Primul caz de variola maimuței a fost confirmat în România. Care sunt simptomele și cum se răspândește

Primul caz de variola maimuței a fost diagnosticat, luni, în România, anunță Ministerul Sănătății. Este vorba despre un bărbat în vârstă de 26 de ani, din București.

„Acesta a fost diagnosticat în cursul zilei de astăzi (luni – n.r.) în urma investigațiilor de laborator. Boala a debutat în urmă cu 4 zile, iar pacientul s-a prezentat la spital în cursul nopții precedente. Starea bărbatului este bună”, anunță MS.

Vezi și Dosar penal pentru primul pacient din România diagnosticat cu variola maimuței. A refuzat să ofere informații cadrelor medicale

Pacientul primește tratament simptomatic și se află în izolare.

Medicii au realizat anamneza în cazul pacientului și astfel au aflat că partenerul persoanei infectate a călătorit în ultima perioadă în mai multe țări din Europa unde există numeroase cazuri de infecție cu variola maimuței.

Care sunt simptomele variolei maimuței

Virusul are o perioadă de incubație de 7-14 zile, potrivit Centrului pentru Controlul Bolilor (CDC) din SUA. Simptomele inițiale sunt de obicei asemănătoare gripei – febră, frisoane, epuizare, dureri de cap și slăbiciune musculară – urmate de umflarea ganglionilor limfatici, care ajută organismul să lupte împotriva infecțiilor și bolilor notează Digi24.ro.

Simptomele sunt adesea ușoare, deși leziunile pot fi pruriginoase sau dureroase. Acestea includ erupții cutanate veziculoase sau leziuni pe orice parte a corpului – inclusiv în contextul actual particular – în jurul organelor genitale și anusului, febră, durere în gât, ganglioni limfatici umflați și leziuni la nivelul gurii și ochilor.

„O caracteristică ce deosebește infecția cu variola maimuței de cea cu variolă este umflarea ganglionilor limfatici”, a spus CDC.

Urmează o erupție larg răspândită pe față și pe corp, inclusiv în interiorul gurii și pe palme și tălpi. Pustulele sunt dureroase, sidefate și pline de lichid, adesea înconjurate de cercuri roșii. În cele din urmă, acestea se usucă și trec într-o perioadă de două până la trei săptămâni, a spus CDC.

„Tratamentul este, în general, de susținere, deoarece nu există medicamente specifice disponibile. Cu toate acestea, este disponibil un vaccin care poate fi administrat pentru a preveni dezvoltarea bolii”, a spus Jimmy Whitworth, profesor de sănătate publică la London School of Hygiene & Tropical Medicine.

Cum se răspândește variola maimuței

Virusul variolei maimuței se răspândește prin contact apropiat cu o persoană infectată, spun experții. Infecția se poate dezvolta după expunerea la „piele ruptă, membrane mucoase, picături de respirație, fluid corporal infectat sau chiar contact cu lenjerie contaminată”, a spus Neil Mabbott, profesor de imunopatologie la Facultatea de medicină veterinară a Universității din Edinburgh din Scoția.

„Când leziunile s-au vindecat, crustele care pot transporta virusul infecțios se pot dezintegra ca praf, care ar putea fi inhalat”, a spus dr. Michael Skinner, de la Facultatea de medicină a Imperial College London.

Transmiterea între oameni are loc în principal prin picături respiratorii mari, așa că e nevoie de „un contact prelungit față în față”, potrivit CDC.

Dezinfectanții obișnuiți de uz casnic pot ucide virusul variolei maimuțelor, potrivit CDC.

Variola maimuței: Cum intră virusul în organism

Variola maimuței nu se răspândește în mod normal cu ușurință între persoane și necesită un contact apropiat. Virusul intra în organism prin piele lezată, tract respirator, ochi, nas sau gură și prin fluide corporale.

Principalul mod în care poate fi răspândit este în timpul contactului fizic apropiat prelungit cu o persoană care are variola maimuței sau contact prelungit cu obiecte contaminate. Cu toate că variola maimutei nu a fost documentată anterior ca o infecție cu transmitere sexuală, transmiterea în timpul contactului sexual este în concordanță cu modul în care acum virusul poate fi transmis de la o persoană la alta.

Focare de variola maimuței au apărut de obicei în populațiile care trăiesc în zonele rurale și care vânează, manipulează și consumă carne de vânat. În ultimii ani, au apărut cazuri din ce în ce mai mult în zonele urbane din țările endemice. Cazuri de import din Africa de Vest către Marea Britanii și alte trei țări au fost inregistrate în ultimii ani.

Variola maimutei poate fi transmisă prin contact direct și prin expunerea la picături mari eliminate prin expiratie. Perioada de incubație a variola maimutei-ului este de obicei de la 6 la 13 zile. Variola maimutei necesită, de obicei, un contact personal strâns cu o persoană simptomatică infectată. Boala este adesea auto-limitantă, cu simptome ce dispar spontan în 14 la 21 de zile.

Se poate lua variola maimutei prin tuse și strănut?

Transmiterea între oameni poate apărea prin picături respiratorii mari. Deoarece picăturile nu pot ajunge departe, este necesar un contact prelungit față în față.

Variola maimuței: Cum poate fi redusă transmiterea virusului?

Trebuie subliniată importanța igienii mâinilor folosind apă și săpun sau dezinfectant pe bază de alcool. Este important ca o persoană cu suspiciune de variola maimutei să fie izolată și ca cei care o îngrijesc să utilizeze măsuri de protecție personală adecvate.

