Connect with us
Publicitate

ACTUALITATE

Drum lin în eternitate scriitorului Ion Kamla, cetățean de onoare al municipiului Sebeș

Publicat

„Ne-a părăsit azi, concetățeanul nostru, membru al Cenaclului Literar „Lucian Blaga” din cadrul Centrului Cultural „Lucian Blaga” Sebeș, cetățean de onoare al municipiului Sebeș, omul deosebit: Ion Kamla.

O prezență discretă, cu un talent uriaş în nobila artă a scrisului, dumnealui este și va rămâne un om al condeiului, deşi ca formaţie profesională a aparţinut unui domeniu aflat la polul opus.

Suflet cald, comunicativ, plin de vervă poetică, bine ancorat în realitate Ion Kamla ne-a pus în faţă la modul general vorbind, o poezie în care am regăsit un conglomerat de trăiri, sentimente patriotice, de dragoste şi reflecţii filozofice existenţiale.

Poet și prozator, Ion Kamla a abordat cu aceeași ușurință atât genul liric, cât şi genul epic. A reușit să ne convingă că tot ce a scris, a scris pentru cititori.

Să ne reamintim titlurile volumelor apărute de-a lungul timpului:

  • Trafic de cuvinte
  • Cercul care se închide
  • Pământul netocmit și gol
  • Vederea în nevedere
  • Lacrima de râs
  • Dincolo de ușă
  • Subconștientul uman
  • Nimicul ca existență
  • Poeme resuscitate

Fiecare vers, fiecare strofă, fiecare pagină care a trecut prin mâna lui Ion Kamla este scrisă cu același spirit elevat, cultivat, matur. Cu înțelepciune și optimism, a reușit de fiecare dată să ne schimbe starea de spirit cu bună dispoziție și umor. Va rămâne pentru veșnicie o prezență vie în sufletele noastre! A plecat să-și caute drumul spre lumină pe calea veșniciei și să se alăture celor care au avut aceeași mare pasiune: scrisul!”, au scris reprezentanții Centrului Cultural „Lucian Blaga” din Sebeș, pe pagina de Facebook.

”S-a stins lumina culturii sebeșene”

S-a stins lumina culturii sebeșene! După o lungă suferință, în dimineața zilei de 3 iunie 2021, a plecat spre ceruri cel care a fost poetul, eseistul, astristul și prietenul de nădejde Ioan Kamla. Vestea a lovit atât familia, cât și întreaga comunitate culturală a Sebeșului, ca un fulger, dar nu ne-a spulberat nădejdea, ci ne-a întărit credința că Dumnezeu l-a vrut de-a dreapta sa, în ceata îngerilor.

S-a retras din lumea aceasta și a plecat spre ceruri așa cum a trăit, modest, înconjurat de dragostea familiei, de aprecierea prietenilor și cunoscuților și convins de faptul că lucrarea lui Dumnezeu nu poate fi pusă la îndoială, că atunci când acesta ne cheamă, suntem datori să facem ascultare și să respectăm rânduiala cea din veacuri.

Ioan Kamla s-a născut în anul 1948, anul în care umbra tancurilor sovietice a început să aștearnă asupra șubredei noastre democrații postbelice aburii comunismului, un regim care avea să îngrădească și să frângă aripile tânărului care visa să devină poet.

Încă din anii copilăriei a știut că, mai devreme sau mai târziu, o să devină scriitor și a conștientizat faptul că acest drum presupune multă muncă și studiu individual, motiv pentru care cartea și lectura i-au devenit cei mai buni prieteni (rămân antologice povestirile sale despre „vânătoarea” celor câteva exemplare din seria „Biblioteca pentru toți” care ajungeau în librăriile din Sebeș și despre traseul pe care aceste cărți îl aveau astfel încât conținutul și mesajul lor să ajungă la cât mai multe persoane).

A citit mult, a acumulat cunoștințe din varii domenii și s-a format ca un spirit liber (chiar dacă tinerețea și-a petrecut-o în plin regim comunist) și datorită acestei formări a conștientizat faptul că vor veni și vremuri mai bune pentru țara noastră.

