

De la început am fost aproape sigur că alianța liberalo-psd-istă va fi extrem de toxică pentru liberali, greșeală de neiertat, care ar putea să ducă la un final nu tocmai fericit pentru aceștia.

Liberalii au acceptat orice compromis, în speranța deșartă că va exista un singur candidat la președinție, iar acesta va fi din partea liberalilor. S-a dovedit a fi o idee falsă. O fi PSD partidul roșiilor, dar aceștia nu sunt și proști. Adică ei cu erodarea guvernării și liberalii cu laurii președinției. Tot în virtutea acestei iluzii, liberalii au făcut greșeli după greșeli.

Au început prin a-i îndepărta pe aceia care nu credeau în aceasta utopie cu președinția și erau liberali cu L mare: vezi Tăriceanu, Chiliman, Vosganian, etc. Apoi au eliminat meritocrația, înlocuind-o cu apartenență partizană, aducând în fruntea ministerelor oameni fără pregătire în specialitățile compatibile cu funcțiile respective. Încet dar sigur, compromis după compromis, liberalii s-au trezit singuri și cu iluzia pierdută și cu principiile murdărite rău de tot.

Că ei vor ieși șifonați e treaba lor, dar de ce au omorât speranțele celor ce credeau că Monarhia și liberalismul ne vor mântui definitiv de comunism.

Dr. Dan Marcu

*Dan Marcu este doctor în științe medicale. Între 2005 și 2008 a fost subsecretar de stat la Autoritatea Națională Santiar-Veterinară. Membru PNL.