Nepotismul bate CV-ul la angajările din instituțiile publice din Alba. Pile tari pentru salarii mari

Noul „El Dorado” al României se numește jobul la stat. Orice muritor de rând din România și-ar dori, fără doar și poate, o slujbă unde nu te omori cu munca, posibilitatea de a fi dat afară este aproape exclusă dacă nu faci prostii mari și mai ales ești plătit indecent de bine față de ghinioniștii care lucrează la patron. Problema de dată recentă este că-i extrem de greu să mai ajungi acolo. Asta pentru că peste tot în instituțiile și companiile de stat s-a instituit dictatura nepotismului. Așa că dacă nu ai o rudă, un prieten sau un vecin săritor, nu ai aproape nici o șansa să ajungi bugetar.

Recent ne-a vizitat la redacție o doamnă care, așa cum pățesc mulți, găsesc în presă un ultim loc de refulare abia atunci când văd că ușile dreptății li se închid, rând pe rând, în nas.

Doamna respectivă, care ne-a rugat să nu-i dăm numele pentru că nu vrea să devină un paria în Alba Iulia și nici nu dorește să se mute în alt oraș, ne-a povestit ce înseamnă să-ți încerci norocul cu un job la stat. Persoană educată, cu experiență în domeniul financiar, doamnei i-au atras atenția 3 posturi potrivite pregătirii domniei sale. Două dintre acestea erau la Primăria Alba Iulia iar cel de al treilea la Colegiul Militar „Mihai Viteazul” din același oraș. Ceea ce urmează știu cei mai mulți dintre cititori, dar puțini au curajul să spună.

La Colegiul Militar a sunat și i s-a comunicat că sunt „anumite condiții specifice” și a fost sfătuită să nu se înscrie pentru că nu se încadrează, etc. A renunțat, dar și-a zis să urmărească ce se întâmplă cu acel post de Administrator Financiar. Bănuielile doamnei s-a confirmat urgent: pe anunțul concursului, la pagina 3 din 4 apare:

„Avizat p. Șeful structurii de securitate Lt.-col., Gheorghe-Florin CÎMPEAN”

Iar singurul dosar depus și acceptat este cel al doamnei CÎMPEAN Camelia-Maria. Coincidență?

La Primăria Alba Iulia două din două posturi vizate de doamna X au revenit, în urma concursurilor, unor persoane înrudite cu directoarea economică a instituției, Teofila Țâr. Altă coincidență!

Concursul de șef serviciu SPCLEP Alba-din cadrul Primăriei Alba Iulia a fost câștigat de Hârceagă Țâr Teofila Andreea, nepoata directoarei Teofila Țâr. Celalat concurs organizat pentru ocuparea postului de consilier superior la Direcția de impozite și taxe locale l-a luat nimeni alta decât Sinea Diana (fostă de acum) noră a aceleiași Teofila Țâr. Deci, unul pentru nepoată, unul pentru fosta noră. QED.

Desigur că nu ne permitem să punem la îndoială legalitatea concursurilor sau competențele persoanelor care le-au câștigat. Ne mirăm doar de coincidențe. Ar mai fi de menționat faptul că la aceste concursuri, 3 din cele 5 subiecte au fost propuse de Primăria Alba Iulia și numai două de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici. Putem specula că cineva din instituție ar fi avut acces la subiecte înainte ca ele să fie publice? Putem, pentru că așa cum am zis, 3 dintre ele au fost făcute în primărie. Dar e desigur o simplă speculație rău-voitoare.

Acum, ar trebui să vă mai spunem că circulă o legendă în Primăria Alba Iulia. Cică dacă strigi tare „tușăăăăă!” pe holurile instituției e posibil să-ți răspundă câteva zeci de doamne respectabile de prin birouri. Dar și asta e doar o legendă…

Și oricum se zice că vin vremuri grele pe acolo, vine auditul în urma căruia se va stabili cine pleacă și cine rămâne pe salariile indecente. Tare mi-e teamă însă că și acest exercițiu de imagine va fi instrumentul perfect prin care vor fi epurați cei care au supărat vreodată „stăpânirea”si prilejul altora să facă un pas înainte printr-un sărut pătimaș în ilustrul dos de la etaj.

Va fi justificarea perfectă și „obiectiva”a salariilor pentru care orice angajat de multinațională, antreprenor mic sau freelancer lucrează până la epuizare fără weekend-uri și fără concedii, cocoșat de sarcini, taxe, termene limită și planuri de realizări crescute exponențial odată cu poziția în companie.

În schimb, unii bugetari își repetă în oglindă până când încep să creadă sincer că merită cu adevărat lefuri de 10-12.000 de lei pentru aceeași muncă pe care o făceau nu demult pe un salariu normal, încadrat în media pe economie de 3.000 de lei.

Lefuri de mii de euro plătite din taxele românilor pentru care, în frunte cu primarii și viceprimarii, indiferent de culoarea politică le mulțumesc onor bugetarii, în gând sau chiar cu voce tare, lui Dragnea și PSD-ului.

Da, fără glumă, am avut ocazia să aud un proaspăt primar PNL-ist adresând public, în gura mare într-un moment de sinceritate euforică, mulțumiri retorice PSD-ului care i-a dat posibilitatea să-și acorde un salariu de 17.000 de lei. O adevărată mană cerească, această mișcare de care beneficiază toți bugetarii din eșaloanele superioare, va avea un efect nebănuit: albirea spăgilor.

Orice primar sau funcționar în pixul căruia stau contracte de milioane aducătoare de parandărăt vor putea acum să își scoată liniștiți de la saltea spăgile și comisioanele la care se uitau frustrați pentru că nu le puteau cheltui. Ei, acum pot. Pot să își cumpere în rate mașini negre cu W în număr, case, terenuri, croaziere pentru că din salariul de nabab la stat se pot plăti fără probleme ratele, nu-i așa ?

Cât va putea ține bugetul României nebunia asta nu se știe. Problema este că odată acordate aceste beneficii incredibile (salarii, concedii plătite mascat sub formă de cursuri, prime, sporuri cu denumiri absurde) de care se bucură nu numai primăriile ci și unii din Consiliul Județean, procurorii, judecătorii, grefierele, unii polițiști, SRI-știi, DSP-iștii, DSV-iștii APIA-iștii, AFIR-iștii și alți „iști” angajați ai altor asemenea acronime care nu spun nimic multora dintre noi, NU VOR MAI PUTEA FI ANULATE!

Orice tăiere de privilegii din partea unui guvern responsabil (dacă vom mai avea vreodată așa ceva) va fi privită ca un afront asupra unui drept câștigat și va fi atacat în justiție. Și vor fi câștigate în justiție, la rândul ei mare vărsătoare de bani și avantaje nesimțite în capul angajaților și pensionarilor din sistem.

Toate cele de mai sus se cunosc și duc România către un clivaj extrem de periculos în care privații îi vor privi cu ură de clasă pe bugetari, dar puțini au curajul să le arate de teama sistemului care te poate pune la colț la prima hârtie, autorizație sau certificat de care ai nevoie.

Sau de ce nu, de teama unui dosar fabricat la comandă pentru că noi suntem fire de iarbă în calea vântului în raport cu acest sistem.