A început să-și aștearnă gândurile pe hârtie încă din anii tinereții; datorită temelor și motivelor abordate, care ar fi putut „leza” anumite sensibilități ale celor care reprezentau aparatul de stat comunist, scrierile de început au rămas ascunse în biroul de lucru al scriitorului Ioan Kamla sau pitite în celebrele cutii de ness „Amigo”.

La vremea potrivită, după revenirea la democrație, cutiile de ness au început să se desfacă și să scoată la lumină creațiile scriitorului Ioan Kamla, care au fost cernute și reunite, pentru prima dată, într-un volum de versuri, în anul 2005.

Din aproape în aproape, scriitorul Ioan Kamla a început să iasă din carapace și să-și creeze propriul drum în cultura românească.

Cu o energie ieșită din comun, Ioan Kamla s-a antrenat în crearea și organizarea Cenaclului Literar „Lucian Blaga” Sebeș, în organizarea și desfășurarea Festivalului Internațional „Lucian Blaga” Sebeș (atât ca animator cultural, cât și ca participant la Concursul Național de Creație „Laudă semințelor, celor de față și-n veci tuturor”, domnia sa fiind singurul scriitor care a obținut toate premiile acestui concurs, de la mențiune, până la marele premiu al festivalului), în activitățile Ligii Scriitorilor din România (al cărei membru titular era), iar mai apoi în ceea ce a presupus reactivarea mișcării astriste la Sebeș.

Ioan Kamla și-a exersat și perfecționat de-a lungul anilor pana de poet, datorită faptului că încă din anii copilăriei a citit foarte multă poezie, nu doar românească, ci și universală, dar s-a încumetat să scrie și eseu, majoritatea eseurilor abordând teme cu o tentă filosofică, în încercarea de a răspunde marilor probleme existențiale și de a explica nevoia de viziune pentru a nu banaliza condiția umană.

A scris și a publicat mult, încercând parcă să recupereze perioada în care acest lucru i-a fost interzis, opera sa cuprinzând volumele Trafic de cuvinte, Cercul care se închide, Pământul netocmit și gol, Vederea în nevedere, Lacrima de râs, Dincolo de ușă, Alfa și Omega, Subconștientul uman, Nimicul ca existență, Sub lespede și Poeme resuscitate.

A scris greoi; nu oricui i-a fost dat să-i înțeleagă creația (continui să cred că doar cei care l-au cunoscut și personal sunt capabili să facă acest lucru). Doar cei „inițiați”, pregătiți în spiritul culturii umaniste, au avut și au acest privilegiu, dat fiind faptul că opera scriitorului Ioan Kamla are un caracter interdisciplinar, abordând tematici specifice mai multor domenii ale cunoașterii.

Ioan Kamla s-a numărat printre acei scriitori, puțini la număr, care oricând și oriunde își puteau recita, din memorie, propriile versuri. Ba mai mult, era capabil să recite ore întregi din poeții „canonici” ai literaturii române: Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Aron Cotruș sau George Topârceanu. Pe vremea când încă învățam pe băncile școlii despre acești mari scriitori, în folclorul local circula o poveste despre un rămășag câștigat de domnul Ioan Kamla; un prieten îl provocase la un concurs de recitat din Eminescu, concurs pe care l-a și câștigat, în urma căruia s-a născut celebra afirmație: „Dă-mi un vers din Eminescu și eu îți spun restul poeziei!”.

Dincolo de dimensiunea creatoare, pot spune că am avut onoarea să-l descopăr, cel puțin în ultimii zece ani, și pe cel care a fost omul Ioan Kamla, „Nelu” cum îi plăcea să fie alintat de prieteni și apropiați, un personaj ghiduș, mereu binedispus și cu glumele la el, un om care a apreciat sinceritatea și cumpătarea, un om care a detestat lipsa de civilizație și îngâmfarea celor cocoțați pe piedestale mult prea înalte pentru capacitățile lor intelectuale.

Am apreciat întotdeauna umorul său fin și discret; a fost genul de om care mereu îți putea întoarce gluma, care mereu se putea înhăma la un concurs de bancuri și care putea să-și ironizeze partenerul de discuție fără ca acesta să-și dea seama de acest lucru.

