LIVE VIDEO: BOBOTEAZA la Alba Iulia. Slujba cea mare de sfințire a apei, la Catedrala Încoronării

Zeci de credincioși participă joi la slujba de sfințire a apei, în ziua de Bobotează, la Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia. 

Sfințirea cea mare a apei, săvârșită de preoți în ziua în care Mântuitorul Iisus Hristos a sfințit firea apelor, botezându-Se în râul Iordan, este oficiată numai în biserica sau lângă o apă curgătoare curată.

În cadrul acestei slujbe, spre deosebire de cea în care se sfințește aghiasma mică, apa este sfințită printr-o dublă invocare a Duhului Sfânt. Astfel, agheasma mare are o putere sfințitoare deosebit de mare, ea purtând în sine darurile minunate ale Duhului Sfânt cu mult mai mult decât aghiasma cea mică.

Agheasma, apa sfinţită prin slujba bisericească, se face când preotul cheamă asupra ei puterea Duhului Sfânt, pentru ca ea să aibă puterea de a sfinţi viaţa oamenilor şi a naturii înconjurătoare, pentru ca ele să capete binecuvântarea Domnului. Apa este simbolul curăţirii sufletesti, a promovării şi a sfinţirii vieţii.

La Botezul Domnului, se face agheasma mare; aceasta se ia înainte de anaforă; se dă şi celor ce sunt opriţi de la Împărtăşanie, ca întărire spre nădejdea pocăinţei, a mângâierii şi îndreptării lor pentru viitor (Constituţiile Apostolice VIII, 29).

CITEȘTE ȘI: Gerul Bobotezei se amână, dar frigul vine până la urmă. Temperaturile vor scădea accentuat în România începând de vineri

Cu agheasma mare se pot stropi şi casa, curtea, grădina, vitele, ogoarele şi livezile, spre a fi păzite de lucrările necurate ale diavolului (doar de Bobotează sau periodic). De asemenea, cu pocăinţa şi cu binecuvântarea duhovnicului, agheasma mare se poate lua şi în cazuri de boli grele. Fiind încărcată cu darurile dumnezeieşti ale Duhului Sfânt, agheasma mare a săvârşit adesea minuni, tămăduind bolnavi, apărând de rele şi izbăvind din primejdii pe cei credincioşi.

Fiind folosită numai în cantităţi mici, agheasma nu trebuie să fie înmulţită; o sticlă de agheasmă mare este suficientă pentru un an, fiind folosită mai rar decât cea mică; în ce priveşte agheasma mică, slujba pentru sfinţirea acesteia poate fi săvârşită oricând în an, atât în biserică, cât şi în casele credincioşilor; când facem sfeştanie în casă, preotul poate sfinţi o cantitate mai mare de apă, în funcţie de dorinţa şi nevoile fiecăruia.

Agheasma nu se strică niciodată, datorită prezenţei în ea a harului lui Dumnezeu, nu a altor motive precum intrarea în contact a apei cu argintul sau pentru asocierea ei cu busuiocul (superstitie). Dacă agheasma capătă însă un miros neplacut, din pricina vasului in care a fost pastrată si nu mai poate fi folosita, aceasta se varsa intr-o apa curgatoare curata sau la radacina unui copac.

Agheasma adunată la un loc din mai mulți ani sau de la mai multe biserici și mănăstiri nu este mai puternică decât aghiasma sfințită la oricare biserică de rând. Harul lui Dumnezeu și darurile Duhului Sfânt nu se adună matematic, după mintea noastră, ci se dăruiesc fiecăruia din mila lui Dumnezeu, rodind după măsura credinței fiecăruia. Astfel, unul care bea aghiasma de la biserică de care aparține poate fi mai folosit decât unul care bea aghiasma adunată de la mai multe mănăstiri.

Agheasma se păstrează curată și proaspătă vreme îndelungată, fără a da semne de învechire sau alterare. Deși acest lucru este unul dintre cele mai mici semne ale prezentei harului în această apă sfințită, el ar fi de ajuns singur să-l nască întru credința pe cel necredincios.

Fiind sfințită numai la începutul anului, agheasma mare este păstrată cu multa grijă în Sfântul Altar, ea fiind folosită de preot la multe rugaciuni săvârșite peste an: agheasma mare este folosită în slujba Botezului, la sfințirea bisericilor, a antimiselor și a Sfântului și Marelui Mir; cu ea se stropesc și obiectele liturgice și icoanele ce urmează a fi sfințite; cu ea se stropesc demonizații si cei vrăjiți, atunci când li se citesc rugăciunile de dezlegare și molitfele; ea se folosește și la unele dintre rugăciunile din Molitfelnic, precum cele de deochi și de curatire a fântânii, holdelor etc.

Credincioșii beau agheasma mare vreme de opt zile, începând din ziua Bobotezei și încheind în ziua de odovanie a praznicului (14 ianuarie); numai în aceasta perioadă se poate bea agheasma mare făra post și spovedanie.

După data de 14 ianuarie, aghiasma mare „se ia numai cu post si cu spovedanie, întotdeuna înainte de anfură, cu binecuvântarea preotului duhovnic”.

Unii preoți obișnuiesc să dea agheasma mare, după post și spovedanie, acelora care nu au binecuvantarea de a se împărtași cu Sfintele Taine. Cu binecuvântarea duhovnicului, postind măcar în ajun, aghiasma mare se poate bea și în zilele de sărbătoare.

Apa are o semnificaţie specială în această zi; se spune că apa sfinţită luată are puteri miraculoase, astfel, în ziua de Bobotează nu se spală rufe.

În satele de pe malul unei ape, în timpul slujbei de Bobotează, s-a împământenit obiceiul ca preotul să arunce o cruce de lemn în apa rece, uneori îngheţată, iar câţiva feciori curajoşi sar după ea şi o aduc înapoi.

În ziua de Bobotează are loc sfințirea apei, în timpul slujbei de Iordan. Pregătirea acestui moment se face, și astăzi, cu multă atenție, în fiecare comunitate. Locul de desfășurare a slujbei se alege împreună cu preotul satului, de obicei într-un spațiu mai larg – unde să fie cel puțin o fântână -, în imediata vecinătate a unei ape curgătoare, în gospodăria unui om sau în curtea bisericii.

Urmăriți știrile Alba24.ro și pe Google News