Jurnal de festivalier: Ce a rămas „NESPUS” despre UNTOLD. Patru nopți de „Faded” și cozi

Nu știu câte au rămas „NESPUSE” despre ediția de anul acesta a festivalului UNTOLD. Toate ziarele au scris cât a fost de minunat și cât a fost lumea de încântată. Nu zic că nu, însă cei care au relatat despre eveniment nu au stat probabil două ore până au intrat, nu au stat câte o oră la coadă la baie, nu au primit mesaje că ar fi atentat ș.a.m.d.

Să ne înțelegem, evenimentul este clar printre cele mai tari din Europa, m-am distrat și mi-au plăcut la nebunie DJ-ii, cu excepția lui Tiesto, care sincer m-a plictisit îngrozitor.

Dar cu toate astea au existat câteva lucruri în organizare care nu mi-au plăcut. Comparativ cu anul trecut, la ediţia din acest an am avut ocazia să trăiesc experiența celor patru zile ca festivalier, nu ca reporter, iar lucrurile au fost ceva mai diferite.

Din punctul meu de vedere, organizatorii s-au cam aventurat și au vândut bilete peste măsură. Orice mică scânteie ar fi creat acolo un haos de necontrolat, indiferent câtă pază era și câte mesaje despre cum trebuie să te comporți în cazul unui eveniment neprevăzut. Nici nu îndrăznesc să mă gândesc cum ar fi fost un astfel de festival la Alba Iulia, dacă și pentru Cluj-Napoca a fost copleșitor.

Pe lângă asta, a fost plin de minori. Nu am văzut adulți băuți. Dar am văzut fete de până în 17 ani închise câte șase într-o baie sau care nu vedeau prea bine pe unde mergeau, cel mai probabil turmentate din cauza alcoolului. Nu înțeleg cum au permis accesul unor părinți veniți cu bebelușii de până într-un an, e drept că ei își asumă riscul. Dar totuși este un festival la care au fost peste 80.000 de oameni în fiecare zi.

Sonorizarea a fost mai proastă decât anul trecut. Nu îmi doream să o aud pe prietena mea afoană cum îmi urlă în urechi „I am faded”, piesă pe care nu cred că o să o mai ascult după ce a fost mixată de toți DJ-ii, și nici nu vroiam să îi aud, în timp ce țopăiam, tipului de lângă mine, replicile de agățat, ce face și ce are. Chiar mă gândeam să îi spun să se mute în tribună, că nu îl înțeleg prea bine pe Martin Garrix.

Cum au fost cele patru zile de festival

Am ajuns la Cluj joi, în jurul orei 7.30 seara și am fost întâmpinați de o coadă de câțiva kilometri. După ce am stat o oră până să predăm biletele și să ni se pună brățările, am mai stat vreo 40 de minute până să intrăm, pentru că polițiștii care ne controlau păreau că nu erau suficient de pregătiți și aproximativ 20 de minute au stat și s-au uitat la noi. Nu știu ce s-a întâmplat, cert este că nu ne mișcam din loc.

Am reușit totuși să pășim pe „tărâmul magic” în jurul orei 9.30, după ce am fost controlați și „scanați”.  Parcul era într-adevăr de poveste. Aveai tot ce puteai să-ți imaginezi, un adevărat tărâm magic cu oameni fericiți și majoritatea cu foarte mult bun simț. 

Noi am mers direct pe Arenă, pentru că, deși intenționam să ne luăm ceva de băut la Credit Point-uri, erau din nou cozi interminabilie și am așteptat să se mai elibereze pentru a putea să ne punem bani pe carduri.

În fine, am trecut peste momentul ăsta, care ne-a cam stricat entuziasmul, și am început petrecerea. Despre artiștii din prima seară nu prea am ce comenta, nici nu sunt în măsură, pot spune doar ce mi-a plăcut mie. Sincer, cel mai mișto mi s-a părut Fedde le Grand. A, da, am uitat să spun despre „Marea deschidere” care trebuia să fie în jurul orei 22.45 și care a fost de fapt la ora 00.00, dar nu vă imaginați că a fost ceva WOW, ci doar așa o mică poveste despre „The World Capital of Night and Magic”.

