”Luiza, dacă veneai cu 6 luni mai târziu, diagnosticul tău ar fi fost cancer”. Povestea impresionantă a unei tinere din Teiuș

„Dacă veneai cu 6 luni mai târziu, diagnosticul tău ar fi fost cancer de col uterin! Este fraza care mă răscolește din luna februarie încoace. Și asta pentru că, în timp ce îmi dau seama cât de norocoasă sunt, continui să trăiesc într-o stare de șoc” își începe Luiza, o tânără din Teiuș, povestea pe blogul ei personal.

Luiza Bobăilă (24 de ani) a transformat o experiență personală extrem de grea, într-o poveste adevărată, cu adevărat impresionantă, despre viață și curaj.

”În momentul în care medicul meu m-a sunat să îmi spună că preferă să îmi prezinte rezultatul biopsiei face2face, i-am și spus mamei: Indiferent de rezultat, când ieșim din cabinet, noi două o să mergem să mâncăm o înghețată bună!”

Luiza speră ca experiența ei să le ajute și pe alte fete și să le facă să meargă la medic la timp, nu atunci când este prea târziu.

”Tocmai de aceea mi-am făcut curaj să scriu, cu speranța că oamenii o sa învețe din experienta mea. Vreau să îi îndemn să meargă la medic, nu doar când îi doare ceva, ci preventiv pentru sănătatea lor” a declarat tânăra, pentru Alba24.

Ce s-a întâmplat, povesteștea ea cel mai bine, într-o postare pe blogul personal.

Articolul de pe blogul Luizei:

”Îmi place prevenția și mi se pare cea mai importantă parte a medicinii. Prevenția înseamnă a te gândi la viitor și că tot veni vorba, cred că motto-ul meu în viață o să devină în curând: „e mai ușor să previi decât să repari!” (îl păstrez și pe ăla cu Fac ce vreau! ).

În decembrie am mers la ginecolog, pentru că îmi place prevenția și pentru că îmi propusesem să nu las să treacă mai mult de un an, un an jumătate, de la ultima consultație. Rezultatul testului Pananicolau a venit cu recomandarea de a-mi face și o colposcopie cu biopsie, care poate să dea un diagnostic mult mai clar comparativ cu rezultatul celui dintâi.

Testul Papanicolau: Medicii recomandă să începi testarea Papanicolau la vârsta de 21 de ani. Cancerul de col uterin poate fi prezent fără să ai nici un simptom, la fel a fost și în cazul meu. De fapt, majoritatea persoanelor infectate cu HPV – cauza majoră a cancerului de col uterin – nu au simptome.

Testul Papanicolau verifică modificările celulelor cervicale cauzate de HPV ceea ce permite identificarea și tratarea celulele atipice cu mult înainte ca orice simptom să apară, motiv pentru care screening-ul este atât de important.

A urmat o perioadă dificilă, și tind să cred că aceasta a fost cea mai grea încercare prin care am trecut în 24 de ani, asezonată de cea mai frecventă suferință mintală la nivel de comunitate – depresia. Cel mai probabil era urmarea confuziei și perioadei în care îmi așteptam „sentința”.

În momentul în care medicul meu m-a sunat să îmi spună că preferă să îmi prezinte rezultatul biopsiei face2face, i-am și spus mamei: „Indiferent de rezultat, când ieșim din cabinet, noi două o să mergem să mâncăm o înghețată bună!”. Și da, într-adevăr, diagnosticul nu a fost unul fericit: HSIL CIN 3 – leziune intraepitelială scuamoasă de grad înalt. Diferența ca diagnosticul meu să fii fost Carcinom invaziv, au facut-o alea 6 luni pe care nu le-am mai așteptat. Însă consecința a fost o programare pentru intervenție în data de 19 martie 2019.

19 martie 2019… sunt zile în viața noastră pe care nu o să le uităm niciodată. Aș prefera ca în calendarul vieții noastre, datele astea care ne rămân întipărite, să aibă o însemnătate care să tindă spre momente presărate cu fericire, cu vești bune, cu nunți, botezuri, cumetrii.

A urmat o lună jumătate  în care m-am întrebat în fiecare zi dacă am curaj să merg la spital de stat. Din fericire am fost internată o singură dată în spital, la vârsta de 6 ani din pricina unei apendicite.

Asta făcea că nu știam la ce să mă astept însă eram conștientă că sistemul medical din România suferă amarnic. Îmi era teamă să nu pățesc ca vară-mea, pe care nu a bagat-o în sala de operație pană nu a pasat plicu’ anestezistului…

Curajul și naivitatea m-au facut să merg la Ginecologie 1 în Cluj-Napoca. Am fost un caz fericit, cum probabil sunt toate femeile care trec pragul acestui spital care mi-a redat încrederea în omenire.

Totuși, speranțele mele de a face o reuniune cu prietenii mei de la Cluj, a fost spulberată de anunțul că spitalul era încă sub epidemie de gripă, drept urmare pe vizitatorii mei i-am primit în capătul scărilor timp de 5 minute cât eram în stare să stau în picioare.

Intervenția prin care am trecut se numește conizație – s-a îndepărtat o bucată de formă conică din cervix care conținea celulele anormale. Asta a implicat o anestezie epidurală și o sedare conștientă, adică am stat la povești cu medicii în timpul intervenției reproducând un text amuzant din Decât o Revistă.

Perioada post operatorie a fost și ea o aventură. Timp de trei zile am trăit cu apă și două lingurițe de iaurt. Le-am rugat pe asistente să mă alimenteze cu o doză de ranitidină să îmi reducă acidul din stomac, care mă chinuia amarnic.

Faptul că sunt încunjurată de oameni minunați, care la o zi după ieșirea mea din spital m-au dus să fac terapie la munte, m-a facut să mă simt cea mai iubită dintre pământeni.

La 6 săptămâni după intervenție am fost la primul control, unde mi s-a spus că sunt bine. Tot atunci mi-am făcut și prima doză din schema de vaccin HPV, care o să mă țină departe de întâmplări similare în viitor, și pe care vi-l recomand și vouă tot din motive de prevenție.

Ce aș face la fel: totul + un vaccin HPV în 2008

Ce aș face diferit: aș fi mers la psiholog în primul moment în care mi-am aflat diagnosticul.

Aveți mare grijă de voi!”

Sursă: louisedebobaille.wordpress.com