Eu cu cine votez? Ghidul alegătorului nedumerit, în vreme de pandemie. Azi, episodul Primăria Alba Iulia

De parcă 2020 nu a fost campion în nenorociri, pe capul românilor vin curând două rânduri de alegeri. Așa că, pe lângă miros de mere coapte și must proaspăt stors, a început să miroase și a asfalt proaspăt turnat. Că așa e de alegeri la noi…

Dacă nu v-ați decis încă pe cine vreți să trimiteți pe niște posturi cu salarii nesimțit de mari, vă propun să ne distrăm împreună cu un mic ghid de alegător… să știți și voi cu cine să (NU) votați peste nicio lună.

Cea mai așteptată și aprigă bătălie se va da pe Primăria Alba Iulia. Asta pentru că, după vreo 20 de ani de certitudine: “Hava candidează, Hava câstigă” lucrurile s-au complicat grav și va fi distracție. Așa că luați-vă o porție mare de popcorn și bucurați-vă de spectacol.

PAUL VOICU sau “homo havensis” a repetat mult în oglindă postura de primar până să primească binecuvântarea partidului. Bine, n-ar fi primit-o în veci dacă nu era impus de (încă) mentorul său bruxelean. Chiar cu riscul de a-și pune în cap aripa mai bleagă a PNL în frunte cu Dumitrel, Hava și-a văzut de treabă și l-a făcut pe “săracu’ Paul” candidat. Până la urmă, Hava a făcut o alegere perfect logică pentru el, însă un eventual eșec poate însemna ieșirea lui la pensie.

Dar, până una alta, partidul a pocnit din călcâie și în frunte cu deputați la cămașă albă Polo Ralph Lauren și rucsac, senatori în trening și cu șapcă Under Armour, cântăreți și yesmeni au început să facă ce știu mai bine: aranjează teancuri de afișe, împart pliante și pupă babe cu masca sanitară ca să nu piardă Primăria Alba Iulia.

Puncte tari: Paul Voicu este mai tehnocrat, așa, adică ce ar trebui să fie un primar. Pare că știe meserie, cunoaște orașul, are răspunsuri tehnico-științifice. L-or fi ajutat anii mulți din umbra lui Hava și orele în care i-a făcut munca omului ocupat cu înotul sau excurs… pardon, delegațiile.

Puncte slabe: Paul Voicu are carisma unui mop rotativ, dar chestiile astea se pot deprinde pe parcurs. Problema lui e că oamenii trebuie să voteze în 3 săptămâni, deci timpul în care Coșer & the team trebuie să-l umanizeze e foarte scurt. Paul mai are problema deconturilor lui Hava, care a consumat dar a uitat să plătească: ștrandul de la Schit sedus și abandonat, canalizarea depășită a orașului, stadionul Cetate în paragină, străzile neasfaltate din cel mai smart city din România, infecția numită Cinema Columna etc. Vorba aia, VOIcu Paul, NOI cu apa până la genunchi când plouă ceva mai tare.

GABRIEL PLEȘA era veșnicul perdant al PNL până când nu a mai rezistat și și-a luat lumea în cap, sătul să fie dat la o parte, ori de câte ori voia și el ceva mai bun. Așa că omul a plecat unde a crezut el că își poate dezlănțui potențialul, adică la tinerii frumoși, liberi da’ puțin cam neștiutori de la USR. Problema e că, deși inițial se făcuse ditamai valul, pe malul USR nu au eșuat în final decât Pleșa și încă vreo doi-trei liberali de rit vechi.

Puncte tari: Pleșa are o imagine de om cumsecade și are notorietatea dată de anii mulți din politică. E văzut ca un tip neconflictual care vrea să fie bine, ca să nu fie rău. Mai are simpatia (ascunsă) a vechilor liberali nemulțumiți că în Alba au fost încălecați zdravăn de foștii pdl-iști. Iar asta s-ar putea să îl ajute.

Puncte slabe: pe cât de uman și blânduț pare, pe atât de mari sunt problemele lui la capitolul acțiune. Procrastinarea și incapacitatea de a duce la bun sfârșit lucruri începute atârnă greu de gâtul omului politic ce se vrea primar. Iar campania dusă până acum e mai plată decât o pisică de mare. Toate postările lui încep cu: “îmi doresc o administrație…” sau “la pas prin Alba Iulia alături de mai tinerii mei colegi”. Surprinzător de patetic din partea unuia care și-a luat pe post de “strateg” și scrib un jurnalist local venit din București cu aere de deontolog level guru, dar care nu a rezistat până la urmă tentației de a fi plimbat cu Mercedesul negru și de a-i lua banii unui politician “pă consultanță pă persoană fizică”, deși dă lecții de moralitate altora pe site-ul lui de moravuri grele. Păi cum rămâne cu “practice what you preach” bre, consultantule?

