EXCLUSIV pentru Alba24: Interviu cu Radu Rusu – albaiulianul care a lansat „Fyuse”, aplicaţia de mobil care a CUCERIT America

Cercetătorul Radu Rusu este un tânăr de 33 de ani, albaiulian „get-beget”. A plecat din oraşul natal de mai bine de zece ani, iar acum locuieşte în San Francisco împreună cu familia. Când „bătea” mingea prin curtea şcolii, nu a visat că va fi tânărul din Alba Iulia care va ajunge CEO sau va preda la Standford.

Acum este şi fondatorul „Fyuse”, aplicaţia de mobil care a cucerit America și care este considerată următorul ”Facebook”.

 În 2 aprilie 2015, FYUSE, aplicația creată sub coordonarea lui Radu Rusu a obținut un acord de finanțare de 13 milioane dolari din partea NEA (News Enterprise Asociation) și UTEC (The University of Tokyo Edge Capital).

Pasiunea pentru tot ce înseamnă ştiinţă i-a fost insuflată de profesorii de la şcoală, în special de profesorul de fizică de la liceu, Ioan Damian de la care a rămas cu „un respect foarte mare pentru fizică şi pentru dânsul”.

În 2013, Radu Rusu a reușit să obțină alături de un alt român, Matei Ciocârlie, un premiu de excelenţă în robotică, în domeniul în care activează: ”IEEE Robotics and Automation Society Early Career Award”.

Radu Rusu a fost premiat „pentru contribuții în crearea și coordonarea unui ecosistem open-source care încurajează transferul de tehnologie în domeniul percepției 3D între mediul academic și industrie”.

Născut la Alba Iulia, Radu este din 2012 președinte și CEO al Open Perception, iar din 2009 este Visiting Lecturer la Stanford University.

A absolvit Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Facultatea de Automatică și Calculatoare, Specializarea – Automatică și Informatică Industrială în 2004, iar în 2009 a absolvit cu ”Summa cum Laude” TUM (Technische Universitaet Muenchen), unde şi-a dat și doctoratul în Computer Science. Aici s-a alăturat în 2005 grupului de cercetare Intelligent Autonomous Systems.

“Următorul Facebook este tri-dimensional şi e construit de un român”, spune Radu Rusu.

„Aplicaţia noastră socială, Fyuse, este în hypergrowth în momentul de față, la o rată mai mare decât cea a Facebook la începuturile lor. Scopul Fyuse este să creeze una din cele mai mari rețele de fotografie digitală (dar nu 2D, ci surround) și să permită tuturor utilizatorilor săi să captureze si să transmită aceste date prietenilor, cunoştințelor, şi asa mai departe, exact cum Facebook sau alte rețele fac„, transmite albaiulianul.

Reporter: Cum a fost copilăria în oraşul natal? Băteai mingea în curtea şcolii?

Radu Rusu: Cred că am avut o copilărie foarte normală. Mingea? Absolut. Pentru o vreme credeam că o să mă fac fotbalist. Până la 13 ani când părinţii mi-au cumpărat primul calculator, eram tot timpul în faţa blocului. Nu mă puteau ţine în casă. După 13 ani, încet, încet, s-au întors lucrurile şi nu mă mai puteau da afară din casă.

Rep: Îţi mai aminteşti „nebuniile” pe care le făceai când ai fost copil, acasă?

R.R: Cred că definiţia de “nebunie” are cu totul şi cu totul alt sens acum. Nu pot să mă gândesc ce făceam ca şi copii în anii 80’ care se putea clasifica ca şi nebunie. Ţin minte că erau vecini din bloc, care aveau mini-grădini în faţa blocului unde plantau morcovi sau alte zarzavaturi, şi ca şi copii tot timpul mergeam şi dădeam iama prin ele.

Sună similar cu „Aminitiri din copilărie” de Creangă. În rest, ne certam, ne băteam, ne împăcam şi apoi o luam de la capăt. Nu ţin minte să fi fost o zi în care să ne fi simţit nesiguri, stăteam până noaptea târziu afară, şi părinţii se uitau de pe geam să vadă că suntem bine, şi ne dădeau destulă libertate.