Vizavi de acest ultim aspect, la momentul la care aștern pe hârtie aceste rânduri, rememorez episodul în care un participant la una dintre lansările domniei sale, dornic să epateze, a încercat să ne convingă de faptul că poemele citite sunt pline de viață, răspunsul primit fiind pe măsura îndrăznelii:

„Într-adevăr, sunt un poet plin de viață, atât de plin de viață încât criticii literari m-au catalogat drept poetul morții!”.

Colaborarea și prietenia noastră s-a legat în jurul Asociațiunii ASTRA, reactivată la Sebeș în toamna anului 2014. De atunci, a fost nelipsit de la evenimentele astriste, în organizarea cărora a fost implicat nemijlocit.

Ne-am bucurat de fiecare dată de întâlnirile noastre, prilej de lungi discuții, de legăturile pe care le-am creat și de proiectele pe care le-am conceput împreună.

M-am simțit extrem de privilegiat, în anul 2018, când am primit invitația de a modera lansarea volumului Sub lespede, sarcină de care îmi place să cred că m-am achitat exemplar, dar mai presus de toate m-am simțit onorat de cărțile și micile cadouri primite din partea scriitorului Ioan Kamla (printre acestea amintesc, la loc de cinste, o servietă primită de la unul dintre directorii celebrei fabrici de piele „Căprioara”, domnul Varganici, în compartimentele căreia se afla și o mică epistolă dedicată subsemnatului, semnată „Nelu a lui Kamla”).

Nu puteam lăsa acest moment, al marii despărțiri, să treacă pur și simplu pe lângă noi, cei care rămânem pe acest pământ; l-am îndrăgit mult prea mult pe acest om și am simțit că este o datorie de onoare să-i evoc pentru ultima oară personalitatea, pentru ca cei care nu l-au cunoscut îndeaproape să conștientizeze pierderea, dar și faptul că o dată cu plecarea lui Ioan Kamla s-a stins lumina culturii sebeșene. Drum lin spre stele suflet bun și sincer!

Prof. Mihai-Octavian Groza



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Alba24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.

Comentează

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.


Publicitate

EVENIMENT

Ați văzut-o? Polițiștii caută o fetiță de 11 ani, din Alba Iulia, DISPĂRUTĂ de acasă. UPDATE: A fost găsită

Publicat

UPDATE: Fetița a fost găsită pe raza municipiului Alba Iulia, au anunțat reprezentanții IPJ Alba, la câteva minute după publicarea articolului. Din primele date. spun aceștia, rezultă că nu a fost victima vreunei infracțiuni.

Știrea inițială:

Polițiștii din Alba caută o fetiță de 11 ani, care ar fi plecat de la domiciliul său din Alba Iulia și nu ar mai fi revenit.

Persoanele care pot da informații care să conducă la identificarea ei sunt rugate să anunțe cea mai apropiată unitate de poliție sau să sune la 112.

La data de 2 iulie 2022, în jurul orei 19,30, Poliția Municipiului Alba Iulia a fost sesizată de către un bărbat din Alba Iulia, cu privire la faptul că, în după amiaza aceleiași zile, în jurul orei 15,00, nepoata sa, SĂCELEAN NICOLETA LARISA, de 11 ani, a plecat de acasă și nu a mai revenit.

Minora are următoarele semnalmente:

• 140 cm înălțime;

• 50 de kilograme;

• Ochi căpriu;

• Păr lung, negru;

Polițiștii desfășoară cercetări în vederea identificării minorei, iar aceasta a fost dată în urmărire.

Persoanele care pot da informații care să conducă la identificarea ei, sunt rugate să anunțe cea mai apropiată unitate de poliție sau să sune la 112.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Alba24 și pe Google News

Citeste mai mult
Publicitate

EVENIMENT

Document din vremuri grele: Cum a cerut voie o tânără servitoare din Zlatna să își cumpere încălțăminte, după 6 ani

Publicat

Serviciul Județean Alba al Arhivelor Naționale a postat un document din 1944 prin care o tânără de 18 ani din Zlatna solicită președintelui comisiei pentru repartizare și cumpărare de încălțăminte, să-i permită să cumpere o pereche de pingele.

