„Noul Cod Civil pe înţelesul tuturor”: Vezi cum este reglementat divorţul, de la 1 octombrie

Noul Cod Civil, ce va intra în vigoare începând cu 1 octombrie, unifică toate prevederile dreptului privat. Spre exemplu, reglementările regăsite în prezent în Codul Familiei, Codul comercial, Legea proprietăţii publice, legislaţia cu privire la cărţile funciare, legislaţia asigurărilor, actele normative care reglementează statutul persoanelor sau prescripţia extinctivă, dar şi altele. Ca atare, prevederile referitoare la familie se vor regăsi în Cartea a II-a a Noului Cod Civil, iar, la data intrării în vigoare a acestuia, actualul Cod al familiei urmează a-şi înceta efectele. Pentru a înţelege mai bine toate aceste modificări şi cum vor influenţa acestea procesul de justiţie, vi le prezentăm pe rând, în mai multe materiale intitulate „Noul Cod Civil pe înţelesul tuturor”.

Divorţul sau desfacerea căsătoriei

Motivele de divorţ (art. 373 Cod civil)
Divorţul poate avea loc:
– prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi ori la cererea unuia dintre, soţi care e acceptată de celălalt;
– atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă; instanţa stabileşte culpa unuia dintre soţi în destrămarea căsătoriei sau culpa comună a soţilor, chiar dacă numai unul dintre ei a făcut cerere de divorţ;
– la cererea unuia dintre soţi, după o separare în fapt care a durat cel puţin 2 ani; divorţul se poate pronunţa chiar din culpa exclusivă a soţului reclamant, cu excepţia situaţiei în care pârâtul se declară de acord cu divorţul, când acesta se va pronunţa fără a se menţiona culpa soţilor;
– la cererea aceluia dintre soţi a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei, caz în care desfacerea căsătoriei se pronunţă fără a se face menţiune despre culpa soţilor.

Proceduri de divorţ:
1. Pe cale administrativă poate fi soluţionat divorţul prin acord, indiferent de durata căsătoriei, dacă sunt întrunite următoarele condiţii:
– soţii îşi exprimă liber şi neviciat consimţământul, în faţa ofiţerului de stare civilă de la locul căsătoriei sau al ultimei locuinţe comune a soţilor;
– nici unul dintre ei nu este pus sub interdicţie judecătorească;
– nu au copii minori născuţi din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi.
Cererea de divorţ se depune de către soţi împreună, iar, după un termen de gândire de 30 de zile de la înregistrarea cererii, soţii se prezintă personal şi, dacă ambii stăruie să divorţeze, ofiţerul de stare civilă, după ce verifică valabilitatea consimţământului, eliberează certificatul de divorţ fără vreo menţiune cu privire la culpa soţilor.

2. Prin procedura notarială, pot fi soluţionate:
– divorţul prin acord al soţilor care nu au copii minori;
– divorţul soţilor care au copii minori născuţi din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi, dacă soţii convin asupra tuturor aspectelor referitoare la:
– numele de familie pe care să îl poarte după divorţ,
– exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi,
– stabilirea locuinţei copiilor după divorţ,
– modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi fiecare dintre copii,
– stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor.

Competent este notarul de la locul căsătoriei sau al ultimei locuinţe comune a soţilor. Şi în acest caz, niciunul dintre soţi nu trebuie să fie pus sub interdicţie, iar consimţământul trebuie să fie liber şi neviciat. Cererea de divorţ se depune de către soţi împreună, dar poate fi depusă şi prin mandatar cu procură autentică. După un termen de gândire de 30 de zile, soţii se prezintă personal şi, dacă stăruie să divorţeze, notarul public, după ce verifică valabilitatea consimţământului, eliberează certificatul de divorţ, fără vreo menţiune cu privire la culpa soţilor.

3. Pe cale judiciară, pot fi soluţionate cererile de divorţ pentru oricare dintre motivele arătate, dacă soţii se adresează direct instanţei de judecată sau dacă divorţul administrativ sau notarial a fost respins. Competentă este instanţa de tutelă, iar, până la înfiinţarea sa, competenţa aparţine judecătoriei.

Efectele divorţului în raporturile dintre soţi:

Data desfacerii căsătoriei:
– căsătoria este desfăcută din ziua în care hotărârea prin care s-a pronunţat divorţul a rămas definitivă;
– prin excepţie, dacă reclamantul decedează în timpul procesului şi acţiunea de divorţ este continuată de moştenitorii soţului reclamant, căsătoria se socoteşte desfăcută la data decesului;
– În cazul divorţului administrativ sau notarial, căsătoria este desfăcută pe data eliberării certificatului de divorţ.

Numele de familie după căsătorie:
– la desfacerea căsătoriei prin divorţ, soţii pot conveni să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei;
– pentru motive temeinice, justificate de interesul unuia dintre soţi sau de interesul superior al copilului, instanţa poate să încuviinţeze ca soţii să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei, chiar în lipsa unei înţelegeri între ei;
– dacă nu a intervenit o înţelegere sau dacă instanţa nu a dat încuviinţarea, fiecare dintre foştii soţi poartă numele dinaintea căsătoriei.

Efecte cu privire la regimul matrimonial:
– în cazul divorţului, regimul matrimonial încetează între soţi la data introducerii cererii de divorţ;
– oricare dintre soţi sau amândoi, împreună, în cazul divorţului prin acordul lor, pot cere instanţei de divorţ să constate că regimul matrimonial a încetat de la data separaţiei în fapt;
– actele de înstrăinare sau de grevare, precum şi actele din care se nasc obligaţii în sarcina comunităţii, încheiate de unul dintre soţi după data introducerii cererii de divorţ pot fi anulate dacă au fost făcute în frauda celuilalt soţ.

Despăgubiri, prestaţii compensatorii, obligaţii de întreţinere între foştii soţi
– despăgubiri: soţul nevinovat, care suferă un prejudiciu prin desfacerea căsătoriei poate cere soţului vinovat să îl despăgubească. Instanţa de tutelă soluţionează cererea prin hotărârea de divorţ. Despăgubirile pot fi cerute distinct de dreptul la prestaţia compensatorie;
– obligaţia de întreţinere între soţi încetează prin desfacerea căsătoriei. Soţul divorţat are dreptul la întreţinere, dacă se află în nevoie din pricina unei incapacităţi de muncă survenite înainte de căsătorie ori în timpul căsătoriei. Aceeaşi obligaţie intervine şi atunci când incapacitatea se iveşte în decurs de un an de la desfacerea căsătoriei, însă numai dacă incapacitatea este cauzată de o împrejurare în legătură cu căsătoria;
– prestaţia compensatorie: în cazul în care căsătoria a durat cel puţin 20 de ani, iar divorţul se pronunţă din culpa exclusivă a soţului pârât, soţul reclamant poate beneficia de o prestaţie care să compenseze, atât cât este posibil, un dezechilibru semnificativ pe care divorţul l-ar determina în condiţiile de viaţă ale celui care o solicită. Soţul care solicită prestaţia compensatorie nu poate cere de la fostul său soţ şi pensie de întreţinere. Prestaţia compensatorie nu se poate solicita decât odată cu desfacerea căsătoriei. Prestaţia compensatorie poate fi stabilită în bani, sub forma unei sume globale sau a unei rente viagere ori în natură, sub forma uzufructului (beneficiului adus de folosirea unui bun) asupra unor bunuri mobile sau imobile care aparţin debitorului.

Vom reveni cu informaţii despre covenţia matrimonială, consiliul de familie, exercitarea autorităţii părinteşti după divorţ, dar şi cu alte prevederi din Noul Cod Civil.