Documentar realizat de Alexandru Costea din Alba Iulia, premiat la două festivaluri de film. Povestea lui Nea Gheorghe din Loman

Documentarul “În vârf de deal”, realizat de un tânăr din Alba Iulia, a fost selectat la 2 festivaluri de film internationale. A câștigat două premii pentru “cel mai bun documentar”, la Wallachia International Film Festival și la Eastern Europe Film Festival.

”Am încheiat perioada festivalelor, iar acum ne pregătim de câteva proiecții. Momentan sunt confirmate în Cetatea Sighișoara, Turnul Fierarilor în data de 4 decembrie, la Sebeș, la Centrul Cultural Lucian Blaga în 7 decembrie la ora 18:00, Teatrul Merlin din Timișoara, în 11 decembrie, urmează să se confirme pentru Cluj-Napoca, Cinematograful ”Florin Piersic” și la Turda, la Teatrul Național” a spus autorul, Alexandru Costea.

Filmul îi este dedicat lui Nea’ Gheorghe, un bătrân din cătunul Tonea, comuna Loman, județul Alba.

Omul a devenit personajul principal al documentarului.

Povestea unui documentar cu adevărat special

Alexandru Costea povestește cum a ajuns la subiect și cum a realizat documentarul ”În vârf de deal”:

”Totul începuse în iarna anului 2018, mai exact cu câteva zile înaintea Crăciunului. Mă aflam într-un magazin comercial și nu pentru a-mi face cumpărături de sărbători ci pentru strictul necesar, iar în jurul meu era haos, lume agitată, stresată, nemulțumită, nu înțelegeam nimic, totul părea a fi o competite a cărucioarelor de cumpărături.

Acest lucru m-a marcat pe moment, dar am reușit să trec peste imediat, m-am adaptat și mi-am terminat cumpărăturile.

Odată ieșit din magazin, întâlnesc un om al străzii, destul de în vârstă care îmi cere câțiva bani. Era tare simpatic și din primul moment îl văzusem că pe un personaj dintr-un film, din păcate toți banii mei erau pe card, așa că nu i-am lăsat nimic.

Pe drumul spre casă am început să fac legătura între ceea ce se întâmpla în interiorul magazinului și ceea ce se întâmpla în exteriorul magazinului, am asociat totul cu două realități total opuse sau două lumi diferite.

Așadar, această întâmplare și totodată această curiozitate de explorare a celor două realități, m-au insiprat înspre căutarea și documentarea unui subiect care să îmi răspundă la toate întrebările pe care începusem să mi le formez pe măsură ce încercam să găsesc direcția în care să pornesc documentarul.

A trecut un an de zile de la momentul în care știam ce vreau să filmez, până la momentul în care am reușit să filmez așa cum îmi doream.

Având în vedere faptul că povestea trebuia să se desfășoare în perioada sărbătorilor de iarna, am ținut foarte mult să filmez iarna, mai exact în apropierea Crăciunului din 2019.

Știam de la început că o să am nevoie de o persoană în vârstă, dar asta nu era de ajuns, aveam nevoie de o persoană în vârstă care să servească poveștii pe care o aveam eu în minte.

Așa că am mers în vizită la o mănăstire de maici din satul Strungari, județul Alba, le-am explicat maicilor de la mănăstire ideea mea, le-am spus că aș vrea să surprind câteva zile din viața unei persoane neajutorate, care trăiește singură, obișnuită cu ideea.

Nu am apucat să îmi termin ideea și o maica îmi zice de Moș’ Gheorghe. Încă de când am intrat în curtea bătrânului, am simțit căldura cu care am fost primiți, am făcut cunoștință cu Moș’ Gheorghe, care ne poftește imediat în căsuța lui.

Este o căsuță mică, cu un pat, o masă și o sobă de teracotă veche, dar fericirea lui strălucea în tot acel mediu. Asta m-a copleșit. Am început să îi povestesc despre ideea mea, iar el asculta foarte atent și interesat de ceea ce îi povesteam eu.

Vezi și: Nea’ Gheorghe din Loman, la 89 de ani. Documentar despre credință și singurătate, realizat de un tânăr din Alba Iulia

După câteva ore de discuții, Moș’ Gheorghe, aprobă toată ideea mea și face o trimitere religioasă, mai exact la Nașterea Domnului, când Fecioara Măria umbla din casă în casă să nască și nimeni nu voia să o primească.

Iar el ca să ne ajute pe noi cu documentarul ne va primi la el acasă să putem filma. Am rămas uimit și totodată nerăbdător să revin să filmez.

În tot acest proiect am lucrat împreună cu colegii mei, Răzvan Rotariu(Bacău) care s-a ocupat de regia și montajul proiectului, cu Adrian Olteanu (din Alba-Iulia, coleg cu mine de facultate si fost coleg la liceul de arte din Alba Iulia) care a fost operator de imagine la camera a doua, cu această cameră am filmat cadre generale de atmosferă, compoziții cu spațiul și peisajele din împrejurimi.

De captarea sunetului s-a ocupat Daniel Benchea, iar rolul meu în acest proiect a fost de producător, director de imagine și cameraman la camera principală, cea prin intermediul cărei urmărim activitățiile și povestea bătrânului”.

