ANAF propune schimbarea procedurii prin care poate fi atrasă răspunderea solidară pentru datoriile fiscale restante ale unui contribuabil. Mecanismul permite, în situațiile prevăzute expres de lege, ca o altă persoană fizică sau juridică să răspundă alături de debitor pentru obligațiile fiscale ale acestuia. Noua procedură pune accent pe analiza concretă a fiecărui caz, audierea obligatorie a persoanei vizate și examinarea documentelor și argumentelor prezentate de aceasta înainte de emiterea unei decizii.

Agenția Națională de Administrare Fiscală a publicat în septembrie 2026, în transparență decizională, proiectul de ordin pentru aprobarea unei noi Proceduri de atragere a răspunderii solidare, în aplicarea articolelor 25 și 26 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Publicitate

ANAF explică faptul că actualizarea este necesară inclusiv pentru că procedura utilizată în prezent datează din 2014 și a fost construită în baza vechiului Cod de procedură fiscală, între timp abrogat. Cadrul legal actual este reprezentat de Legea nr. 207/2015.

Ce înseamnă răspunderea solidară

Răspunderea solidară este mecanismul prin care, numai în situațiile stabilite de lege, ANAF poate decide că o altă persoană răspunde împreună cu debitorul pentru anumite obligații fiscale restante.

Publicitate
Legal for YOUth Teads 300x250

Asta nu înseamnă că simpla calitate de administrator, asociat sau o altă legătură cu o societate care are datorii la stat determină automat transferarea datoriilor către persoana respectivă.

ANAF subliniază că trebuie analizată situația concretă și verificată îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege.

În ce situații un administrator poate răspunde pentru datoriile firmei

Codul de procedură fiscală stabilește mai multe situații în care poate interveni răspunderea solidară.

În cazul unui debitor declarat insolvabil, printre persoanele care pot răspunde solidar se numără administratorii, asociații, acționarii sau alte persoane care, cu rea-credință, au provocat insolvabilitatea firmei prin înstrăinarea ori ascunderea activelor acesteia.

Publicitate

Legea îi include și pe administratorii care, cu rea-credință, nu și-au îndeplinit obligația legală de a solicita deschiderea procedurii insolvenței, pentru obligațiile fiscale aferente perioadei respective și rămase neachitate la declararea insolvabilității.

De asemenea, pot răspunde administratorii sau alte persoane care, cu rea-credință, au determinat nedeclararea sau neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale, precum și cei care au determinat restituirea ori rambursarea necuvenită a unor bani de la buget.

Și persoanele care au preluat active pot fi responsabile în aceste cazuri

Răspunderea nu se limitează la administratorii unei firme.

Codul prevede că, pentru obligațiile restante ale unui debitor declarat insolvabil, pot răspunde și persoanele fizice sau juridice care, înainte de declararea insolvabilității, au dobândit cu rea-credință active de la debitor, atunci când acesta și-a provocat astfel insolvabilitatea.

Există reguli și pentru situația în care o altă persoană juridică controlează, este controlată sau se află sub control comun cu firma insolvabilă ori insolventă.

Publicitate

Răspunderea poate interveni dacă sunt îndeplinite și condițiile suplimentare prevăzute de lege, referitoare, între altele, la activele preluate, relațiile cu clienții sau furnizorii ori preluarea unei părți importante dintre angajații sau prestatorii debitorului.

ANAF: simpla legătură cu firma nu este suficientă

Aceasta este una dintre precizările importante făcute de ANAF odată cu prezentarea proiectului.

Noua procedură urmărește să reducă riscul interpretărilor diferite și situațiile în care răspunderea este analizată formal, numai în funcție de calitatea pe care persoana o are sau a avut-o în raport cu debitorul.

Înaintea unei eventuale decizii, organul fiscal trebuie să verifice faptele, documentele, informațiile disponibile și condițiile concrete prevăzute de lege.

Persoana vizată trebuie audiată

Proiectul ANAF pune în centrul procedurii și dreptul la apărare al persoanei pentru care se analizează atragerea răspunderii.

Potrivit explicațiilor ANAF, persoana vizată trebuie identificată în funcție de situația concretă, iar inspectorii trebuie să verifice documentele și informațiile disponibile.

Publicitate

Persoana este apoi convocată și are dreptul să fie audiată, să consulte documentația din dosar și să prezinte obiecții, precizări, documente sau puncte de vedere în scris. Organul fiscal trebuie să analizeze argumentele respective înainte să emită eventuala decizie de atragere a răspunderii.

Codul de procedură fiscală stabilește deja că audierea trebuie efectuată înainte de emiterea deciziei. După audiere, persoana are dreptul să își prezinte în scris punctul de vedere în termen de cinci zile lucrătoare.

O decizie emisă fără audiere este nulă

Garanția prevăzută de Cod este una importantă: în condițiile art. 26, decizia de atragere a răspunderii solidare emisă fără audierea persoanei este nulă, cu excepțiile prevăzute de lege privind situațiile în care audierea nu este necesară.

Decizia trebuie emisă individual pentru fiecare persoană fizică sau juridică pentru care se stabilește răspunderea.

Documentul trebuie să precizeze datele persoanei considerate răspunzătoare și ale debitorului principal, cuantumul și natura sumelor datorate, termenul de plată, temeiul legal și motivele concrete pentru care este angajată răspunderea.

Publicitate

ANAF trebuie, de asemenea, să includă în decizie propria opinie, motivată în fapt și în drept, asupra punctului de vedere prezentat de persoana audiată.

Pot fi cerute atât datoria principală, cât și accesoriile

Răspunderea solidară nu privește neapărat numai suma principală datorată statului.

Codul de procedură fiscală stabilește că răspunderea se poate întinde atât asupra obligației fiscale principale, cât și asupra accesoriilor acesteia. Pentru persoanele vizate de art. 25, răspunderea privește obligațiile fiscale principale și accesorii aferente perioadei pentru care acestea au avut calitatea care a stat la baza atragerii răspunderii.

Decizia emisă de organul fiscal devine titlu executoriu la împlinirea termenului legal de plată.