Fata menționează că nu și-a mai cumpărat încălțăminte de șase ani, când era în vârstă de 12 ani.

”Când vremurile erau grele. Ana Zaharie, servitoare, cere aprobarea achiziţionării unei perechi de pingele.

Nu-şi mai cumpărase încălţăminte din 1938. Primăria Zlatna, 1944” au scris pe Facebook, reprezentanții instituției.

Erau anii războiului și toate mărfurile erau raționalizate.

Documentul este destul de rar și arată situația grea prin care au trecut românii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Fata se numea Ana Zaharie și era servitoare. Ea a menționat că nu și-a mai cumpărat încălțăminte din anul 1938 și că este gata să se supună, la nevoie, unei ”cercetări domiciliare ordonată de cei în drept”.

Cererea i-a fost aprobată, potrivit rezoluției pe care a scris-o responsabilul comisiei de repartizare și cumpărare.

Raționalizare în timpul celui de-al doilea război mondial

Rationalirea a devenit obișnuită în timpul celui de al Doilea Război Mondial, introducându-se cartele sau bonuri.

Prima marfă care a fost controlată a fost benzina. La 8 ianuarie 1940, slănina, untul și zahărul au fost raționalizate.

Au urmat schemele de raționalizare succesive pentru carne, ceai, gem, biscuiți, cereale pentru micul dejun, brânză, ouă, untură, lapte, conserve și fructe uscate.

De asemenea, au fost raționalizate bunurile de consum.

Legumele și fructele proaspete nu au fost raționalizate, dar rezervele au fost limitate.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Alba24 și pe Google News

Citeste mai mult
Publicitate

AIUD

O tânără turistă a făcut atac de panică și nu a mai putut să coboare de pe Piatra Secuiului. Au intervenit salvamontiștii din Alba

Publicat

Salvamontiștii aflați în serviciu de permanență la punctul Salvamont de la Rimetea (Alba) au fost alertati în jurul orei 17:10, despre faptul că o tânăra în vârsta de 24 de ani, din Sibiu, nu mai poate să coboare de pe Piatra Secuiului spre Colţeşti.

”Din cauza unui cumul de factori cum sunt: ziua toridă, terminarea apei pentru băut, iminenta apropierii unei furtuni și o ușoară căzătură pe traseu, au fost elementele care au făcut-o să intre în panică.

Panta ușor mai accentuata a acelei porțiuni de traseu a sporit sentimentul de nesiguranță” au transmis reprezentanții Salvamont Alba.

După o hidratare corespunzătoare si câteva discuții pentru liniștire, salvatorii montani ajunşi de urgență la faţă locului, au ajutat-o să coboare întreg traseul, fără a fi nevoiţi să folosească echipamentele specifice de transport în teren accidentat.

”Și astfel, chiar dacă era începătoare în ale turismului pe cărări de munte, cu câteva emoții de intensitate mare, tânăra noastră a reușit sa parcurgă toată Creasta Secuiului pe picioarele sale.

În această perioada caniculară, mulți turiști caută răcoarea pe munte. Ne facem datoria să îi sfatuim pe cei care pornesc pe potecile montane să se echipeze corespunzător, să aibă în rucsac alimente și apă suficiente pentru toată durata parcursului, o mica trusă de prim ajutor, telefon încărcat și ascuns într-un buzunar, puţin antrenament”au adăugat reprezentanții Salvamont.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Alba24 și pe Google News

Citeste mai mult
Publicitate

EVENIMENT

VIDEO: Cum arată Castelul Teleki din Ocna Mureș. Istoria zbuciumată a unui monument istoric abandonat în ruină

Publicat

Castelul Teleki din Ocna Mureș, năpădit de bălării, riscă să ajungă o ruină. Interioarele sunt degradate (se observă totuși că unele încăperi au fost curățate), iar exteriorul este năpădit de bălării.

În mai multe încăperi, plafoanele s-au prăbușit, iar grinzile groase arată arta meșterilor străvechi. Pereții au căzut pradă ”artiștilor” locali, care le-au desenat cu grafitti sau le-au umplut de mesaje.

