Actualitate
Editorial / Cătălin Borangic: Vine vara la Alba Iulia. Încă o vară în pădurea de beton
Mi-au plăcut dintotdeauna pădurile, verdele și tremurul frunzelor, mirosul lemnului și toate sunetele nesfârșitelor temple vii, care-mi erau pădurile copilăriei. Am locuit dintotdeauna aproape de ele și a fost o vreme când am vrut să fiu pădurar. Am și făcut ceva școală de profil, așa că știu care-s fructele penat-compuse, drupele, câte feluri de rășinoase sau de foioase sunt, cum să recunosc arborii. Îmi amintesc cum cubam lemnul și pe stoc și pe picior și naiba mai știe câte am învățat atunci și mi le amintesc acum numai când – cam rar – am nevoie.
Poate din cauza asta mi-a plăcut totdeauna ca pădurea să coboare până în oraș. Și când eram copil așa și era. Aveam un parc uriaș împădurit, fix în mijlocul orașului. Pe lângă el mai erau cel puțin trei alte parcuri cu arbori, șanțurile Cetății pline de plopi, în cimitir erau nuci mai ales, dar și salcâmi și castani peste tot, străzile erau umbrite de meri ce făceau niște mere ca cireșele de mici și roșii. Nici nu vă pot zice cât verde era, și câtă umbră, și câtă mireasmă.
Acum … Acum cimitirul e mort. E o tot ca o pădure, dar în loc de copaci sunt doar cruci de piatră dușmănoase. Vara, pe bietele bătrâne ce îl mai bântuie încă vii, le bate Dumnezeu de cald pe unde altă dată stăteai pe băncuțe gândindu-te în tihnă. Noi, juncanii la ale noastre și ele bietele la ai lor, cei duși.
Pe străzi nu mai e țipenie de frunză. Au tăiat tot de ceva ani, nu puțini, iar în loc au pus, chipurile, niște tei. Niște cozi de lopată mai degrabă, din care au murit jumătate.
Șanțurile Cetății, altă dată labirinturi verzi, sunt niște canioane de cărămidă și piatră. Vara te sufoci, iarna nu ai ce face pe acolo. Or fi frumos restaurate, dar …..e bine să nu pierzi prea mult vremea în dogoare. Dacă ești turist zilier, scapi.
Parcuri… nu mai avem decât un unul. Cu copacii ca stâlpii. De rari, nu de înalți. Plin de alei betonate, late. Pe celelalte le-au distrus, evident în numele unui europenism deșănțat, prost înțeles și și mai prost aplicat.
Ce copaci au mai rămas, ici colo câte unul, i-au ”toaletat” cică. Au tăiat coroanele și au rămas numai niște trunchiuri, nu prea înalte, ca niște spânzurători parcă. Deși de la distanță par niște schimonosite siluete umane ce fug disperate de ceva, undeva.
Din ce-mi mai amintesc eu de la școală, copacii ăștia nu vor mai avea coroana inițială. Chiar dacă vor lăstări, vor fi niște arbori europeni.
I-am urmărit într-o zi pe „specialiștii” lu’ pește prăjit cum se făceau că sunt arhitecți de vegetație urbană. Singurul instrument de măsură și control era nivelul berii din PET-uri. Tăiau cu un amestec de ură și prostie, scârbiți de propria meserie ca niște hingheri plătiți la bucată. Nici o diferențiere între speciile de arbori, de parcă formula era universală, nici o noimă, nici o viziune. Tăiau să rămână doar trunchiul și niște cioate de crengi. Tare aș vrea să aflu cine e înțeleptul vizionar care a coclit chestia asta în capul lui și ne-a fericit, la nivel de țară, cu o așa modă și strategie.
Vine vara. Încă o vară, în pădurea de beton. Zidită pentru popor. Peste popor.
Cătălin Borangic,
Alba Iulia
Urmăriți Alba24.ro și pe Google News
VIDEO ȘTIREA TA: La un pas de accident pe o stradă din Alba Iulia, după ce un șofer grăbit a depășit o mașină de școală de șoferi
VIDEO ȘTIREA TA: O mașină a ajuns pe un giratoriu din Alba Iulia, în urma unui accident rutier. Imagini suprinse de un șofer
FOTO ȘTIREA TA: Accident rutier în sens giratoriu la Alba Iulia. Două mașini s-au lovit
tux
luni, 13.03.2017 at 17:48
Domnule Catalin, dar din ce descrieti dumneavoastra aici „Șanțurile Cetății, altă dată labirinturi verzi, sunt niște canioane de cărămidă și piatră” reiese ca era ceva extraordinar in Cetatea Istorica, dar eu personal imi aduc aminte de cand eram copil ca prin aceste santuri betonate cum spuneti dumneavoastra, colcaiau sobolanii, serpii prin mlastinile de la bazele cetatii, nu mai vorbim de broastele care oracaiau de parca erai in delta, stufarisul imens de care nici nu se vedeau zidurile cetatii, tufele interminabile de boz, planta aceea care face niste fructe asemanatoare cu coacazele doar ca miroase demential de urat, sau sa va readuc aminte de resturile de asazise cladiri ale armatei din santurile cetatii, care copil fiind le-am apreciat ca fiind „un loc perfect pentru un joc de Counter strike in real life” deoarece era o imagine apocaliptica dupa ce a plecat armata din acele baraci.
Asa ca domnule Catalin, prefer de 100 de ori Cetatea Europeana de acum, la care intr-adevar va trebui sa mai asteptam cativa ani pana cand se va inverzi mai mult, decat Cetatea care mi-o amintesc eu din copliarie si prin care m-am jucat si plimbat suficient.
Tin sa precizez ca nu sunt vreun afiliat politic sau ceva de genu, dar chiar consider ca Cetatea Istorica este pe drumul cel bun din punct de vedere al aspectului.
Cat despre atat de mult regretatul Parc Custoza, sa fim seriosi, era un parc in care castanii erau plini de cuiburi de ciori, iar pe jos pe acele alei marmorate era prin ce excremente de ciori, si daca aveai proasta inspiratie sa traversezi acel parc seara, daca scapai fara vreun „noroc” in cap sau pe haine, atunci chiar puteai merge direct la primul „Loto Prono” care iti iesea in cale, sa nu mai vorbim de mirosul de excremente care plutea in acel parc. Da trebuie sa recunosc, ca piateta care este acum pe locul parcului Custoza este lipsita de verdeata si vara nu poti petrece mult timp stand in plin soare, dar astfel de piatete se gasesc in toate orasele istorice din toata lumea si chiar in „buricul targului”, deci nu e Alba Iulia mai cu mot.
Cele bune.