ALIN STANCIU – PSD: aici am simțit nevoia să scriu și ce partid reprezintă candidatul, ca să afle și membrii PSD Alba pe cine trebuie să voteze. Glumă, glumă, dar să știți că e o enigmă cum a ajuns acest domn să candideze peste noapte la primărie din partea celui mai mare partid din România (apropo, o mai fi cel mai mare după campania de recoltat traseisti pornită de PNL?). În criză mare de personal, PSD Alba l-a scos din căciulă pe Alin Stanciu la tragerea la sorți. Pe el a picat deci măgăreața de a ieși pe locul 3 în cel mai fericit caz.

Puncte tari: cum nu-l cunoaște mai nimeni pe domnul Stanciu, recunosc că nici eu nu știu ce să vă zic de el. Dar poate tocmai ăsta ar fi un punct tare pentru el. Că nu e cunoscut ca un cal Breaz.

Puncte slabe: aș putea face copy-paste din paragraful anterior. Adică notorietatea zero. A… și o întrebare care nu mă lasă să dorm: ce caută culoarea verde lângă alb și roșu pe reclamele lui? Nem tudom ca pământu’!

BOGDAN LAZĂR, zis și băiatu’ lu’ tata. Împins în politică de șeful pe linie de partid și de acasă, Ion Lazăr, Bogdănel candidează de fapt ca să ridice lista de consilieri ALDE. Și o face cu entuziasm tinerel și cu mici artificii americănești. Ne-a înnebunit cu mașina aia cu megafon și prismă plimbată prin oraș, în așa zisa pre-campanie și ne-a zâmbit de pe toate gardurile, inclusiv de la noi de pe site.

Puncte tăricene: e cel mai tânăr candidat și s-ar putea să convingă niște copii de 18+ să pună ștampila unde trebuie. Cum nu are ce pierde, atacă tot ce prinde: pnl-iști, usr-iști, psd-iști la grămadă. Cam ca și seniorul Lazăr.

Puncte slabe: prea tânăr, prea necopt și prea puțin credibil.

GHEORGHE BELEIU, PRO România: un nene avocat din partidul lui Ponta care deschide lista de candidați la consiliul local. Cel mai probabil se mizează pe morga lui de om serios dată de profesie. Și pe mânecile suflecate gospodărește în pozele de campanie.

MIRCEA TRIFU: de departe cel mai nefrecventabil personaj din lista de pretendenți. Un samsar de terenuri…, pardon, “dezvoltator imobiliar”, care a promis marea cu sarea unor cetățeni dornici să-și facă o casă pe niste tarlale din Micești spunând că va sta și în cap ca să le facă stradă, canalizare, creșe sau magazine. Și chiar a stat în cap, la propriu, avem dovada.

După ce a dat chix și oamenii au rămas cu aceleași străzi de pământ, a încercat să dreagă busuiocul din postura de consilier local. În primul mandat, a fost reprezentatul “Cirque du Sard” în consiliul local, iar acum mai vrea o tură sub fustele unui așa-zis partid înființat de soacră, mamă și nevastă sau așa ceva.

Puncte tari: dacă eram în America, Trifu ar fi purtat șapca MAGA și tricou Qanon. Dar suntem în România, așa că se rezumă la a sufla într-un corn de vacă (pe bune!) ca să își adune bizonii în campanie. Și reușește să strângă câțiva conspiraționiști săraci cu duhul, care cred în oculta locală și nu cred în COVID-19, dar pe care-i cară după el prin oraș și-i filmează profesionist în timp ce el toarnă platitudini și jumătăți de adevăr. Măcar apar și săracii oameni pe filmulețe.

Puncte slabe: fiind un semidoct cu agendă proprie, a reușit să se facă de râs cu brio în aproape fiecare ședință de consiliu local. Profilul de circar ar pune orice om de bun simț în gardă, iar, decât să votezi un asemenea specimen, mai bine stai acasă.

Am fi vrut să-i prezentăm pe toți cei de pe lunga listă a doritorilor de scaun plătit cu 17-18.000 de lei pe lună, dar de restul nu știm ce să zicem altceva decât că sigur-sigur îi va vota familia lor.

De prieteni nu suntem prea siguri.

În episodul următor, ne distrăm cu dregătorii de județ.

Acest text este un pamflet.