FOTO: Expoziţie de machete şi fotografii. Cariera aviatorului Dan Valentin Vizanty, prezentată la Alba Iulia

În cadrul activităţilor dedicate Centenarului Marii Uniri, vineri, la Cercul Militar Alba Iulia a avut loc vernisajul Expoziției foto-documentare itinerante „Asul regăsit… Dan-Valentin Vizanty”.

Expoziţia, pusă la dispoziție de fiica marelui aviator, Anamaria Vizanti, înfățișează viața și, în special, cariera militară a pilotului de vânătoare lt. comandor Dan Valentin Vizanty, Cavaler al Ordinului Mihai Viteazul, reconstituind, în mare parte, atmosfera epocii. Sunt prezentate și câteva Brevete ale decorațiilor, plus câteva reviste prestigioase din presa vremii Aripi Românești și Realitatea Ilustrată.

La eveniment viceprimarul Gabriel Pleşa, directorul adjunct al Muzeului Național al Unirii, Constantin Inel, președintele ARPIA Cluj, comandor (r) Laurenţiu Buzenchi, preşedintele ARPIA Alba, cpt. Sorin Man, presedintele AMA, Ovidiu Socaciu, elevii claselor a X-a A şi a XI-a B de la Colegiul Naţional Miliar “Mihai Viteazul” Alba Iulia, însoţiţi de către comandantul colegiului, colonel Marcel Domşa şi, nu în ultimul rând, fiica aviatorului Dan Vizanty, Anamaria Vizanty.

Cu acelaşi prilej a avut loc și o expoziție de machete statice, susținută de AMA-IPMS România (Asociația de Modelism afiliată celei mai mari organizații internaționale a modeliștilor). Machetele expuse, adevărate opere de artă, realizate de membrii ai AMA sunt machete statice construite cât mai fidel, după planul, fotografiile și alte documente istorice, reprezentând cât mai fidel aparatele reale.

La realizarea evenimentului, Cercul Militar Alba Iulia a avut ca parteneri: Muzeul Național al Unirii, Colegiul Național Militar „Mihai Viteazul” din Alba Iulia, AMA-IPMS România, Asociația Română pentru Propaganda și Istoria Aeronauticii (ARPIA) Cluj și ARPIA Alba.

Descendent al unei familii de boieri moldoveni, Dan Valentin Vizanty studiază 2 ani la Conservatorul de Artă Dramatică din Iaşi, pregătindu-se să devină actor. Renunţă însă la cariera artistică, descoperindu-şi adevărata vocaţie: zborul. Urmează Şcoala Militară de Ofiţeri Aeronautica – Cotroceni (promoţia 1931). În perioada 1931-1940, ca ofiţer şi comandant de escadrilă în Flotila 1 Aero, zboară pe diverse tipuri de avioane: M.S.35, M.S.230, SET, Potez XXV, Moth, Hawk, PZL-11F, Fleet, Heinkel-112, Nardy etc. În perioada iunie 1941 – august 1942, a efectuat campania de la Odessa, comandând Escadrila 43 Vânătoare, participând la peste 50 de misiuni de război în ţinuturile Fălciu şi Ţiganca.

Între august 1942 şi august 1943, a deţinut funcţia de Şef birou la Subsecretariatul de Stat al Aerului (SSA). De la 1 august 1943 până la 23 august 1944, a fost comandantul Grupului 6 Vânătoare (format din escadrilele 59, 61, 62, bazat iniţial la Pipera, apoi pe Aerodromul Popeşti-Leordeni şi echipat cu aparate româneşti IAR-80, IAR-81), ce avea ca misiune apărarea Bucureştiului şi a zonei petroliere Ploieşti-Câmpina, principalele ţinte ale bombardamentelor anglo-americane. În timpul raidurilor americane, unităţile sub comanda sa, deşi în inferioritate numerică şi tehnică, au scos din luptă peste 90 avioane de bombardament cu 4 motoare şi 45 avioane de vânătoare, din care personal a doborât 12 avioane cu 4 motoare şi 3 avioane de vânătoare.

Memorabilă rămâne ziua de 10 iunie 1944 în care Grupul 6 Vânătoare a reuşit în 12 minute să doboare 24 avioane americane Lightning P-38. La sfârşitul războiului totalizează peste 4600 ore de zbor, 16 victorii și se clasează, astfel, pe poziţia a patra în topul aşilor români din a doua Conflagraţie mondială.

În august 1947 este trecut în rezervă. Având o atitudine fermă, fără compromisuri, suportă cu demnitate şi curaj consecinţele instaurării noului regim. Este condamnat la 5 ani închisoare pentru „uneltire contra ordinii sociale”. Efectuează aproape 2 ani, între 1961-1963, trecând prin penitenciarele Jilava, Gherla, Cluj. Este pus în libertate printr-un decret de graţiere.