Sinopsis: despre cum s-a filmat și alte explicații ale autorului

Filmul se deschide cu o prezentare a spațiului, vedem casa lui Moș`Gheorghe, într-o atmosferă calmă și liniștită. Primul cadru în care vedem personajul principal este în momentul în care își începe ziua prin rugăciune.

Acest cadru a fost filmat din exteriorul locuinței, prin geamul ușii.

”Motivul pentru care am decis să îl filmez din exterior a fost pentru ca să nu intervin într-un mod intruziv în intimitatea sa încă de la începutul filmului și totodată să îi ofer lui șansa de a intra în poveste, prin următorul cadru când îl vedem cum iese din casă” a scris Alexandru în sinopsisul documentarului.

Odată ieșit din casă, povestea se construiește din compoziții de atmosferă, moment în care privitorul se poate conecta cu gândurile personajului principal.

Încă de la începutul filmului putem spune despre Moș` Gheorghe că este un om activ, un om care se descurcă pe proprile sale puteri.

Fie că îl vedem tăind lemne, hrănind animalele și chiar plimbându-se prin împrejurul casei sale, seninătatea și luciditatea se pot observa pe chipul său în orice moment.

Spațiul este reconfigurat prin stilistica imaginii prin, abordarea formatului 4/3 și a unitonalitatii alb-negru.

Cadrele descriptive sunt fixe, asemeni unor fotografii vechi care vor marca trecerea inexorabilă a timpului pe care Moș` Gheorghe nu o resimte ca o povară ci ca o bucurie.

Slujba are un rol pivotant în tranziția de la natura uscată la zăpada din ziua Crăciunului, zăpada fiind un simbol al purității și al frumuseții divine, contrastează momentul în care Moș`Gheorghe se curăță prin împărtășanie și se pregătește sufletește pentru sărbătoarea Nașterii Domnului.

Mersul la biserică reprezintă un element important în rutina personajului, având în vedere faptul că cea mai apropiată biserică este la o distanță de 10 kilometri, Moș` Gheorghe merge pe jos în fiecare Duminică, traversând întreaga pădure, pe un drum rupt de realitate, acesta parcurge această distanță în aproximativ 3 ore, iar la întoarcere aproximativ 4 ore.

a lui Dumnezeu, capabil de a le îndeplini și de a-l proteja. Experiențele lui zilnice sunt expresia altruismului și a dorinței de a împărtăși din puținul pe care îl are, celorlalți.

Alexandru Costea: Prin documentarul, „În vârf de deal” am urmărit să surprindem într-un mod observațional o mică parte din stilul de viață a lui Moș Gheorghe, iar în același timp să conturam cât mai poetic spațiul și timpul în care personajul a trăit, trăiește și va trăi în continuare, capturat în imagini.

Chiar dacă Moș Gheorghe nu va mai exista în forma lui fizică, relația cu ceilalți oameni, stiul de trai, inclusiv relația cu camera și relația pe care a reușit să o formeze cu noi, toate aceste aspecte formează ceea ce credem noi că înseamnă documentarul observațional ori poetic.

Sfârșindu-se ca o formă incertă ce își propune să redea un concept prin care totul se transformă într-o reamintire a trecutului.

Răzvan Rotariu: În calitate de regizor și monteur, acest proiect a fost o adevărată provocare. Fiind o primă experiență și încercare la realizarea unui documentar, o mare parte din direcția de conținut a depins de mine.

Atât la filmări cât și între acestea am încercat să găsesc și construiesc treptat o structură a documentarului și să observ anumite tipare și motive, care mai apoi să genereze un oarecare fir narativ.

Fiecare dialog, fiecare vorbă în parte și fiecare element vizual au fost atent alese și ordonate pentru a susține acest fir respectiv. Începând de la un documentar observațional, pe parcurs am simțit totuși toți nevoia de anumite intervenții pe alocuri, pentru a putea scoate cât mai multă informație și trăire din ce ne-a fost oferit.

Astfel, am ajuns să conversăm cu bătrânul, să îi urmăm propunerile de idei de filmare și să ne permitem să fim atât spectatori cât și personaje pasive în povestea lui. Acest lucru ne-a permis să întrăm într-o zonă mai personală din viața lui, trâind și capturând anumite momente intime.

Cu toate acestea, am ajuns la concluzia că realitatea este dificil de regizat, iar pentru a urma o structură specifică plănuită de înaintea filmărilor, este nevoie de compromis.

Adrian Olteanu: Filmările pentru documentarul “În Vârf De Deal” au fost o experiență unică și cu adevărat profundă. Spiritualitatea, modestia, empatia și iubirea sunt doar câteva elemente care au fost constant prezente pe parcursul filmărilor.

În calitate de operator la a doua cameră, am căutat să surprind atmosfera locurilor, să conturez partea poetică a materialului prin cadre statice, de atmosferă.

Fiind un documentar observațional poetic, emoția transmisă prin cadrele statice introduce privitorul în lumea lui Gheorghe, o lume simplă și modestă material, dar cu multe alte comori atât spirituale cât și religioase.

Titlu: În vârf de deal

Gen: Documentar

Durată: 1h

Personaj principal: Gheorghe Stănuș

Urmăriți știrile Alba24.ro și pe Google News