Iniţiativă cetăţenească de modificare a Codului muncii, adoptată de Senat. Schimbări majore aduse legislaţiei

Potrivit unei inițiative legislative cetățenești, Codul muncii va fi modificat semnificativ. Propunerea legislativă, adoptată miercuri de Senat, prevede flexibilizarea relațiilor de muncă și echilibrarea raportului dintre salariați și angajatori. Totodată, documentul prevede modificarea contractului individual de muncă, durata concediului de odihnă și sporurile pentru munca suplimentară.

Propunerea legislativă de modificare a Codului muncii adoptată tacit de senatori, în ședința de miercuri, este inițiată de Blocul Național Sindical (BNS). Aceasta este una dintre cele mai mari confederații sindicale reprezentative autohtone, care are în componență peste 300.000 de membri de sindicat (lucrători din sectorul public și cel privat). Mai departe, proiectul va ajunge la Camera Deputaților, care este for decizional.

Conform expunerii de motive a inițiativei legislative, prin prevederile propuse se va asigura un echilibru în relatia dintre salariați și angajatori și se vor flexibiliza relațiile de muncă.

Proiectul de lege care a trecut de Senat introduce obligația angajatorului de a comunica în scris salariatului orice propunere de modificare a contractului individual de muncă (CIM). Apoi, în cel mult zece zile, salariatul va trebui să ofere, tot în scris, un răspuns. Dacă acesta va fi de acord, actul adițional la contract se va încheia în termen de 15 zile.

„În cazul în care salariatul este de acord cu propunerea de modificare a contractului individual de muncă, părțile vor încheia în scris actul adițional la contract în termen de 15 zile de la data luării la cunoștință de către angajator a acordului exprimat de către salariat. Actul adițional va intra în vigoare în momentul semnării de către părți, chiar dacă acesta este încheiat după expirarea termenului de 15 zile”, precizează proiectul.

Dacă salariatul nu va fi de acord cu propunerea angajatorului sau dacă nu va oferi un răspuns în termenul de zece zile, contractul nu va putea fi modificat.

Propunerea de act normativ prevede ca, în cazul salariaților cu normă parțială, concediul de odihnă va fi acordat proporțional cu timpul efectiv lucrat. Totuși, părțile vor putea stabili, prin contractul colectiv de muncă aplicabil, o durată mai mare decât aceasta. În prezent, angajații cu normă întreagă și cei cu fracțiune de normă au dreptul anual la același număr de zile de concediu de odihnă (adică cel puțin 20 de zile lucrătoare pe an).

Codul muncii stabilește că durata maximă a timpului de muncă nu trebuie să depășească 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare.

„Prin excepție, durata timpului de muncă, ce include și orele suplimentare, poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână, cu condiția ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de referință de patru luni calendaristice, să nu depășească 48 de ore pe săptămână”, mai prevede actul normativ.

Documentul prevede exact în ce domenii perioada de referință va putea să fie mai mare de patru luni, dar de cel mult șase luni. Concret, durata săptămânală a timpului de muncă va putea trece simțitor peste cele 48 de ore în cazuri precum:

– activitățile de securitate și supraveghere ce necesită prezența permanentă în scopul de a proteja bunuri și persoane (gardieni, paznici, firme de pază și securitate);

– activitățile care implică nevoia de continuitate a serviciilor/producției (servicii medicale, mass media, agricultură, transportul de călători);

– sectorul transporturilor feroviare.

Totodată, va exista și posibilitatea extinderii perioadei de referință până la maximum 12 luni, prin derogări ale contractelor colective de muncă încheiate la nivel de sector de activitate.

Munca suplimentară va fi compensată prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile, față de 60, cât este în momentul de față, plus ca se va acorda automat și un spor de cel puțin 75% din salariul de bază.

„În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă (…) în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător dublului duratei acesteia”, se propune în proiectul de modificare a Codului muncii. Sporul respectiv va urma să fie de cel puțin 100% din salariul de bază.

De asemenea, initiatorii propun și acordarea unui spor pentru perioadele în care salariatul se află la dispoziția angajatorului în timpul sau liber. În această situație, activitatea va fi remunerată asemenea muncii suplimentare.

În momentul de față, Codul muncii conține prevederi referitoare la munca la domiciliu, însă noul proiect introduce și noțiunea de telemuncă.

Aceasta va fi „o formă de organizare a muncii prin intermediul căreia salariații, utilizând tehnologiile informatice, îndeplinesc atribuțiile specifice funcției, ocupației sau meseriei pe care o dețin în alt loc decât sediul sau domiciliul angajatorului, după caz”.

Astfel, telesalariații își vor putea stabili singuri programul de lucru, iar angajatorul va putea să verifice activitatea acestora în condițiile stabilite prin CIM sau prin contractul colectiv de muncă. Telesalariații și angajații care lucrează la sediul angajatorului vor beneficia de aceleași drepturi.

În afară de cele prezentate, în inițiativa cetățenească adoptată de Senat se mai găsesc și alte propuneri, cum ar fi:

– clauza de concurență și cea de confidențialitate să producă efecte doar pe durata CIM, nu după încetarea acestuia;

– creșterea perioadei de probă, pentru persoanele cu handicap, de la 30 la 45 de zile calendaristice, iar în cazul lucrătorilor necalificați aceasta să fie de cel mult zece zile lucrătoare;

– CIM să se suspende de drept pe durata efectuării serviciului militar și angajatorul să nu poată să concedieze salariatul în această perioadă;

– angajatorul care face concedieri colective să nu poată, timp de nouă luni, să încadreze salariați noi pe locurile respective;

– să se poata încheia cel mult trei CIM pe durata determinată într-un termen de maximum 24 de luni și acesta să nu poată fi încheiat pe o perioadă mai mare de 24 de luni, fața de 36, cât este acum;

– agentul de muncă temporară să fie societate comercială sau PFA, nu persoană juridică, așa cum este prevăzut în prezent în Codul muncii;

– cuantumul net al salariului de bază minim să nu fie mai mic de 50% din salariul de bază mediu net la nivel național comunicat de Institutul Național de Statistică.

sursa: avocatnet.ro