Postul Crăciunului: Mâncăruri sfinte şi sănătoase de post, direct din chiliile mănăstireşti medievale. Recomandări

Alimentația în Postul Crăciunului: nu sunt puţine cazurile de români care ajung la urgenţă în timpul postului principalul motiv fiind faptul că nu îşi asigură suficiente vitamine şi minerale din alimentaţia restrictivă specifică acestei perioade.

Există, pe lângă clasicele mâncăruri tradiţionale de post (zacuscă, fasole, paste) şi un alt fel de reţete, la fel de lipsite de ingredientele “de dulce”, dar cu o bogată aromă şi un gust inconfundabil… acestea sunt renumitele mâncăruri mănăstireşti, pregătite cu multă răbdare şi din cele mai proaspete ingrediente.

După cum bine se ştie, mănăstirile au propria grădină de zarzavaturi şi legume, din care se fac cele mai bune ciorbe şi tocăniţe, încât uneori uiţi că mănânci de post, aşa de bună e mâncarea ce le iese.

Mâncarea de mănăstire are însă și o latură spirituală. În decursul anilor, rețetele călugărilor s-au rafinat și au ajuns să fie repere pentru toți cei care doresc să postească.

Prima pe listă: pâinea pustnicească

Acest aliment de bază al românilor – pâinea, capătă o cu totul şi cu totul altă valoare pentru cei care s-au dedicat divinităţii.

Procesul de fabricaţie însă este unul foarte diferit de cel din marile fabrici de panificaţie.

Mai exact, pâinea se face din făină integrală amestecată cu puţină apă, până când se formează o cocă tare. Această cocă se lasă la dospit peste noapte, în jur de 10 ore, la loc uscat şi cald.

Odată îndeplinit acest proces, nu ne rămâne decât să ne înfruptăm din pâinea rezultată, aşa cum este ea, pentru că, spun preoţii: „mulţi pustnici , ajungând să folosească pâinea coaptă, s-au îmbolnăvit, făcând carenţe de vitamine.

În schimb, Sfântul Antonie cel Mare mânca o astfel de pâine pustnicească pe zi şi a trăit o sută de ani.”

Aperitive cu iz mediteraneean şi tradiţie tipic românească – bruschete cu roşii şi busuioc

Pentru a înlesni felurile mari de mâncare, este nevoie întotdeauna de o mică gustare. Acest lucru se aplică şi în cazul lăcaşurilor sfinte, unde se pregătesc fel şi fel de preparate, pe cât de gustoase, pe atât de arătoase.

Iată doar câteva idei de aperitive, bineînţeles de post:

Bruschete cu roşii – se taie roşiile proaspete în cubuleţe şi se amestecă laolaltă cu ulei de măsline, busuioc şi sare; după care se curăţă câţiva căţei de usturoi, condimentul preferat al românilor, se pisează şi se adaugă în sosul de roşii, cu care se vor unge felii de pâine prăjită în cuptor pe ambele părţi.

Înainte de servire se adaugă şi roşiile cubuleţe, astfel încât pâinea să nu se înmoaie de la zeama roşiilor.

La fel se procedează şi la bruschetele cu ciuperci, cu diferenţa că ciupercile se vor căli la un loc cu ceapa şi usturoiul peste care s-a stins o cană cu vin alb.

Chifteluţe cu dovlecei – dovleceii se dau pe răzătoare şi se scurg vreme de o oră, după care se frământă cu puţină sare, piper, usturoi pisat şi pătrunjel verde.

Înainte de a sfârâi în uleiul încins, chifteluţeşe se dau prin făină şi pesmet, iar după ce s-au prăjit se scot pe un şerveţel de hârtie pentru a elimina surplusul de ulei.

Nicio masă fără zeamă!

Cam acesta e dictonul după care se ghidează cei din mănăstire. Ciorba e nelipsistă din meniul de primăvară, iar postul Paştelui este un prilej nemaipomenit de a detoxifia corpul prin acţiunea numeroaselor legume şi verdeţuri din grădina mănăstirească.

Cartofii, ciupercile, fasolea verde, urzicile, sfecla, loboda, ştevia…acestea sunt doar câteva din ingrediente-cheie folosite în renumitele supe şi ciorbe mănăstireşti.

Secretul acestora constă în călirea tuturor legumelor într-o tigaie încăpătoare, după care se toarnă apă cât să le acopere, sare după gust, borş făcut în chilie şi multă verdeaţă (mărar, pătrunjel, leuştean, cimbru etc.) pentru a încânta receptorii olfactivi şi pentru a bucura privirea cu un verde sănătos de primăvară.