Seara s-a încheiat pentru mine și câțiva prieteni cu Tiesto, care ne-a plictisit, nu doar pe noi, ci și pe cei care erau în jurul nostru, motiv pentru care imediat ce a terminat am plecat acasă. O fi bun omu, dar nouă nu ne-a plăcut, DELOC.

A doua zi a fost mai liberă intrarea, am ajuns la Kadebostany, pe care îi mai văzusem și mie chiar îmi plac.
Lumea a început să se adune pe la ora 22.00 și, la ora 00.00, arena era deja plină, motiv pentru care am renunțat să mai bem ceva pentru că la baie stăteai minim jumătate de oră. Așa am procedat în fiecare seară, după miezul nopții până spre dimineața nu ne mai cumpăram nimic de băut, pentru că era practic imposibil să ajungi la baie. Toalete erau, dar degeaba, pentru că, indiferent unde mergeai, în incinta  stadionului sau la toaletele ecologice de afară, era plin. Până la urmă a fost bine, că am economisit ceva bani :).

Și dacă tot vorbim de cumpărat și economisit, mie prețurile mi s-au părut cam piperate pentru România. Cel mai probabil au fost puse pentru europenii cărora nu li se pare mult să dea 5 euro (20 de lei) pe un hamburger și 4,5 euro (16 lei) pentru un cocktail plin de gheață și suc. O bere era în jur de 7 lei, dar cine risca să bea bere? Știți, mersul la baie.

Tot în a doua seară au fost pe scenă și cei de la Scooter, care, după terminarea spectacolului, au urcat la tribuna VIP unde solistul trupei, fără se se uite în jur, și-a aruncat țigara în public, pe unul dintre oamenii de la pază.

A doua seară „The KING” a fost Hardwell și pot zice că a devenit unul dintre DJ-ii mei preferați.

Seara cu numărul trei a fost… HAOS.

Era de așteptat ca după SHOW-ul de anul trecut Armin Van Buuren să umple stadionul, dar parcă nici chiar așa. Tribuna era plină, toate scaunele ocupate, iar în arenă nu aveai loc să arunci un ac. Înainte să înceapă, am rămas fără aer, cu toate că eram în open space. Am avut impresia, și încă o am, că s-au dat mai multe bilete decât era voie. Au fost minimum 85.000 de oameni doar pe stadion și alte câteva zeci de mii la scenele de afară.

De la ora 2.00 s-a interzis accesul în arenă pentru că erau mult prea mulți oameni, iar cei care nu au ajuns la timp au fost nevoiți să vadă spectacolul din tribună. Pe lângă asta, în jurul orei 4.00 se primeau mesaje de la diferite persoane să părăsim stadionul pentru că ar urma un atentat sau ceva, lucru pe care l-am auzit de la mai mulți oameni. Nu știu ce s-a întâmplat și de unde zvonurile astea, cert este că, la câtă lume era, nu aveai cum să nu te pună pe gânduri un astfel de mesaj.

După cum se știe, a fost doar un zvon, nu s-a întâmplat nimic, iar Armin a făcut din nou senzație. Omul este delir, în sensul bun, a mixat de la ora 2.30 până la 7.00 dimineața.

Cu aproape toată energia epuizată după trei nopți nedormite, am ajuns și în ultima seară de festival. De la Parov Stelar, care mi-au încărcat bateriile, până la Ummet Ozcan, am dansat non stop. De Martin Garrix ce să mai zic, copilul ăsta le-a dat clasă câtorva DJ-i și a anunțat că vine și anul viitor.

Cam așa a fost pentru mine la UNTOLD, sunt sigură ca unii au o părere mai bună, alții mai puțin bună. Per total, m-am distrat și am încercat să nu bag în seamă toate detaliile care nu mi-au plăcut în organizare.

See you next year.