Rep: Care este mâncarea preferată de acasă, din Alba Iulia, iar acum îi duci dorul în California?

R.R: Slănina afumată cu ceapă. Glumesc. Soţia e româncă şi reuşim să pregătim reţete tradiţionale când le simţim lipsa.

Rep: Cum au fost anii de şcoală în Alba Iulia? Unde ai urmat clasele primare, gimnaziul şi liceul?

R.R: Şcoala primară şi gimnaziul au fost la Şcoala Generală numărul 8, iar liceul la „Horea, Cloşca şi Crişan”. Am avut profesori foarte buni în general, şi îmi aduc aminte cu plăcere de multe episoade din timpul şcolii.

HCC a primit un centru de informatică chiar cu un an înainte de a intra eu la liceu dacă mai ţin bine minte, prin ajutor financiar de la fundaţia Soros, şi apoi mai târziu conexiune Internet. Cred că acest lucru ne-a permis un acces relativ “modern” la informaţie, chiar dacă librăria şcolii nu era la fel de bine aprovizionată ca în alte ţări.

Rep: Printre profesorii preferaţi de la şcoală şi liceu se numără şi cei de matematică şi fizică?

R.R: Absolut, mai ales profesorul de fizică din liceu, domnul Damian. Stilul dânsului caracteristic de a ne asculta şi verifica temele mi-a rămas întipărit în minte. Era singura materie unde aveam 7-8 note pe trimestru. Toţi profesorii au fost foarte buni, dar domnul Damian ne-a şi împins şi încurajat foarte mult şi am rămas cu un respect foarte mare pentru fizică şi pentru dânsul. Toţi colegii ne aducem aminte cu plăcere de ora de fizică. A rămas o amintire plăcută.

Rep: Cine sunt profesorii care te-au inspirat să fii pasionat de ştiinţă?

R.R: Categoric profesorii de fizică. Diriginta din şcoala generală a fost tot profesoară de fizică, iar apoi domnul Damian în liceu. Fizica a fost una dintre materiile care avea şi lucru de laborator, şi puteam observa anumite fenomene. Chimia şi Biologia au fost şi ele interesante, dar parcă Fizica m-a impresionat mai mult.

Rep: Ai mai păstrat legătura cu prietenii şi foştii colegi din Alba Iulia?

R.R: Încet legătura s-a cam pierdut, cu câteva excepţii. Majoritatea ne-am cam răsfirat prin diferite colţuri ale lumii, şi a fost mai greu să ţinem legătura. De câţiva ani încoace am reuşit să ne conectăm cu câţiva foşti colegi, cu care am şi ajuns să lucrăm împreuna la nivel profesional.

Rep: Care sunt locurile unde îţi plăcea să îţi petreci timpul liber în Alba Iulia?

R.R: Locuind în cartierul Cetate, blocurile în care stăteam erau chiar la marginea oraşului (într-un sens), pentru că în faţa lor se întindeau câmpuri agricole. Cred că se cultiva porumb, grâu sau tot felul de legume. În momentul de faţă cred că acolo s-au construit multe case (între Alba Iulia şi Miceşti). În timpul în care terenurile nu erau folosite, le utilizam să jucăm fotbal. În afara de asta, mai mergeam pe bulevard sau pe la Porţile Cetăţii.

Rep: Cum ţi se pare că arată oraşul natal, după schimbările prin care a trecut de când ai plecat?

R.R: Mi se pare că e cam la fel, chiar dacă sunt schimbări. În sensul că are acea aură de “oraş mic liniştit”. Nu are agitaţia Clujului sau a Timişoarei, şi lucrurile parcă merg puţin mai încet. E relaxant într-un anumit mod de a spune, mai ales după ce am petrecut timp în oraşe mai mari în Germania sau USA. Cred că schimbările din zidurile cetăţii sunt extraordinare, într-un sens pozitiv. Faptul că acum e spaţiu public şi ca toţi ne putem bucura de el e minunat. Terenurile goale de care vorbeam anterior s-au transformat în cartiere de locuinte, cares este un lucru bun într-un fel. Nu ştiu care e situaţia locurilor de joacă pentru copii însă.

