”La câțiva oameni distanță de tine”, la Alba Iulia. O sală întreagă pusă pe gânduri după o avalanșă de trăiri și emoții

A doua seară a Festivalului de Teatru Internațional ”Povești” de la Alba Iulia a fost un roller coaster de emoții. O sală plină a trecut timp de trei ore de la râs, la liniște totală.

O tensiune formată de actorii Marius Manole, Natalia Călin, Flavia Giurgiu, Marius Bodochi, Ștefan Iancu și Mirela Oprișor, care este spartă când te aștepti mai puțin. 

Râzi… și când râzi mai bine, spectacolul te șochează: îți aruncă o găleată cu apă rece pe tine și te face să taci și să asculți. Decorul te face să te simți confortabil în scaune, pentru că îl cunoști. Ai mai fost acolo. 

Dar totuși zona centrală, un portal între cele două planuri, pe mijlocul scenei te neliniștește. Portalul este singurul care rămâne acolo de la început și până la sfârșit. 

În orașele din România, în blocurile muncitorești, în apartamentele de 40 de metri pătrați s-au scris povești. S-au scris scenarii de film, tragedii, comedii, s-au scris scenarii pentru piese de teatru.

Ceea ce a pus Radu Afrim în scenă, în spectacolul ”La câțiva oameni distanță de tine” este un scenariu scris în ultimii 30 de ani, de milioane de români.

Migrația, ”plecatul afară”, ”plecatul la muncă dincolo” este fenomenul care a afectat și schimbat destinul a milioane de familii.

Poveste a două familii afectate de migrație

Tema spectacolului este una atât de simplă, dar totuși atât de complexă. Dar mare parte dintre noi o știm. Dacă ai locuit la bloc sigur avut vecini care au plecat la muncă ”în afară”.

Oameni care și-au lăsat copiii la bunici sau în grija rudelor și au plecat la muncă. Sau părinți care au rămas singuri în țară după ce toți copiii le-au plecat în străinătate.

CITEȘTE ȘI: ”Căsătoria” cu Tudor Chirilă, în festival, la Alba Iulia. Dacă Gogol ar fi trăit în prezent ar fi scris despre Tinder și algoritmi

De ce a ales regizorul Radu Afrim o temă așa de simplă? Pentru că toată lumea poate înțelege.

Publicul nu are nevoie tot timpul de o piesă de teatru complexă în intrigă, ci ceva ce poate atribui unei întâmplări reale.

Spetacolul a fost făcut pentru a promova la Bistrița (orașul natal al regizorului) construirea unui nou teatru. Deci a fost nevoie de o piesă care să fie înțeleasă si simțită de toți cei din sală.

Este o colaborare a Teatrului Național București alături de Centrul Cultural ”George Coșbuc”Bistrița.

Familia construită pe un șir lung de minciuni

Scenografia este semnată de Sabina și Bianca Veșteman. Un apartament cu o bucătărie și un dormitor. În mijlocul lui un ”portal”.

Zona în care se formează intriga, zona în care se nasc și se dezvăluie minciunile pentru a-i proteja pe cei de acasă.

Primul story este al unei familii destrămate: tatăl abuziv care își bătea soția și fiica, și fiul care nu se mai regăsește după ce tatăl moare. O mamă care își minte fiica plecată în SUA și care primește din partea ei același răspuns.

Dar minciunile sunt de fapt un paravan pentru a se proteja între ei.

Multiple planuri

Actorii te poartă pe mai multe planuri narative, dar și temporale, grație scenariului, dar și decorului. Ești purtat în trecutul familiei, în prezent sau în două acțiuni similare pe scenă.

Stop cadrurile unor personaje în timp ce altele își continuă jocul actoricesc dau amploarea spațiului și a timpului în care se află acestea.

Badanta care își sacrifică familia pentru a doua tinerețe

A doua poveste este cea clasică: Femeia care își lasă copilul aflat în creștere pentru a îngriji o bătrână în ultimii ani de viață. Femeia care s-a căsătorit prea repede, cu un bărbat care a ajuns alcoolic, din cauza problemelor de familie.

Ea în Austria, el la dezalcoolizare. Ea își trăiește viața printre străini, el prin amintirile pozelor de pe pereții salonului.

Însă copilul lor trăiește între două lumi de opt ani.

Povestea unui copil care a avut bani trimiși de mama pentru Jordanii aia scumpi, dar care nu a mai văzut-o acasă de opt ani.

”La câțiva oameni distanță de tine” este povestea a milioane de familii afectate de ”viața mai bună” din afară, dar care mare parte dintre ele au făcut implozie.

Sursă foto: Anca Iacob, fotograf al Festivalului Internațional de Teatru ”Povești”.