În timp ce un vaccin a fost aprobat pentru prevenirea variola maimutei, iar vaccinul tradițional împotriva variolei oferă protecție, trebuie mentionat ca aceste vaccinuri nu sunt disponibile pe scară largă.

Populațiile din întreaga lume cu vârsta sub 40 sau 50 de ani nu mai beneficiază de protecția oferită de programele anterioare de vaccinare împotriva variolei. În cele mai multe cazuri boala este ușoară și majoritatea oamenilor se recuperează în termen de câteva săptămâni, fără tratament.

Cât de gravă este variola maimuței pentru o persoană infectată?

Tratamentul pentru variola maimuței este în principal de susținere. Boala este de obicei ușoară și majoritatea celor infectați se vor recupera în câteva săptămâni, fără tratament. Există două tipuri de variola maimutei – unul din Africa de Vest și celălalt din Africa Centrală. Virusul raportat în regiune europeană este varianta vest-africană care este mortală pentru aproximativ 1 din 100 de persoane.

Cine este cel mai expus riscului de a face variola maimuței?

Oricine are contact apropiat cu o persoană cu variola maimutei se poate infecta. Cu toate acestea, familia unei persoane cu variola maimutei prezintă un risc mai mare de infecție din cauza contactului apropiat. Persoanele ale căror profesii sau comportamente le pun la risc mai mare de expunere, ar trebui să ia măsuri pentru a înțelege semnele și simptomele și să aibă grijă suplimentară pentru a preveni infecția.

Printre aceștia se numără personalul medico-sanitar care pot intra în contact cu pacienți infectați, lucrătorii sexuali și bărbații care întrețin relații sexuale cu bărbați, având în vedere recentul grup de cazuri în rândul celor care se autoidentifică ca atare.

Există un vaccin?

În timp ce un vaccin a fost aprobat pentru prevenirea variola maimuței, vaccinul tradițional împotriva variolei oferă, de asemenea, protecție. Aceste vaccinuri nu sunt disponibile pe scară largă. Populațiile din întreaga lume cu vârsta sub 40 sau 50 de ani nu mai beneficiază de protecția oferită de programele anterioare de vaccinare împotriva variolei.

Care sunt teoriile principale cu privire la clusterele fără istoric de călătorie într-o zonă endemică?

Identificarea variolei maimutei fără istoric direct de călătorie într-o zonă endemică nu este obișnuita, iar investigațiile suplimentare – inclusiv în rândul barbatilor care au relatii sexuale cu barbati – sunt în curs de desfășurare pentru a determina sursa probabilă de infecție și pentru a limita răspândirea ulterioară.

Bărbații care întrețin relații sexuale cu bărbați ar putea fi responsabili pentru epidemie?

Asistăm la o creștere a cazurilor de variola maimutei în anumite comunități. Deși calea exactă de transmitere nu este clară încă, contactul intim, cum ar fi contactul prelungit și, eventual, o serie de activități sexuale, pot fi factori importanți. Focare variola maimutei au apărut de obicei la populațiile africane care trăiesc în zonele rurale care vânează, manipulează și consumă carne de vânat (carne de tufiș). Dar este posibil ca aceia care intră în contact apropiat cu o persoană infectată cu variola maimutei să se infecteze ei înșiși. Pentru că încă mai sunt multe lucruri pe care încă nu le înțelegem, este important să studiem toate căile posibile de transmitere, astfel încât să putem proteja sănătatea publică.

Dacă o persoană suspectează că are virusul, ce ar trebui să facă?

Orice boală în timpul călătoriei sau la întoarcerea dintr-o zonă endemică trebuie raportată unui medic specialist, inclusiv informații despre toate călătoriile și istoricul recent de vaccinare. Rezidenții și călătorii în țările endemice ar trebui să evite contactul cu animalele bolnave (moarte sau vii) care ar putea fi infectate cu virusul variola maimutei (rozătoare, marsupiale, primate) și ar trebui să se abțină de la consumul sau manipularea vânatului sălbatic. Orice persoană care face o erupție neobișnuită ar trebui să consulte medicul.

Ar trebui să fie izolată o persoană cu variola maimuței?

Un pacient cu variola maimutei trebuie izolat, evitând contactul apropiat cu alte persoane și trebuie să i se ofere îngrijire de susținere în timpul perioadelor infecțioase presupuse și cunoscute, adică în timpul stadiilor prodromale (semne timpurii) și, respectiv, celor cu erupții cutanate ale bolii.

Personalul medico-sanitar care îngrijește pacienții cu variola maimutei suspecți sau confirmați trebuie să pună în aplicare măsuri de precauție standard, de control al infecțiilor de contact și prin picături respiratorii.

Aceasta include întregul personal medico-sanitar, cum ar fi personalul de curățenie și spălătorie, care poate fi expus în locul de îngrijire a pacientului, la lenjeria de pat, la prosoape sau obiecte personale.

Probele prelevate de la persoane cu suspiciune de variola maimutei sau de la animale cu suspiciune de infecție cu virusul variola maimutei trebuie să fie gestionate de personal instruit care lucrează în laboratoare echipate corespunzător.

Este recomandată urmărirea contacților?

Urmărirea în timp util a contacților, măsurile de supraveghere și comunicarea riscurilor către furnizorii de servicii medicale, către contacții din gospodării și către comunitate sunt esențiale pentru prevenirea apariției altor cazuri și gestionarea eficientă a epidemiei actuale. Se poate lua în considerare implementarea contramăsurilor farmaceutice în temeiul protocoalelor experimentale.

surse: Mediafax, Digi24, Ministerul Sănătății

sursă foto: pixabay.com

 Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Alba24 și pe Google News