Rep: Ai dat lovitura în SUA cu următorul „Facebook” sau „Instagram”, eşti mândru că eşti iniţiatorul acestui proiect?

R.R: Nu cred ca e bine să fim mândri până nu reuşim ceva cu impact mondial care să schimbe ce avem acum şi să-l transforme în ceva mai bun. Facebook şi Instagram nu sunt experienţe ideale pentru noi, pentru că sunt pline de reclame, şi datele noastre sunt vândute altor companii care le folosesc pentru advertising. Noi încercăm un alt fel de experienţă care nu va duce la aceleaşi metode de monetizare “pe spinarea utilizatorilor”.

Rep: Pentru cei care nu sunt experţi în tehnologie, cum poţi descrie aplicaţia pe care aţi creat-o? Ce poate să facă?

R.R: În câteva propoziţii avem două moduri de a captura date vizuale momentan: poze 2D; respectiv filme. Pozele sunt o “felie de spaţiu şi timp”, iar filmele capturează “timp”.

Tehnologia noastră capturează “spaţiu”. Ce înseamnă asta? Dacă vrei să te mişti în jurul unui obiect şi să-l capturezi vizual, nu conteaza că te mişti în jurul lui în 30 de minute sau în 10 secunde. „Poza noastră tridimensională” îţi va oferi acelaşi rezultat, pentru că spaţiul parcurs este la fel.

În schimb, un video de 10 secunde va fi total diferit de un video de 30 minute, şi cu câteva ordini de mărime mai mare ca şi fişier.

Fyuse e un alt mod de a privi lucrurile. Pozele şi filmele care le avem acum nu sunt noi, sunt inventate cu o sută de ani în urmă, şi când am început să avem calculatoare, le-am digitizat. Din fericire avem tehnologii noi acum care ne permit să dezvoltăm alt fel de experienţe vizuale, interactive şi deosebit de folositoare pentru multe industrii, de la modă la comerţ electronic sau domenii medicale, până la modul de folosire privat, social.

Rep: Te-ai gândit vreodată că tu vei fi tânărul din Alba Iulia care va ajunge CEO sau va preda la Stanford?

R.R: Absolut nu. Nu cred că e ceva ce poţi plănui. Cel puţin eu nu aş fi putut. E doar un set de circumstanţe care m-a adus aici, inclusiv faptul că am avut-o pe soţia mea lângă mine care a făcut cam acelaşi lucru, şi ne-am împins unul pe celălalt. Suntem o echipă foarte bună.

Rep: Peste cinci ani noi te vedem primul miliardar în dolari care a plecat din judeţul Alba. Care este pronosticul tău?

R.R: E o întrebare greu de răspuns. Dacă spun “m-aş bucura” asta ar însemna că sunt materialist, dar asta ar însemna şi că produsele, tehnologia şi firma care am creat-o va fi foarte importantă pentru societatea noastră (pentru că altfel, consumatorii nu ne-ar plăti). Eu cred totuşi că banii nu sunt importanţi, ci impactul e important.

În trecut am generat foarte mult impact prin cercetare şi software open source şi m-am simţit la fel de împlinit ca şi acum. În momentul de faţă la firma nouă încercăm produse direct pentru utilizatori şi ce e cel mai important e să facem o treabă bună şi să creem ceva interesant şi folositor. Mai avem încă mult de lucru.

Rep: Eşti mândru că te-ai născut în Alba Iulia? Ce le povesteşti prietenilor de acolo despre Romania?

R.R: Cred că subiectul cel mai bun de discuţie e “Transilvania”, pentru că sigur toţi de aici au auzit de vampiri. Din nefericire de Alba Iulia nu prea a auzit multă lume din San Francisco. Dar, îi educăm încetul cu încetul.

Citeşte şi Radu Rusu, tânărul care a dat lovitura în SUA cu următorul „Facebook”, ORIGINAR din ALBA IULIA. Ce spune de aplicaţia care face selfieuri 3D