Obligațiile pentru munca part-time. Ce trebuie să facă angajații și angajatorii, ce bani li se rețin și exemple de calcul

Persoanele care au contracte part-time vor fi obligate să depună la fiecare angajator o declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte că realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor în baza a două sau mai multe contracte individuale de muncă, iar baza lunară de calcul cumulată aferentă acestora este cel puţin egală cu salariul minim brut pe ţară garantat în plată.  

Măsura a stârnit nemulțumire pe piața muncii. Dincolo de birocrație, situația devine aberantă în cazul în care o persoană realizează venituri mai mici decât contribuțiile pe salariul minim, situație în care va trebui să mai aducă bani de acasă.

Guvernul nu a reușit să explice suficient această situație, deși a pus proiectul în dezbatere.

Nici un ministru nu a explicat concret cum poate plăti la stat un angajat part-time, o sumă mai mare decât cea încasată pentru muncă și nici logica din spatele acestei măsuri.

Contractele part time: detalii legate de aplicarea noilor prevederi

Potrivit proiectului, declaraţia pe propria răspundere nu se depune la angajatorul unde salariatul realizează un venit brut lunar cel puţin egal cu salariul minim brut pe ţară, ci doar acolo unde realizează venituri sub acest prag.

Asta prevede un proiect de ordin pus în dezbatere de Ministerul Finanţelor, prin care se aprobă normele de aplicare a taxării muncii part-time la fel ca pentru munca cu normă întreagă.

Declaraţia pe propria răspundere se depune lunar, până la data de 5 a lunii următoare celei pentru care se constituie drepturile salariale.

Fiecare angajator va trebui să elibereze salariatului, la cerere, un document din care să rezulte nivelul bazei lunare de calcul al contribuţiei de asigurări sociale şi al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate aferentă veniturilor realizate din salarii şi asimilate salariilor.

În cazul în care salariaţii nu depun declaraţia pe propria răspundere, fiecare angajator stabileşte contribuţia de asigurări sociale şi contribuţia de asigurări sociale de sănătate la nivelul salariului minim brut pe ţară corespunzător numărului zilelor lucrătoare din lună în care contractul a fost activ, dacă baza de calcul aferentă venitului realizat, determinată potrivit regulilor specifice fiecărei contribuţii se situează sub nivelul salariului lunar minim brut pe ţară garantat în plată.

Contribuţiile de asigurări sociale şi de sănătate se stabilesc, începând din august, la nivelul contribuţiilor aferente salariului minim pentru salariaţii care realizează venituri din salarii şi asimilate salariilor sub acest nivel, potrivit Agerpres.

Costuri mai mari pentru angajat și pentru angajator

Astfel, în acest caz, salariatul datorează contribuţia de asigurări sociale şi contribuţia de asigurări sociale de sănătate la nivelul venitului realizat, iar în situaţia în care cuantumul contribuţiilor datorate de acesta este mai mic decât cele datorate la nivelul salariului minim brut pe ţară garantat în plată, în vigoare în luna pentru care se datorează contribuţiile, diferenţa se suportă de angajator/plătitor de venit sau persoanele asimilate acestora.

„Pentru salariaţii ale căror câştiguri lunare brute, cumulate, realizate din două sau mai multe contracte individuale de muncă cu normă întreagă sau cu timp parţial, sunt cel puţin egale cu salariul minim brut pe ţară garantat în plată, potrivit prevederilor art. 146 alin. (5^7) lit. e) şi art. 168 alin. (6^1) din Codul fiscal, persoanele fizice sau juridice care au calitatea de angajatori/plătitori de venit sau sunt asimilate acestora, calculează, reţin şi plătesc contribuţia de asigurări sociale şi contribuţia de asigurări sociale de sănătate la o bază de calcul determinată potrivit regulilor specifice fiecărei contribuţii„, se menţionează în document.

Primul exemplu

În textul proiectului de ordin sunt menţionate patru exemple privind aplicarea prevederilor art. 146 alin. (5^7) lit. e) şi art. 168 alin. (6^1) din Codul fiscal.

Astfel, în primul exemplu, o persoană fizică încheie un contract individual de muncă cu normă întreagă cu societatea A şi un contract cu timp parţial cu societatea B, iar contractele sunt active toată luna.

„Pentru activitatea desfăşurată la angajatorul A, persoana fizică realizează un venit brut lunar de 2.550 lei, iar la angajatorul B, un venit brut lunar de 400 lei.

Baza lunară de calcul cumulată, determinată potrivit regulilor specifice fiecărei contribuţii este de 2.950 lei (2.550 lei + 400 lei), iar nivelul salariului minim brut pe ţară garantat în plată este de 2.550 lei.

Prin compararea bazei lunare de calcul cumulată, în valoare de 2.950 lei, cu nivelul salariului minim brut pe ţară garantat în plată de 2.550 lei, rezultă că baza lunară de calcul cumulată din cele două contracte individuale de muncă este mai mare decât salariul minim brut pe ţară garantat în plată”, se menţionează în primul exemplu.