O altă zeamă delicioasă este supa cremă de conopidă, o bunătate ce merită savurată în fiecare zi, nu doar în post. Pentru a face această supă acasă, aveţi nevoie de: o conopidă medie, o rădăcină de pătrunjel, un morcov, o ceapă, trei cartofi, un ardei gras, o legătură de pătrunjel sau mărar, chimen, sare, piper şi o ceaşcă de ulei.

Se prepară astfel: conopida se taie bucăţi si se îndepărtează cotoarele, după care se lasă în apă rece cu sare timp de 15 minute.

Legumele se taie cubuleţe şi se pun la fiert într-o oală de 2 l de apă, iar conopida se fierbe separat în altă oală.

Când toate legumele sunt fierte, se strecoară de apă şi se fac piure. Apoi, se mai căleşte puţină ceapă, se adaugă piureul obţinut, condimentele şi se adaugă treptat supa în care au fiert legumele, lăsând încă 15 minute pe foc. La final se pune verdeaţă din belşug.

Felul principal – renumitele mâncăruri scăzute la tuci

Măicuţele au un har aparte de a face din nimica toată o adevărată artă culinară. Dacă laşi pe mâna lor câţiva cartofi şi o mână de usturoi sau ceapă, te vei trezi că nu te mai ridici de la masă până nu cureţi de tot farfuria.

Ceaunul de tuci este principalul actor în acest peisaj.

Nicio tocană nu iese la fel de bună fără acest obiect ţărănesc, în care bunicii, ţin minte, ne fierbeau lapte prospăt de vacă peste pojghiţa aia delicioasă de mămăligă arsă.

Sau când ne bubuiau floricele de porumb uscate în baia de unt. Parcă simt că papilele îmi sunt transpuse în acea vreme. Ce gust, ce miros!

Tocana mănăstirească, o bogăţie de legume fierte cu grijă

…Dar, revenind la post. Tocana mănăstirească presupune o bogăţie de legume fierte cu grijă în vasele grijite şi împovărate de negura timpului din chilii.

Ardeii kapia, vinetele, ceapa, rosiile, ardeiul iute si cel gras, usturoiul, piperul si sarea nelipsita fac parte din acest peisaj feeric al aromelor.

Pentru o tocăniţă ca la carte, iată ce trebuie să faceţi: se coc ardeii şi vinetele, după care se curăţă de coajă.

Vânăta se lasă la scurs câteva minute, timp în care se căleşte usturoiul şi roşiile curăţate de coajă. În vasul de tuci se pun cartofii cubuleţe, ardeii copţi mărunţiţi, vinetele tocate, ceapa, sarea, piperul şi, neapărat, un pahar de vin alb şi apă caldă cât să cuprindă toată compoziţia.

Vasul se lasă la cuptor pentru ca toate ingredientele să fiarbă în tihnă şi să aibă vreme să îşi lase aromele în sos, iar la final se pune pătrunjel verde tocat mărunt, pentru a da o aromp de prospeţime mâncării.

Reţetă faimoasă şi delicioasă de orez cu spanac

O altă reţetă faimoasă şi delicioasă deopotrivă este orezul cu spanac. Aveţi nevoie de: 1 kg de spanac, 200 gr de orez, 2 cepe, 1 căpăţână de usturoi, puţin ulei şi sare.

Mod de preparare: orezul se lasă la înmuiat în apă rece, iar spanacul se curăţă şi se spală în mai multe ape, după care se fierbe timp de 8 minute.

Apoi este scos şi lăsat la scurs, iar când se răceşte se toacă mărunt. Ceapa măruntă se pune la călit în puţin ulei încins, până devine aurie, după care se adaugă orezul şi spanacul, lăsîndu-se încă 15 minute la fiert.

După toată această tevatură, se adaugă usturoiul şi se dă vasul la cuptor pentru 10 minute. Rezultatul este spectaculos!

Amatorii de sarmale au la dispoziţie cel puţin 3 reţete prin care îşi pot satisface pofta: sărmăluţe cu orez şi ciuperci, cu legume tocate şi aromate cu mentă sau sarmale cu porumb şi morcov.

Toate sunt o alternativă delicioasă la tradiţionalele sarmale cu carne de porc, greoaie pentru stomac, banale şi atât de nesănătoase.

Foto: greece-is.com