Primul an de război, prin ochii unei tinere din Kiev. Scrisoare către cititorii Alba24

Olga Oltarzhevska, o ucraineancă în vârstă de 23 de ani, a scris pe adresa redacției pentru cititorii Alba24 și a povestit cum a trecut pentru ea primul an de război. 

În ziua în care a început războiul, urma să plece într-o excursie și să vadă Aurora Boreală. Era atât de entuziasmată, încât le-a spus prietenilor că acea zi îi va împărți viața în ”înainte” și ”după”.

În mod tragic, chiar așa s-a întâmplat.

Alba 24 a mai discutat cu ea și în trecut, când ne-a împărtășit experiența ei din pivnița casei, transformate în buncăr anti-aerian improvizat.

Redăm mai jos mesajul ei:

Vă salut din nou. Acum un an ați publicat povestea mea. Vreau să vă împărtășesc gândurile mele despre anul războiului pentru independență, integritate teritorială, patriotism și valori europene:

Numele meu este Olga Oltarzhevska. M-am născut la Kiev și locuiesc aici. Chiar și în cele mai grele zile pentru țara mea, începând cu 24 februarie 2022, și până astăzi, am fost tot aici.

24.02.2022. Această zi trebuia să fie cea mai fericită din viața mea. Până la urmă, mi-am ținut secrete intențiile. Le-am spus prietenilor doar că această zi îmi va împărți viața în „înainte” și „după”.

Cu câteva zile înainte de asta, am început să simt ceva ciudat: jenă, anxietate, frică.

Ce este, Olga? Ai planificat totul perfect. Ai asigurarea în mâini, bilete în Scandinavia. Ai calculat totul până la cel mai mic detaliu: vremea, transferurile, orarul muzeelor și restaurantelor, activitatea câmpului magnetic.

Fiordurile, somonul, „Țipătul” lui Munch și aurora boreală te așteaptă deja.

Acum rămânea să actualizez avatarul în Telegram cu o fotografie cu inscripția „nu deranja”.

Pe 24 februarie, sunt trează de la 4:30 dimineața, pentru aeroport. 24 februarie…. Zi fatală. Mă trezesc, aud prima explozie.

Tatăl meu mă întreabă: „Ți-ai făcut bagajul de mână pentru călătorie? Dacă da, ia-o, anulează taxiul și mergi la subsol”.

24.02.2023. A trecut un an. Desigur, nu am mințit. Această zi chiar mi-a împărțit viața în „înainte” și „după”. Dar nu așa cum mi-aș fi dorit.

Bagajul de mână pentru o călătorie mult așteptată s-a transformat fără să vrea într-un bagaj de alarmă. Care a văzut subsolul meu gri în loc de un basm nordic. Și un vis s-a schimbat cu altul.

Știu că, cumva, deși sunt la o distanță de 2.662 km de Kiev, voi întâlni totuși aurora boreală. Dar mai întâi, voi ridica acasă capul, pentru a vedea cerul liniștit.

Vezi și VIDEO: O lună de viață într-un buncăr improvizat din Kiev, povestită de o tânără de 22 de ani din Ucraina, pentru Alba24