Castelul, situat în cartierul Uioara, a fost retrocedat unui moștenitor al contelui transilvănean, care l-ar fi promis primăriei cu titlu gratuit (cu condiția punerii lui în valoare), dar acesta a murit între timp, iar acum situația este la latitudinea moștenitorilor săi.

Castelul a fost construit în 1290, în cel mai înalt punct din zonă și tot atunci este amintit pentru prima dată sub numele de „castelul nou”, îndicând existența unei fortificații mai vechi pe același amplasament, probabil din secolele al X-lea sau al XI-lea.

Noul castel medieval din piatră, construit la sfârșitul secolului al XIII-lea, a fost parțial dărâmat, ridicându-se în locul lui, între 1850-1859, un castel neogotic pentru familia nobiliară Bánffy, cu ajutorul arhitectului Anton Kagerbauer.

Este vorba despre o construcție dreptunghiulară cu parter și două etaje.

Din castelul de la 1290 se mai pot vedea ruinele unui turn pentagonal situat în colțul de nord-est al noii construcții, care era probabil vechiul donjon al fortificației medievale.

castel teleki

Complexul Teleki mai cuprinde ruinele bisericii romanice, datată în jurul anului 1300, din care se mai păstrează zidurile de cărămidă cu clopotniță.

La etaj, clopotnița are ferestre cu capiteluri cubice. De-a lungul timpului, și ea a suferit mai multe modificări.

În timpul Revoluţiei din 1848 clădirea a fost incendiată de  trupele lui Simion Prodan, fiind distrusă aproape în totalitate.

Moșia din Ocna Mureș a fost primită de János Gálfi în 1581 de la István Báthory. Clădirea a avut mai mulți proprietari și la un moment dat a intrat în proprietatea soției principelui, Mária Krisztierna Habsburg, drept cadou de logodnă.

În anul 1660 Gábor Bethlen a dăruit castelul lui Mózes Székely cel tânăr, iar sub domnia lui György Rákóczi al II-lea l-a primit Mihály Mikes al III-lea.

Domeniul a rămas în proprietatea familiei Mikés până în anul 1854, când a fost cumpărat de contele Mikó Imre, guvernator al Transilvaniei şi fondator al societăţii muzeului Ardelean.

Acesta s-a hotărât să refacă edificiul distrus și l-a angajat pe cunoscutul arhitect al vremii Antal Kagerbauer, cu intenţia „de a realiza în cel mai modern stil, o atmosfera istorică”.

De numele lui Kagerbauer se leagă apariţia formelor de inspiraţie romantică în Transilvania, iar printre lucrările semnate de el se numără clădiri importante, precum palatul primariei și biserica Sf. Petru din Cluj, sau aripa de vest a castelului Bánffy din Bonţida, potrivit arhitectelor Raluca Bărbulescu și Cristina Chira.

În proiectul castelului din Uioara, Kagerbauer a îmbracat vechile ruine într-o haină neogotică, în timp ce fostul zid de apărare este înglobat în amenajarea parcului de factură romantică, ce adăpostea cândva specii aclimatizate şi rarităţi dendrologice.

Singura dovadă a existenţei unei fortificaţii pe locul actualei reşedinţe nobiliare a rămas donjonul de plan pentagonal, transformat ulterior în capelă.

După stingerea familiei Mikó, castelul a intrat în posesia familiei Teleki. În urma naţionalizării, domeniul a fost împărţit, grădina a fost distrusă, iar reşedinţa a adăpostit diverse funcţiuni, ultima fiind aceea de fabrică pentru decoraţiuni de Crăciun.

Moștenitorii lui Ádám Teleki au revendicat castelul, iar clădirea a fost restituită familiei în 2007.

Surse: România liberă, monumenteuitate.org, kastelyerdelyben.ro

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Alba24 și pe Google News

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate

Statistici T5

Parteneri Romania24.ro, Cluj24.ro, Ardeal24,ro, Botosani24.ro Copyright © 2022 Alba24.ro powered by Independent Media & More. Alba24.ro folosește fluxurile de știri ale agențiilor Agerpres și Mediafax