Datoriile firmelor pot fi imputate administratorilor și asociaților. ANAF a aprobat procedura: condiții și limite pentru sume

Datoriile firmelor pot fi imputate administratorilor și asociaților: ANAF a aprobat noua procedură prin care administratorii, asociații sau alte persoane pot fi obligate să plătească datoriile fiscale ale unei firme. Fiscul trebuie să identifice faptele imputate, să demonstreze legătura acestora cu datoriile și să stabilească limitele sumelor cerute fiecărei persoane.

Ordinul ANAF nr. 1.163 din 29 septembrie 2026 a fost publicat miercuri, 14 octombrie 2026, în Monitorul Oficial nr. 859. Procedura și formularele aferente sunt publicate în numărul 859 bis.

Mecanismul răspunderii solidare era deja prevăzut de Codul de procedură fiscală. Noul ordin detaliază verificările, probele, audierea persoanelor vizate și recuperarea sumelor.

Alba24 a prezentat anterior proiectul procedurii de atragere a răspunderii solidare și regulile propuse de ANAF. Documentul publicat acum stabilește forma finală a procedurii.

Pentru ce datorii poate fi atrasă răspunderea

Procedura privește obligațiile fiscale principale și accesoriile restante, existente în evidența fiscală a debitorului la momentul atragerii răspunderii.

Acestea trebuie să corespundă perioadei în care persoana vizată a avut calitatea sau a realizat conduita care justifică răspunderea.

Publicitate

Ordinul stabilește și o limită: sunt avute în vedere sumele rezultate din acțiunile sau inacțiunile contrare legii care au condus la neachitarea obligațiilor.

Nu intră în procedură creanțele pentru care dreptul de a cere executarea silită s-a prescris.

În condițiile prevăzute de actul normativ, pot fi incluse și creanțe vamale, anumite redevențe, amenzi și alte creanțe bugetare transmise ANAF pentru recuperare.

Datoriile firmelor pot fi imputate administratorilor. Când pot fi trași la răspundere

Pentru situațiile reglementate de articolul 25 alineatul (2) din Codul de procedură fiscală, procedura poate fi aplicată numai după declararea insolvabilității debitorului.

Printre cazurile detaliate în ordin se numără:

• provocarea insolvabilității prin înstrăinarea sau ascunderea, cu rea-credință, a activelor firmei;
• neîndeplinirea, cu rea-credință, a obligației administratorului de a cere deschiderea insolvenței;
• determinarea, cu rea-credință, a nedeclarării sau neachitării la scadență a obligațiilor fiscale;
• obținerea, cu rea-credință, a unor restituiri sau rambursări necuvenite de la buget.

Pot fi vizate și persoanele fizice sau juridice care au dobândit cu rea-credință active de la debitor, înainte de declararea insolvabilității, dacă transferul a provocat această situație.

Insolvabilitatea declarată de organul fiscal și procedura insolvenței în instanță sunt situații distincte, pentru care ordinul stabilește reguli specifice.

Ce verifică ANAF pentru a demonstra reaua-credință

Fiscul poate analiza, între altele:

• transferarea bunurilor către persoane afiliate sau interpuse;
• vânzări fictive, donații ori înstrăinări la valori nejustificat de mici;
• lipsa plății efective a prețului;
• continuarea folosirii bunului de către firmă după transferul formal;
• ascunderea bunurilor sau omiterea lor din contabilitate;
• folosirea banilor în alte scopuri, în timp ce obligațiile fiscale rămân neachitate;
• nedeclararea repetată a obligațiilor fiscale;
• operațiuni fără justificare economică reală.

Procedura precizează însă că aceste elemente nu reprezintă, singure, prezumții absolute de răspundere.

Ele trebuie analizate împreună cu documentele, situația concretă, atribuțiile persoanei și legătura dintre conduita acesteia și obligațiile fiscale.

La regulile generale privind utilizarea lichidităților, ordinul prevede expres o excepție pentru cheltuielile necesare susținerii desfășurării activității.

Ce limite există pentru sumele cerute

În cazul dobândirii cu rea-credință a unor active de la debitorul care și-a provocat insolvabilitatea, răspunderea este limitată la valoarea activelor dobândite.

Pentru administratorii, asociații, acționarii sau alte persoane care au provocat insolvabilitatea prin înstrăinarea ori ascunderea activelor, limita este valoarea bunurilor înstrăinate sau ascunse cu rea-credință.

În cazul restituirilor sau rambursărilor necuvenite, sunt avute în vedere sumele acordate nejustificat și rămase de recuperat.

Dacă sunt vizate mai multe persoane pentru aceleași datorii, ANAF trebuie să analizeze separat situația fiecăreia și să emită decizii distincte, cu precizarea perioadei, temeiului legal și cuantumului răspunderii.