În acest caz, persoana fizică depune declaraţia pe propria răspundere numai la angajatorul B, întrucât la angajatorul A baza lunară de calcul a contribuţiilor datorate de acesta este egală cu salariul minim brut pe ţară garantat în plată (2.550 lei).

„La fiecare angajator, salariatul datorează contribuţia de asigurări sociale şi contribuţia de asigurări sociale de sănătate la nivelul bazei lunare de calcul determinată potrivit regulilor specifice fiecărei contribuţii, respectiv la angajatorul A la 2.550 lei, iar la angajatorul B la 400 lei”, conform explicaţiilor de la primul exemplu.

Al doilea exemplu

În al doilea exemplu, o persoană fizică încheie începând cu data de 1 septembrie 2022 trei contracte individuale de muncă cu timp parţial, cu societăţile A, B şi C, contractele fiind active întreaga lună.

Astfel, pentru activitatea desfăşurată, salariatul realizează următorul venit brut în lună: de la angajatorul A suma de 800 lei, de la angajatorul B suma de 900 lei, iar de la angajatorul C suma de 1.000 lei.

„Baza lunară de calcul cumulată, determinată potrivit regulilor specifice fiecărei contribuţii este de 2.700 lei (800 lei + 900 lei + 1.000 lei), iar nivelul salariului minim brut pe ţară garantat în plată este de 2.550 lei.

Prin compararea bazei lunare de calcul cumulată, în valoare de 2.700 lei, cu nivelul salariului minim brut pe ţară garantat în plată de 2.550 lei rezultă că baza lunară de calcul cumulată este peste nivelul salariului minim brut pe ţară garantat în plată”, arată al doilea exemplu.

În acest caz, salariatul depune declaraţia pe propria răspundere la fiecare angajator.

Astfel, salariatul datorează, la fiecare angajator, contribuţia de asigurări sociale şi contribuţia de asigurări sociale de sănătate, la nivelul bazei lunare de calcul determinată potrivit regulilor specifice fiecărei contribuţii.

Al treielea exemplu

În al treilea exemplu, o persoană fizică încheie un contract individual de muncă cu normă întreagă cu societatea A şi un contract cu timp parţial cu societatea B.

„În cursul lunii septembrie 2022, persoana fizică lucrează 10 zile, restul de 12 zile lucrătoare din lună, contractele individuale de muncă sunt suspendate, potrivit legii.

Salariatul primeşte, pentru cele 10 zile lucrate, de la angajatorul A un venit brut de 1.250 lei, iar de la angajatorul B un venit brut de 1.000 lei.

Baza lunară de calcul cumulată, determinată potrivit regulilor specifice fiecărei contribuţii aferentă zilelor lucrate este de 2.250 lei (1.250 lei + 1.000 lei), iar nivelul salariului minim brut garantat în plată aferent zilelor lucrate în care contractele au fost active este de 1.159 lei (2.550 lei: 22 zile lucrătoare în lună x 10 zile lucrate)”, se menţionează la al treilea exemplu.

Conform sursei citate, prin compararea bazei lunare de calcul cumulată, în valoare de 2.250 lei, cu nivelul salariului minim brut garantat în plată aferent zilelor lucrate rezultă că baza lunară de calcul cumulată este mai mare decât nivelul salariului minim brut pe ţară garantat în plată aferent zilelor lucrate în care contractele au fost active (1.159 lei).

În acest caz, persoana fizică depune declaraţia pe propria răspundere la angajatorul B.

Astfel, ambii angajatori stabilesc şi reţin contribuţia de asigurări sociale şi contribuţia de asigurări sociale de sănătate la nivelul bazei lunare de calcul determinată potrivit regulilor specifice fiecărei contribuţii, respectiv la 1.250 lei, în cazul angajatorului A, şi la 1.000 lei, în cazul angajatorului B.

Al patrulea exemplu

La al patrulea exemplu menţionat, o persoană fizică încheie începând cu data de 1 august 2022 un contract individual de muncă cu timp parţial (4 ore/zi) cu societatea A şi un alt contract individual de muncă cu timp parţial (4 ore/zi) cu o societatea B care desfăşoară activităţi în sectorul agricol şi în industria alimentară, iar ambele contracte sunt active întreaga lună.

Astfel, pentru activitatea desfăşurată, salariatul realizează venituri din salarii şi asimilate salariilor, astfel: de la angajatorul A suma de 1.100 lei, iar de la angajatorul B suma de 1.500 lei.

„Prin compararea bazei lunare de calcul cumulată, în valoare de 2.600 lei (1.100 lei + 1.500 lei), cu nivelul salariului minim brut pe ţară garantat în plată (2.550 lei) rezultă baza lunară de calcul cumulată este peste nivelul salariului minim brut pe ţară garantat în plată.

În acest caz, salariatul depune la fiecare angajator declaraţia pe propria răspundere.

Astfel, fiecare angajator reţine şi plăteşte, contribuţia de asigurări sociale şi contribuţia de asigurări sociale de sănătate, la nivelul bazei lunare de calcul determinată potrivit regulilor specifice fiecărei contribuţii.