Reguli pentru firmele pentru care s-a cerut insolvența

Procedura include și persoanele care au determinat, cu rea-credință, acumularea și sustragerea de la plata obligațiilor fiscale ale unui debitor pentru care s-a solicitat deschiderea insolvenței.

În această situație, Fiscul trebuie să analizeze cumulativ două lucruri:

• conduita care a determinat acumularea obligațiilor fiscale;
• conduita care a împiedicat sau a diminuat posibilitatea achitării ori recuperării lor.

Pot fi examinate plăți selective către persoane afiliate, retrageri de numerar fără justificare economică, transferuri de active sau ascunderea veniturilor.

Simpla acumulare a unor restanțe nu înlocuiește demonstrarea condițiilor legale.

Și alte persoane sau instituții pot fi vizate

Procedura nu se limitează la administratorii societăților.

Ea detaliază și răspunderea mai multor categorii, după cum urmează:

• asociaților din asocieri fără personalitate juridică și membrilor întreprinderilor familiale;
• terților popriți care nu respectă obligațiile de indisponibilizare sau virare a banilor;
• reprezentanților legali care fac, cu rea-credință, declarații nereale către bancă pentru efectuarea unor plăți salariale din conturi poprite;
• instituțiilor de credit sau asigurătorilor care nu execută garanțiile în condițiile legii;
• anumitor persoane juridice aflate în relații de control cu debitorul insolvabil sau insolvent, dacă sunt îndeplinite condițiile privind activele preluate.

Pentru fiecare situație sunt prevăzute verificări și limite specifice.

Audierea: termen de cel mult 10 zile lucrătoare

Persoana vizată trebuie notificată înaintea emiterii deciziei.

Termenul stabilit pentru audiere nu poate depăși 10 zile lucrătoare de la comunicarea notificării. Pentru motive justificate, acesta poate fi prelungit cu aprobarea conducerii organului fiscal.

Persoana vizată are dreptul:

• să consulte documentația din dosar;
• să formuleze obiecții și explicații;
• să prezinte documente în apărare;
• să fie asistată de avocat, consultant sau altă persoană care o consiliază;
• să fie reprezentată prin împuternicit.

Cei înregistrați în Spațiul Privat Virtual pot opta, în condițiile procedurii aplicabile, pentru audiere prin platforma de videoconferință MF-ANAF.

După audiere, persoana poate transmite un punct de vedere scris și documente suplimentare în cinci zile lucrătoare.

Neprezentarea nu blochează procedura

Dacă persoana nu se prezintă la primul termen, ANAF trebuie să transmită o nouă notificare.

Dacă nu se prezintă nici la al doilea termen, audierea se consideră îndeplinită. Același efect îl are refuzul explicit de prezentare.

Neprezentarea sau refuzul de a semna procesul-verbal nu împiedică continuarea procedurii.

Când trebuie ANAF să oprească demersurile

Procedura încetează dacă:

• probele nu sunt suficiente pentru fundamentarea răspunderii;
• obligațiile restante au fost stinse;
• datoriile analizate nu corespund perioadei de activitate a persoanei vizate;
• intervine o altă cauză legală care împiedică atragerea răspunderii.

Persoana trebuie înștiințată despre încetarea procedurii.

Termene de plată și contestație

Decizia trebuie să descrie faptele, legătura acestora cu datoriile, perioada analizată, sumele și motivele pentru care ANAF acceptă sau respinge argumentele persoanei audiate.

Termenul de plată depinde de data comunicării:

• decizie comunicată între 1 și 15 ale lunii: plata până în 5 ale lunii următoare, inclusiv;
• decizie comunicată între 16 și 31 ale lunii: plata până în 20 ale lunii următoare, inclusiv.

După expirarea termenului de plată, decizia devine titlu executoriu, iar recuperarea poate continua prin executare silită.

Contestația poate fi depusă în 45 de zile de la comunicarea deciziei, la organul fiscal emitent.

Decizia de soluționare a contestației, împreună cu actul fiscal contestat, poate fi atacată în instanță, în condițiile legii.

Radierea firmei nu înlătură răspunderea deja stabilită

Dacă răspunderea solidară a fost atrasă înainte de radierea debitorului principal, persoanele răspunzătoare rămân obligate la plata creanțelor din decizie.

În schimb, dacă datoriile pentru care s-a stabilit răspunderea sunt stinse integral, măsurile de executare silită pentru aceleași sume trebuie oprite.

Plățile efectuate diminuează corespunzător obligațiile din evidențele fiscale.

Ordinul permite și măsuri asigurătorii în timpul procedurii, dacă există pericolul ascunderii sau risipirii patrimoniului și al îngreunării colectării.

Noua procedură se aplică inclusiv dosarelor aflate în curs, cu respectarea actelor legal îndeplinite și a efectelor juridice deja produse. Ordinul înlocuiește instrucțiunile aprobate în 2014.